Cum se vede TIFF-ul de la fereastră?

„Perfect!” spun cei care locuiesc în centru și au norocul să stea la etaj, astfel încât privirea să le cadă perpendicular pe marele ecran din Piața Unirii. Mai este puțin și TIFF-iștii de la fereastră își vor ocupa din nou locul la „lojă”, numai să țină vremea cu ei. Înarmați cu programul filmelor, dar și cu ceva de ronțăit, aceștia se așează comod și așteaptă să înceapă filmul. Dacă le place, rămân la fereastră, dacă în schimb pelicula nu le e pe plac, se retrag în casă, unde își continuă rutina de zi cu zi. De fapt, pentru cei care stau în Piața Unirii, spectacolele, festivalurile de tot felul au ajuns o rutină, mai mult sau mai puțin plăcută, pentru că nu e așa, nu poți avea numai avantaje când locuiești în buricul târgului.  Pe lângă privilegiul de a afla primul tot ce mișcă, există și un mare dezavantaj: afli inclusiv când pleacă ultimul personaj mai zgomotos din piață, de bună voie sau cu ajutorul poliției, iei parte la toate evenimentele mai mult sau mai puțin sonore care se petrec în centru.

„Pe cei tineri nu îi deranjează, pe cei bătrâni îi mai deranjează, dar și dintre aceștia, mai sunt și oameni cărora le place distracția. Aceasta e realitatea. Majoritatea sunt bătrâni aici, e puțin tineret în centru. Nu e nicio problemă. Pe mine nu mă deranjează. Eu aici stau de când m-am născut, de 60 de ani. Pe mine nu mă deranjează niciun eveniment. Pentru mine e ceva interesant și privesc fiecare manifestare ca pe ceva nou”, spune o doamnă care locuiește în Piața Uniri. Locuiește singură, iar de când soțul i-a murit, recunoaște că își petrece mai mult timp pe fereastră. Știe tot ce se întâmplă în oraș și de abia așteaptă să înceapă TIFF-ul. Îi place să vadă tineri implicați și care fac lucrurile să se miște. „Dacă nu se distrează acum, când să se distreze? Când sunt de vârsta mea? Acum e vremea lor! Nu mă deranjează, deși mai fac ei câteodată gălăgie. Pentru mine gălăgia a devenit ceva normal. Acum de o săptămână sunt cam bolnavă și am stat mai mult în casă. Îmi place să văd ce se întâmplă și mă simt mai bine când văd cum se distrează tineretul”, spune aceasta.

De când cu ecranul din Piața Unirii, aceasta urmărește parcă mai multe filme ca de obicei, dar tot timpul de le fereastră. Nu a coborât nici măcar o dată pentru a viziona un film și nici nu a plătit vreodată un bilet. „În general, mă uit la început. Dacă mă atrage filmul, mă uit, dacă nu, îmi văd de treabă. Am programul filmelor în fiecare an. Anul trecut, de exemplu, au fost puține filme în aer liber pentru că a tot plouat. Săracii voluntari, ce făceau? Puneau scaunele, apoi le strângeau, iar la puneau, iar le strângeau. Anul trecut a fost rău de TIFF. Puține filme s-au dat în piață. Nu am fost niciodată jos. După ce să mă duc? De aici se vede mai bine. De ce să merg să plătesc bilet și să văd mai rău? De sus se vede foarte bine și mulțimea care se uită la film de pe margine. De ce să plătească bilet? Pe când începe filmul sunt mult mai mulți în afară, decât înauntru. Dacă nu le place filmul, pleacă, dar după un timp îi lasă să intre pe toți”, își amintește bătrânica. Aceasta recunoaște că a vizionat de-a lungul timpul mai multe filme cap-coadă, singură sau împreună cu rudele apropiatecare veneau în vizită.

Știe exact ce evenimente vor avea loc, știe când sunt Zilele Clujului, când începe TIFF-ul, când au loc Zilele Maghiare sau The Color Run. Ar putea să facă o cronică a fiecărui eveniment pe care l-a urmărit cu intres de la fereastră. Câteodată, însă, nu e nici măcar nevoie să stea în fereastră, întrucât aude tot ce se întâmplă. Știe sunetul tuturor elementelor din care e formată scena, înjurăturile celor care o montează, celor care o demontează, notele din timpul spectacolelor, chiar și cuvintele uneori. „Vai, dar cum se aude în casă! Se termină un spectacol, se strâng instrumentele, apoi vin gunoierii. Pe la 2, 3 se liniștesc lucrurile abia, chiar dacă pe la 23:00 se termină concertele în mod normal. Totul a devenit o rutină. Sunt clujeni care comentează, care susțin că toate acestea îi deranjează. Nu au făcut demersuri la primărie sau ceva, doar comentează. De ce nu comentează lumea și când sunt spectacole frumoase, cu lumini? De exemplu, de ce nu au comentat după spectacolul cu lumini ce a avut loc de revelion? De ce spun numai că nu pot dormi, că e gălăgie, că e praf? Când se întâmplă un lucru bun, de ce tac? Acum a început vara, trebuie să se bucure clujenii că se întâmplă ceva în oraș! Când erau gropile acelea în Piața Unirii era mai bine?”, se întreabă clujeanca.