Shake-uri, pastile și alte remedii miraculoase

În ultimii ani, curele de slăbire au creat o adevărată isterie în rândul oamenilor, în special al femeilor, care doresc cu orice preț să ajungă la dimensiunile ideale. Astfel, puţine femei aleg cura de slăbire pentru a avea un stil de viaţă sănătos, cele mai multe optând să slăbească pentru a se încadra standardelor şi pentru a salva aparenţele. 90-60-90 a devenit un etalon mult râvnit pentru sexul frumos, depăşind barierele cat-walkului. Firmele care furnizează produsele destinate scăzutului în greutate au profitat de acest lucru şi au lansat de-a lungul anilor game complexe, vândute mai nou pe toate „gardurile” internetului, pe toate canalele TV, în lungile pauze de teleshopping, când auzi aceeași poveste de trei ori în decursul a două minute, după care așa zisa reclamă e reluată. Succesul garantat al celor care îți sunt înfățișați înainte și după (mai nou sunt prezentate și multe „vedete” care au slăbit miraculos) au menirea de a-ți spăla creierul, de a te face să cumperi și să speri că într-adevăr vei fi fericitul „posesor” al unui miracol înfăptuit în trei zile. Pastilele și prafurile uluitoare, ceaiurile naturale care te slăbesc imediat ce le-ai cumpărat, fără să mai fie nevoie să le și folosești, ne invadează, ne intră cu forța în rutina zilnică, făcându-ne să ne gândim: „Totuși, ce ar fi dacă le-aș încerca ?”

În spatele acestor produse sunt campanii întregi de marketing. Pentru că multe dintre acestea se bazează pe cantitatea de kilograme scăzute şi nu pe calitatea felului în care se slăbeşte, s-au înregistrat chiar şi decese în rândul celor care le-au încercat. În urmă cu patru ani, o doamnă respectabilă de 42 de ani din județul Cluj  şi-a pus toate speranţele într-un program de slăbit pe bază de shake-uri. La începutul curei cu prafuri magice care înlocuiau într-un totul cele trei mese principale ale zilei, gustările constând tot în suplimente alimentare, dar sub formă de pastile de această dată, aceasta avea 120 de kilograme. În urma curei indicate de „specialişti”, pe bază de shake-uri, a slăbit  40 de kilograme într-o lună. După trei luni, când a ajuns la greutatea dorită, 70 de kilograme, a renunţat la cura de slăbire. O săptămână mai târziu, a murit. În urma autopsiei, cerută de familia intrigată, s-a constatat că din cauza slăbirii excesive, i-a cedat inima. În aceeaşi situaţie periculoasă s-a aflat şi Cristina P., o tânără în vârstă de 25 de ani, care a fost pe punctul de a avea aceeași soartă, după ce a consumat două luni doar shake-uri. A scăpat cu un preinfarct și cu o sperietură pe măsură.

Eu sunt un caz fericit, nu am ajuns până acolo, deși recunosc faptul că mereu am fost obsedată de slăbit. Am ținut diferite cure de slăbire încă din școala generală, sper disperarea mamei care se străduia să îmi ofere un meniu cât mai echilibrat și sănătos. Făceam mult sport și nu pot să spun că eram grasă, dar tot timpul existau două, trei, cinci kilograme care trebuiau topite cu metode drastice. Mi-am cumpărat de la teleshopping batoane de slăbit, am mâncat o săptămână sau două numai batoane. De slăbit, slăbisem două, trei kilograme, apoi am pus înapoi patru. Am ținut apoi diete de trei zile, de o săptămână, de cinci zile, efectul același: am dat jos 2, 3 kilograme, apoi le-am pus la loc. Am băut apă cu oțet de era să îmi perforez stomacul, am mâncat numai mere o săptămână și câte și mai câte. Cred că am încercat cam tot ce se putea încerca.

În primul an de facultate mă îngrășasem destul de mult din cauza schimbărilor care s-au produs: cămin, nopți nedormite, mâncat pe apucate și nu întotdeauna din cele mai sănătoase surse. Am decis să iau taurul de coarne și de această dată să fac lucrurile cum trebuie: să consult un nutriționist. Întâmplător, o prietenă mă programase la o prezentare a unor produse „naturale” de slăbit, exact în ziua în care aveam stabilită întâlnirea la nutriționist. Am mers în ambele locuri. În cadrul primei „consulații”, am răspuns unui set de întrebări standard care îți verfică starea de sănătate (cât de des mănânci fructe, câte ore dormi), am fost măsurată și cântărită. Deși procentul de grăsime îmi era în limite normale, confrom graficului, tipa care s-a ocupat de mine, m-a cam speriat: „Așa ceva nu am mai văzut! Trebuie să slăbești rapid, că altfel vei avea probleme grave de sănătate!”Mi-a adus apoi un skake cu gust de căpșuni. Mi l-a făcut pe loc și mi-a zis să îl beau cât mai repede. Nu am făcut întocmai și astfel am văzut în ce budincă grețoasă s-a transformat shake-ul care nu avea altă menire decât să mi se umfle în stomac pentru a-mi da senzația de sațietate cât mai mult timp. În timpul „consultației” mele a venit și o bunică însoțită de nepotul ei de cinci ani. Un băiețel simpatic, dar durduliu pentru vârsta lui. Eu nu venise pentru o consultație, ci pentru prelungirea tratamentului. Mânca deja de două luni shake-uri. „Avem diferite arome: banane, căpşuni, ciolată, vanilie. Copiii pot înlocui una sau două mese cu shake-uri. Au aceleași proprietăți ca laptele matern. Nu mai ai nevoie de nimic. Corpul își tot ce are nevoie de aici”, îmi spune femeia când vede că mă uit ciudat la copilul chinuit cu prafuri. „Nu te speria, nu trebuie să înlocuiești toate mesele cu shake-uri, deși ar fi indicat. Mai avem și pastile care îți aduc un aport de enrgie”.

 

După ce m-a speriat bine și am ieșit de acolo crezând că sunt pe moarte, cu un pliculeț de praf magic în mână, drept cadou, am fugit la celălalt nutriționist. Același set plicticos de întrebări. Nu tu analize de sânge, cum văzusem eu că se face și cum mă așteptam să mi se facă. Nimic. Mi se pune dieta pe masă. „Ții o săptămână dieta, după care vii înapoi să constatăm progresul și eventual să schimbăm dieta. Vom vedea ce spune cântarul. Te costă 60 de lei și poți lua un produs de banii aceștia de la noi”. Am fost cântărită, măsurată din nou, dar de această dată nu mi s-a mai spus că sunt pe moarte ci am fost încurajtă că în scurt timp totul va reveni la normal. Mergeam în fiecare luni dimineața la „consultație”, iar kilogramele se topeau într-adevăr. Cam două pe săptămână. Făceam și sport. Dar, ciudat este faptul că i-am dat dieta și mamei mele. Deși ea nu făcea mișcare, slăbeam la fel, ca număr de kilograme și chiar ca număr de grame. Dieta funcționa. Am aflat apoi că cea care o concepuse plecase să lucreze în străinătate și că cele care au rămas la centrul respectiv îi foloseasu rețetele fără să își aducă niciun aport. Deci, nu era nimic personalizat, ci o soluție general valabilă. Am avut noroc că a mers. Dar, după un timp, cântarul de la centru nu mai înregistra niciun progres, spre deosebire de cel de acasă. Cea care se ocupa de mine m-a certat, obligându-mă să țin un jurnal cu ce mănânc în fiecare zi, să vadă unde greșesc. Așa săptămâna aceasta, așa următoarea, până când a venit întrebarea firească: „Nu cumva își bate joc de mine?” Așa că m-am dus frumos și i-am spus că pe mine nu mă mai vede acolo degrabă.

M-am menținut câțiva ani, după care, din senin, kilogramele au început să revină. Știam că dieta funcționează, dar nu mai aveam răbdare să o iau de la capăt. Așa că într-un moment de „maximă inspirație” mi-am comandat pastile de slăbit de pe net. Nu le-am ales prea mult, pentru că mi se pare că sunt toate cam la fel. Le-am așteptat cu sufletul la gură. Nu am slăbit deloc după un flacon, luat ca la carte. Și ca să fiu sinceră până la capăt, flaconul magic era însoțit de o broșurică ce preciza că trebuie să ții și dietă pentru a slăbi, că pastilele nu sunt de ajuns. Și.. ghiciți ? Dieta semăna izbitor cu dieta mea de care îmi era lene să mă reapuc : trei mese principale, două gustări. Chiar și orele coincideau. Dădusem 150 de lei pe o iluzie. Nu era prima dată, dar după atâtea încercări eșuate mă întreb, cum am avut puterea să recidivez în prostia mea ? Cred că de fapt aici e secretul campaniilor de marketing. Fac din oamenii conștienți, inconștienți și doar pe termen scurt reușesc să creeze efectul invers, atunci când dezamăgirea e în floare. După ce însă îi cad petalele, suntem gata să o luăm de la capăt, vrem să mințim din nou. Vrem ca lucrurile să se întâmple acum, uităm că acele kilograme nu au fost acumulate într-o zi, ci pe parcursul unor săptămâni, luni, ani. E ca și în cazul unei clădiri. Se construiește în timp și se dărmână destul de greu. Dacă decizi să arunci o bombă pe locul ei va fi praf și pulbere în două minute. Cam asta se întâmplă și cu slăbitul excesiv într-o perioadă scurtă. E ca o explozie în cadrul organismului, iar efectele…praf și pulbere.