28 aprilie, Ziua internaţională a securităţii şi sănătăţii în muncă. La Cluj, boala profesională e ascunsă sub preș

Piața muncii s-a schimbat vizibil în ultimii ani. Dacă unele meserii au fost îngropate sau duse la fier vechi odată cu industria, piața muncii, mereu efervescentă, a creat noi posibilități de angajare, cele mai multe în spectrul privat, și astfel, au apărut, inevitabil, meserii noi, adaptate nevoilor actuale ale societății. Odată cu evoluția profesiilor, au evoluat însă și bolile profesionale ce par să se țină scai de „clasa muncitoare”, oricât ar vrea aceasta să se debaraseze de aspectele negative ale jobului mult visat. Dacă, până nu demult, lucrând la stat, un angajat era bucuros să primească o indemnizație „datorită” bolii profesionale, luptând chiar pentru acest drept, angajații lumii actuale își asumă riscurile bolii profesionale de frică să nu își piardă locul de muncă. Nimeni nu își dorește probleme la locul de muncă, unde trebuie să demonstreze că e cel mai bun, cel mai implicat, cel mai în măsură să muncească chiar și peste program.

Prof.univ. dr. Marilena Oargă, şeful compartimentui de Medicina Muncii din Cluj-Napoca şi vicepreşedintele Asociaţiei Transilvane de Medicina Muncii, ne explică în cele ce urmează cum au evoluat bolile profesionale, care sunt cele mai frecvente boli, de ce angajații preferă să ignore o anumită boală decât să se „afișeze” cu ea la job și care este direcția în care se îndreaptă medicina muncii în prezent.

„Riscurile sunt în relație directă cu locul de muncă. Dacă ar să facem o eșalonare a frecvenței bolilor, cele mai frecvente sunt cele legate de la expunerea la zgomot, zgomotul fiind o noxă foarte frecventă în diverse locuri de muncă, nu numai în industrie și apoi cele de suprasolicitare osteoarticulară. La partea de suprasolicitare intră și partea neuropsihică. Bolile de suprasolicitare înseamnă pe de o parte eforul fizic și tot ce suprasolicită articulațiile, mușchii, tendoanele, aparatul ligamental și pe de altă parte, aici intră și suprasolicitările neuropsihice, unde se încadrează și stresul. Din păcate, la noi vin cazurile care au trecut de faza inițială. Nu pot să spun că avem mult mai multe boli de suprasolicitare neuropsihică pentru că lumea, în general, nu se prezintă la medic din prima și cu atât mai puțin la medicul de medicina muncii cu această problemă. Dar, da, fenomenul stresului profesional este unul recunoscut, iar incidențele sunt din ce în ce mai mari. Stresul profesional nu este legat doar de un singur factor, în speță suprasolicitarea neuropsihică de la locul de muncă, ținând cont și de alți factori din jur. Vedeți că apar tot felul de ciudățenii în comportamentul unor oameni care până nu demult erau absolut normali. Sigur, există un impact și al locului de muncă în expansiunea stresului profesional. Acesta este în creștere, dar nu vă pot spune o poziție pe care se află la acest moment, pentru că nu este corect apreciat, nu este corect legat de locul de muncă. Suntem stresați toți, unii mai concret de la locul de muncă, alții mai puțin”, explică Marilena Oargă.

 „Frica de disponibilizare îi face pe pacienți să își asume riscul bolii”, Marinela Oargă, medic.

În zilele noastre riscul apariției unei boli profesionale nu mai ține doar de locurile de muncă în care era folosită munca fizică, cum era mai demult activitatea în subteran, mineritul sau cea desfășurată în cadrul industriei grele. „La fel te poți îmbolnăvi și în fața unui calculator, la fel poți dobândi o boală profesională stând la birou. Important este să știm dacă există o anumită relație între locul de muncă și afecțiunea respectivă, lucru care este determinat de medicul specialist de medicină a muncii. La momentul acesta, atenția pe care o acordă instituțiile de sănătate specialității de medicină a muncii este una atât de mică, încât, probabil în timp ea riscă să dispară. Acest lucru se întâmplă pentru că medicina muncii nu este deloc spectaculoasă și pentru că nu prezintă niciun interes pentru guvernanții acestei țări.

Bolile profesionale le fac în general, oamenii care muncesc. Ori, țara aceasta este acum într-o situație în care, dacă ai un loc de muncă ții de el cu tot riscul, pentru că trebuie să trăiești din ceva.  Frica de disponibilizare îi face pe pacienți să își asume riscul bolii.  Eu, dacă depistez o boală, sunt obligată să semnalez că omul respectiv nu mai are aptitudinea de muncă la fel ca la început. Medicul de medicină al muncii al fimei trebuie să ia cunoștință de acest lucru și mai mult decât atât trebuie să ia măsuri. Nu se ignoră o astfel de situație. Dar, în general, oamenii de tem să nu aibă probleme la serviciu. Dacă au o boală, foarte mulți sunt îngrijorați să nu fie dați afară. În primul rând angajatorul nu are niciun drept să îi dea afară, deși acest lucru se întâmplă. Angajatul e conștient că s-a îmbolnăvit la locul de muncă, dar nu dorește să declare boala, chiar dacă ea ar presupune o indemnizație, de frică să nu fie concediat la prima reducere de personal”, explică aceasta.

În cadrul Clinicii de Medicina Muncii din Cluj-Napoca există în prezent 15 paturi. Toate sunt ocupate, iar programările se fac deja pe luna iulie. „Boala profesională nu mai este interesantă în acest moment. La noi în clinică într-un interval de aproximativ 10 ani numărul de paturi a scăzut de la 60 la 15. Cu asta am spus totul în legătură cu interesul pentru această specialitate, deși, medicina muncii se referă la persoanele care muncesc și țin PIB-ul acestei țări. Logic ar fi ca acestui segment de populație să i se acorde atenția cuvenită. Dar nu este așa. Noi, ca și medici de muncă, în momentul în care sesizăm o patologie care ar putea fi legată de profesie și când avem convingerea că ea este într-adevăr profesională, semnalăm cazul. Persoana respectivă intră într-un sistem de despăgubire. Sunt niște încadrări destul de clare, în funcție de pierderea capacității de muncă și care pot să meargă până la 12 salarii în caz de silicoză sau cancer profesional. Despăgubirile sunt în bani, iar mai departe, aceste persoane au dreptul la plata unor tratamente, medicamente și chiar la implementarea unui sistem de protejare la locul de muncă”, spune Oargă.

„Boala profesională nu a dispărut, chiar dacă este subevaluată la noi în țară. Boala profesională este ascunsă sub preș pentru că angajatorul nu dorește să o recunoască, chiar dacă ea nu implică o cheltuială suplimentară din partea sa”, Marinela Oargă, medic.

[stextbox id=”custom”]

Top 3 boli profesionale în județul Cluj:

1. Afectarea urechii (hipoacuziile și surditățile profesionale)
2. Bolile de suprasolicitare (stresul profesional)
3. Boliile prin mecanism alergic (astm bronșic, dermatită)

[/stextbox]

[stextbox id=”custom”]

28 aprilie, Ziua internaţională a securităţii şi sănătăţii în muncă

Organizaţia Internaţională a Muncii sărbătorește Ziua Internaţională a Securităţii și Sănătăţii în Muncă, pe 28 aprilie, pentru a promova prevenirea accidentelor și a bolilor profesionale la nivel mondial.

În fiecare an, se produc peste 2, 3 milioane de decese, din cauza accidentelor de muncă şi vătămărilor profesionale, cifră comparabilă cu numărul de victime dintr-un război de avengură între națiuni.

În România situația situația accidentaților mortal în muncă înregistrează un trend descendent, de la 508 în anul 2008 la 185 în 2014, fenomen îmbucurător care obligă la pastrarea valențelor.

[/stextbox]