Bologna: deșteaptă, roșie și grasă

Ce să vezi în orașul vest-european cel mai ușor accesibil din Cluj

Pentru clujeni, Bologna poate fi cea mai ieftină experiență de călătorie în spațiul Europei de Vest, atâta vreme cât un bilet de avion dus-întors cu Wizz Air ajunge la sub 50 de euro de persoană, dacă e rezervat din timp – de exemplu, din decembrie pentru martie. Dar ce se poate vedea în Bologna, un oraș mult mai puțin cunoscut decât Florența, Veneția, Roma sau Milano?

Omniprezentele porticuri

Bologna se laudă cu unul dintre cele mai mari centre medievale din Europa. Fostele ziduri care înconjurau orașul au fost înlocuite de bulevarde, care alcătuiesc o centură în jurul nucleului urban, cam cum este și celebrul ring vienez. Marca specifică orașului sunt clădirile cu porticuri. Aproape fiecare clădire din centrul istoric se sprijină la parter și la primul nivel pe coloane care formează arce elegante. Trotuarele sunt astfel acoperite de nivelurile superioare ale clădirilor, așa cum în România se întâmplă în cazul Complexului Sugălete din Bistrița sau la Șirul Canonicilor, de la Oradea.

Din acest motiv, plimbările prin oraș aduc cu traversarea unui labirint de tuneluri, cu un flanc descoperit – cel dinspre carosabil, și unul înțesat cu magazine și restaurante – cel din partea opusă.

Pe aceste trotuare acoperite se derulează cel mai interesant spectacol al Bolognei, spectacolul străzii. Prosper și cosmopolit, orașul își etalează bogăția și diversitatea prin oamenii care îl străbat într-un du-te-vino perpetuu. Bărbați eleganți, cu eșarfe sau fulare la gât, alături de femei în ținute cochete și machiate atent, bătrâni respectabili, cu un aer demn, alături de tineri fistichii. Aparent toată lumea se duce undeva, făcând Bologna să trepideze sub pași grăbiți. Deși încă e frig, sunt terase deschise, unde câte un cuplu mai curajos stă la masă.

Principalele atracții

Kilometrul zero al Bolognei este format din Piazza Maggiore și o piațetă adiacentă, în care atmosfera este mai relaxată. Turiști și localnici se odihnesc la soare pe treptele din fața Bisericii San Petronio, sau pe cele din fața Bibliotecii Salaborsa.

În acest perimetru se află câteva dintre cele mai mari atracții turistice ale orașului. Salaborsa este atât o bibliotecă, cât și un centru urban de cultură. Înăuntru, vă așteptă un atrium larg, cu podea de sticlă, sub care se pot întrevedea ruinele anticei Bononia, precursoarea romană a Bolognei de azi. Pe laturile podelei de sticlă, instalați în scaune ergonomice, studenții sârguincioși ai celebrei universități își iau notițe din cărțile împrumutate de la bibliotecă. Vizavi de Salaborsa se află Fântâna lui Neptun, un grup statuar emblematic pentru oraș, datând din 1567.

Lipit de Salaborsa este Palatul Comunal, o clădire impunătoare, a cărei intrare este dominată de statuia Papei Grigore al XII-lea, bolognez de origine. În acest imobil a funcționat primăria orașului, din 1336, până în 2008. Acum adăpostește o galerie de artă.

Dar nici acest edificiu nu este cel care domină Piazza Maggiore, ci Bazilica San Petronio, a 15-a cea mai mare biserică din lume. În biserică, intrarea este gratuită, un lucru de neconceput în bisericile turistice ale Florenței, de exemplu. Piatra de temelie a fost pusă în 1390, iar construcția s-a încheiat de abia în 1663, dar fațada nici acum nu este terminată, jumătatea ei superioară fiind din piatră brută, fără niciun fel de decorații. În această biserică, în 1530, Papa Clement al VII-lea l-a încoronat pe Carol Quintul împărat al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană.

Față în față cu biserica se află Palazzo del Podestà, unde se găsește și centrul de informații turistice al orașului. De aici se pot procura hărți gratuite ale centrului istoric, fără de care riscați să vă rătăciți în hățișul de străzi acoperite.

În spatele bazilicii se găsește altă bijuterie a Bolognei – primul sediul al universității din oraș, l’Archiginnasio. Clădirea datează din secolul al 16-lea. Până atunci, studenții celei mai vechi univeristăți din lume învățau în locuri disparate din oraș. Zidurile clădirii sunt tapetate cu monumente omagiale pentru profesorii importanți și cu nenumărate blazoane ale studenților care au învățat aici. Clădirea adăpostește faimoasa sală a Teatrului Anatomic, locul unde se preda anatomia corpului uman, pe cadavre ce erau disecate pe masa de marmură din centrul încăperii. Sala este străjuită de jur împrejur de lambriuri din care se desprind statui ale marilor medici din antichitate și Evul Mediu.

Turnurile și studenții

Puteți continua vizita îndreptându-vă spre alt simbol al Bolognei, cele două turnuri medievale – Asinelli și Garisenda. Împreună, cele două constituie un spațiu pitoresc, care aduce aminte de Bologna Evului Mediu, când în oraș existau între 80 și 100 de astfel de turnuri, construite de familiile înstărite. Acum mai sunt în picioare sub 20, dintre care cele două, Asinelli (mai înalt) și Garisenda, sunt cele mai proeminente.

Cartierul studențesc este la doar doi pași de cele două turnuri. Smucit, gălăgios și colorat, acesta se întinde pe mai multe străzi, în jurul Pieței Verdi. Aici, spectacolul străzii este cel mai pitoresc din tot orașul, rulând pe un fundal de graffiti-uri și cu coloana sonoră a cuvântului „Dottore”, scandat ca pe stadion, de tineri care gratulează astfel alți tineri, proaspăt absolvenți.

Poreclele orașului

Dimensiunile mari pe care le are centrul istoric al Bolognei se explică prin faptul că în secolul al XIII-lea, când a fost construit al doilea rând de ziduri, orașul era al patrulea cel mai mare centru urban din Europa creștină, după Paris, Veneția și Florența, cu o populație între 50 și 60.000 de persoane. Acum Bologna are o populație de aproape 400.000 de locuitori, fiind al șaptelea cel mai mare oraș al Italiei și unul dintre cele mai prospere.

Bologna este cunoscută în Italia prin trei porecle – „La Dotta”, „La Rossa” și „La Grassa”, care se traduc prin „Învățata” „Roșia”, și, respectiv, „Grasa”.

„Învățata” provine de la faptul că aici a fost fondată în 1088 prima universitate din lume, unde s-au format de-a lungul secolelor generații după generații de intelectuali din toată Europa. „Roșia” derivă de la cărămizile din care sunt construite cele mai multe clădiri istorice ale orașului dar și de la orientarea politică de stânga a orașului. În fine, „Grasa” vine de la istoria culinară a orașului, condimentată cu sosuri cremoase de paste și feluri de mâncare bogate în carne.

Ca să gustați un pic din savoarea culinară a Bolognei, luați la pas străzile micuțului cartier „Quadrilatero”, din vecinătatea pieței principale a orașului, unde porții imense de șunci și alte preparate din porc se lăfăie în vitrinele magazinelor, lângă bucăți pantagruelice de brânzeturi.

[stextbox id=”custom”]

Info util

Wizz Air zboară în fiecare zi de luni, miercuri, vineri și duminică de la Cluj-Napoca la Bologna. Un bilet la Aerobus, cursa care leagă aeroportul de oraș costă șase euro. Cazarea la un hotel mediu bine amplasat este între 70 și 80 de euro pe noapte, camera dublă, mai scump decât în orașele ceva mai turistice ale Italiei. O masă cu două feluri de mâncare, plus o băutură alcoolică (bere sau vin) și apă, costă de la 15 euro în sus, de persoană; de asemenea, un preț mai mare decât în Florența, de exemplu.

[/stextbox]