Floarea iei românești, Cristina Chiriac: „Ia este soare, energie, istorie, pasiune, mândria de a fi român”

Aș vrea să vă spun o poveste. Povestea unei doamne cu ochi verzi și suflet de aur. A unei doamne, economist de profesie, care poartă cu mândrie ia românească. Pentru conferința la care a participat la Cluj (The Woman) a ales un model vechi de mai bine de 100 de ani din zona Olteniei, model imprimat însă pe o ie nouă. Ia albă cu imprimeuri albastre și galbene, care respectă cu strictețe conturul tradiției, nu este opera unei mașini de cusut, fiind lucrată cu multă grijă de mână, dar putem spune că a fost adusă în prezent de mașina timpului. În urmă cu câțiva ani, președintele Asociației Naționale a Antreprenorilor, Ambasador al Antreprenoriatul Feminin (titlu acordat și recunoscut de Uniunea Europeană), Cristina Chiriac și-a transformat mașina personală într-o adevărată mașină a timpului. A bătut țara în lung și în lat în căutarea poveștii.

Poveștii iei românești. A cules piese de o valoare inestimabilă, a ascultat poveștile româncelor din mediul rural, a ascultat glasul pământului și s-a întors acasă pregătită să ducă darul primit mai departe. Așa s-a născut conceptul „Flori de ie”, o adevărată punte între trecut și prezent îmbogățită de motive florale autentice. Când vorbește despre anteprenoriat și rolul pe care și l-a asumat ca ambasador al femeilor din acest domeniu, analizează la rece economia României, piedicile care stau în calea succesului. Vorbește calm  și pe îndelete. Când vine vorba despre valorile românești, Cristina Chiriac vorbește cu pasiune, iar cuvintele ți se lipesc de suflet. Am vrut să vă spun o poveste. Mă voi da însă la o parte, intervenind doar pe alocuri. Vă voi lăsa să o descoperiți singuri, la fel cum am făcut-o și eu: calculată și totodată fascinantă.

Reporter: Aveți o experiență de peste 15 ani în domeniul economic și o carieră de invidiat. V-ați gândit vreodată că veți fi un anteprenor de succes și mai ales că veți deveni Ambasadorul Antreprenoriatului Feminin ?

Cristina Chiriac: Nici nu m-am gândit, nici nu mi-am dorit. Poate pentru că nu conștientizam sau poate pentru că nu venise momentul potrivit. În viața fiecărei persoane există un șir de alegeri pe care le facem în funcție de cât de pregătiți suntem de viață, de educație, de cultură, de cât de multe cunoștințe am acumulat. Titlurile nu au venit așa, simplu, cum ar crede unii. Nu am primit o diplomă pe care am pus-o în cui și cu care mă mândresc, fiind sufiecient pentru viața aceasta să mă numesc Ambasador al Anteprenoriatului Feminin. Este o muncă de voluntariat pe care am acceptat-o. A fost încununată cu un titlu onorific, Ambasadorul Anteprenoriatului Feminin, pentru că tot ce facem noi este să promovăm un spirit care, din păcate a fost lăsat pe ultima treaptă a tuturor societăților din Uniunea Europeană, nu vorbesc doar despre societatea românească. Uniunea Europeană a constatat că femeile, chiar dacă nu se plâng că sunt discriminate, sunt mai puține în domeniul anteprenoriatului decât bărbați, că femeile se confruntă cu greutăți mai mari decât bărbații și aici mă refer la faptul că o femeie dă naștere și reintegrarea la locul de muncă nu este atât de ușoară pe cât s-ar dori. Atunci, s-a căutat de către Uniunea Europeană o alternativă pentru femeile care rămân fără un loc de muncă, fie că vorbim despre femeile tinere, fie că vorbim de mame sau de femeile care au peste 40 de ani și din diferite motive, fie că nu mai arată atât de bine ca la 20 de ani sau nu mai corespund din alte puncte de vedere inventate sau găsite de  către angajatori  și care sunt date afară.

Soluția pentru o economie sănătoasă o reprezintă anteprenoriatul. Militez pentru anteprenoriat în general, dar în special pentru anteprenoriatul feminin în mediul rural. Anul acesta se împlinesc cinci ani de când fac acest lucru. Nu am avut așteptări financiare sau altfel de așteptări decât așteptări persoanle, în sensul că, o femeie pe care am ajutat-o sau am mentorat-o în tainele anteprenoriatului să vină ulterior la mine și să îmi spună: „Cristina, mulțumesc, datorită ție am prins curaj și astăzi, uite, am trei angajați și mi-am redescoperit pasiunea de care uitasem”. Acestea sunt împlinirile pe care le aștept și pe care le-am primit. Astăzi pot să spun că o parte din misiunea pe care mi-am asumat-o este îndeplinită, pentru că am creat, am adus valoare în viața unor femei, am descoperit tineri care au prins curaj și aripi, iar astăzi sunt anteprenori. Cam acesta este universul în care eu îmi duc viața de zi cu zi.

Reporter: Ce le lipsește femeilor din România? Ideile, inițiativa sau curajul?

Cristina Chiriac: Dacă ar fi să o luăm statistic, femeilor românce nu prea le lipsește nimic. În sensul că sunt și curajoase, au și inițiativă și ar avea toate ingredientele pentru a-și pune pe picioare o afacere. Din păcate, sunt trei mari impedimente în economia românească cu care ne confruntăm toți anteprenorii, nu doar femeile. Mă refer la nivelul foarte mare de birocrație, taxarea pe forța de muncă care este excesiv de mare (suntem în primele cinci țări din Europa ca nivel de taxare al forței de muncă) și lipsa de finanțare. Indiferent cât de multe idei ai, idei care se pot transforma într-o afacere de succes, dacă îți lipsește finanțarea este foarte greu să dezvolți o afacere. Îți trebuie foarte multă determinare, pentru că aceste trei impedimente te provoacă în fiecare zi să găsești soluții, acolo unde nici măcar nu te-ai gândit. Cred că abia apoi este vorba de pasiune și curaj. Abia apoi, în momentul în care ai găsit finanțarea și ideea, intervine pasiunea. Dacă nu ai bani, nu poți transforma ideea într-o afacere de succes. De aceea, eu prin Asociația Națională a Anteprenorilor , dar și cu ajutorul politicii duse de Uniunea Europeană, militez pentru o politică fiscală de încurajarea a anteprenorilor debutanți. Dar, anteprenori debutanți nu înseamnă aceea care  au până în 35 de ani sau care sunt la prima abatere anteprenorială, ci anteprenori debutanți sunt cei care au un startup, indiferent de vârsta pe care o au.

Puterea este dată de anteprenorii mici

Dacă ne uităm la femeile din mediul rural, de exemplu, care fac cozonacii aceia deosebit de buni, cum îi făcea bunica, sau ne uităm la femeile care știu să tricoteze, să croșeteze, eu cred că ele sunt anteprenoare de vreo 30 de ani, numai că nimeni nu l-ea încurajat. Nu a venit nimeni să la spună că produsele acelea, extraordinar de bune pot fi valorificate pe o platformă online. E nevoie de susținere. Cu siguranță nu am inventat noi roata, sunt alte state care au descoperit cu mult înaintea noastră ce îi trebuie unui stat pentru a avea o economie sănătoasă. Trebuie câți mai mulți anterprenori mici. Puterea economică nu este dată, așa cum s-ar crede de anteprenorii mari. Este dată de anteprenorii mici și foarte, foarte mulți. Taxele se adună la stat de la anteprenorii mici, de aceea politica fiscală este extrem de importantă. Nu poți să ucizi din fașă o afacere doar pentru că cineva vrea să își păstreze și locul de muncă și vrea să fie și anteprenor. M-am uitat în proiectul codului fiscal pentru 2016 și, deși este lăudat de unii, eu una nu îl agreez. Când vorbesc de mine, nu vorbesc în numele meu personal, ci ca reprezentantul anteprenorilor din România. Nu este un proiect tocmai fericit pentru că ucide un anumit segment de anteprenoriat din România. Ucide anteprenorii care au un loc de muncă, dar care vor să fie anteprenori în timpul liber.

Să vă dau un exemplu concret. Ești designer și lucrezi într-o companie, dar seara, când ajungi acasă, pentru prietenele tale faci alte lucruri care nu au legătură cu serviciul tău de zi cu zi, iar pentru asta ți-ai înființat un SRL. Ești cu toate actele în regulă, nu produci nicio ilegalitate, dar conform noului cod fiscal, fiind microîntreprindere și neavând angajați, pe lângă cei 3% pe care îl plăteai până acum vei mai avea un impozit trimestrial de peste 1.500 de lei pe care îl vei plăti. Dacă profitul tău la sfârșitul anului nu depășește 6.000 de lei, îți garantez că te vei lăsa de anteprenoriat și vei alege o altă cale. Te vei gândi că dacă nu câștigi suficient cât să îți plătești toate taxele, afacerea este nerentabilă. Nu, nu este așa. Ideea de a avea un SRL e foarte bună, pentru că acesta este rolul anteprenorului, să găsească soluții. Statul nu gândește în termeni mari, ci în termeni minimaliști, bagă toți anteprenorii în aceeași oală, ignorând faptul că suntem diferiți, că gândim diferit și cu toate că aplicăm aceeași lege, ne dorim să fim tratați diferit. Nu poți compara o societate de consultanță, cu una care produce ceva. Politica anteprenorială prin noul cod fiscal este una eronată.

Reporter: Care ar fi domeniile cele mai ofertante pentru anteprenorii din România?

Cristina Chiriac: În ultima perioada a câștigat foarte mult teren IT-ul. Ne aflăm la Cluj și știm foarte bine că aici sunt cele mai multe firme cu acest specific și îi felicit pe toți oamenii care au ales acest domeniu, pentru că s-a dovedit a fi un domeniu câștigător. Din punctul meu de vedere în anteprenoriat nu poți să vorbești despre câștigători și oameni care pierd, pentru că orice om care își asumă riscul de a deveni anteprenor, pentru că la urma urmei este un risc, e un om curajos care merită felicitat și încurajat. Nu sunt suficienți anteprenori în România, nu sunt politici de încurajare a culturii anteprenoriale în România, de aceea e nevoie să milităm cât mai mult pentru încurajarea acestui segment. Cred cu tărie că în viitor se vor dezvolta industriile, un domeniu care va fi clar câștigător și mai cred că anteprenorii care au puterea de a fi inovatori, de a vedea prin vremi calea dreaptă, aceia vor fi câștigători.

Reporter: Considerați că industria va renaște din propria cenușă, pentru că tot mai multe fabrici sunt „puse pe butuci”, să spun așa, sau vor avea străinii un punct important de spus în ceea ce privește ridicarea industriei?

Cristina Chiriac: Societate românească este îndelung dezbătută de „specialiști”, iar nu de puține ori, mesajele care se transmit nu sunt cele corecte. Eu sunt economist la bază și înainte de a discuta, îmi place să fiu informată. Cea mai mare pondere în PIB-ul românesc nu o are nici agricultura, nici IT-ul, sau serviciile, ci industria. Câștigătorii anului 2014, din punct de vedere al volumului tranzacționării, ponderii în PIB este industria auto. Știm cu toții că avem o companie care înregistrează creșteri de la an la an, care a creat locuri de muncă atât pe verticală, cât și pe orizontală. Din punctul meu de vedere, industria nu stă rău în România, dar normal că este nevoie de diversificare. Dacă până la ora actuală, putem vorbi de un câștigător detașat în ceea ce privește acest domeniu, ar trebui să diversificăm și să avem mai mulți câștigători, fie că vorbim de industria grea, de industria ușoară, de industria constructoare de mașini și așa mai departe. Cei mai mulți anteprenori activi sunt cei care oferă servicii, însă din păcate, pentru a oferi trebuie să existe cerere,  iar trendul european este următorul: câștigătorii vor fi cei care produc, nu cei care oferă servicii.

Reporter: Sunteți economist, un economist îndrăgostit de portul popular, pe care îl promovați cu ajutorul brandului „Flori de ie”. Când v-ați descoperit pasiunea pentru portul popular? Cum a început povestea?

Cristina Chiriac: Nu aș putea să localizez exact de când am această pasiune, pentru că poate a fost în mine și poate este, dar nu o pot localiza eu. Din punctul meu de vedere cred că este important să cauți în tine resurse și să vezi ce anume te motivează să zâmbești mâine. Pur și simplu m-am trezit într-o zi că iubesc foarte mult acest obiect vestimentar. Abia în altă zi am descoperit că nu e un obiect vestimentar, că e o valoare, în altă zi am descoperit că în el se află o parte din istoria neamului românesc și m-am reîndrăgostit de ie. Pasiunea mea s-a născut din dorința de a restabili valorile neamului românesc. Am început să merg prin țară, să mă întorc la tradițiile românești, să stau de vorbă cu oameni care astăzi au 70, 80 de ani și care au uitat cât de prețioasă este această cămașă tradițională. Apoi am început să ascult povești, fascinată de felul în care bătrânele noastre au știu să protejeze și să transmită mai departe valorile neamului românesc. Mi s-au părut atât de frumoase aceste povești, încât uneori am stat și m-am gândit că acesta fac parte din istoria neamului, iar eu nu le-am regăsit, nu le-am știu de-a lungul timpului. Am început să răsfoiesc un manual de clasa a III-a, a IV de istorie, pentru a vedea ce mai învață copiii și pentru a vedea cum sunt percepute valorile.

Lucrurile au o altă dimensiune în ziua de astăzi, dar eu mi-am propus și cam asta fac de ceva vreme, să vorbesc despre țara noastră de fiecare dată când am ocazia și să spun că România este o țară frumoasă, cu oameni minunați și că imaginea care ni s-a creionat de atât de multe ori, prin tot felul de reportaje nu este întotdeauna adevărată. Normal că există frânturi de adevăr, dar depinde cum vrei să le prezinți. Depinde ce vrei să vezi: partea plină a paharului sau partea goală a acestuia. Eu prefer să îmi aduc aminte de Ciuleandra, de femeile care au știut să își găsească o ocupație chiar și în timpul războiului, care știu să țeasă o pânză, să își îmbrace familia, de femeile care au știut să facă dintr-o tufă de urzici o mâncare nemaipomenită, de femeile care știu că fructele pot fi folosite în orice anotimp și că valorile nu constau în ceea ce vedem noi zi de zi, la televizor.

Societății românești îi lipsește respectul față de aproape. Ne-am obișnuit să trăim într-un ritm alert, să privim cu ură atunci când altcineva are mai mult și să ne bucurăm de răul altuia. Am uitat să fim buni, am uitat să dăruim. Normal că nu voi putea să schimb societatea românească doar într-o zi. Dar cred că sunt foarte mulți oameni care cred în aceleași valori morale, naționale, spirituale, doar că fie nu au găsit timp să și le exprime, fie nu au fost ascultați. De aceea eu îi încurajez pe toți, cei care au acasă o ie de la bunica, de la străbunica sau au primit-o în dar, să caute cu ochiul acolo unde nu au văzut nimic până astăzi și dacă nu găsesc nimic cu privirea, să caute cu sufletul. Sigur vor găsi o oază de fericire.

Reporter: Spuneați că nu mai aveam respect față de ceilați. Dar ce se întâmplă când vine vorba de noi? Mai aveam respect pentru noi ca oameni, ca națiune? Există un trend foarte ascendent de a prelua cât mai mult de la alte popoare, în special de la americani: cuvinte, accent, obiceiuri, sărbători, în detrimentul valorilor noastre.

Cristina Chiriac: Evoluția unei societăți nu o putem stopa, dar putem îmbunătăți rezultatul. Puteam crea o mișcare națională de susținere a valorilor naționale. Pentru acest lucru e nevoie de mai mulți oameni iubitori de frumos. Ne-am obișnuit să călătorim în străinătate, să ne facem vacanțele în Italia sau în Grecia și să îi lăudăm pe alții pentru cât de ospitalieri sunt sau cât de frumoși sunt, ignorând faptul că România este poate una dintre cele mai frumoase țări din Europa. Noi avem ce alții nu au: mare, munte, deal, câmpie. Oamenii au uitat să meargă pe câmp și să simtă mirosul de flori de câmp, să se bucure de soare. Eu m-am oprit de foarte multe ori, în drumurile mele cu mașina și am intrat în lanul de grâu, în lanul de floarea soarelui, m-am învârtit după soare, să văd unde este epicentrul lumii mele. Clar, e nevoie de educație, de accea cred că un rol foarte important îl au cadrele didactice. Lumea e într-o continuă mișcare, nivelul de informație e viciat de foarte multe canale care nu neapărat promovează nonvalori, dar care nu pot transmite esența mișcării, nu pot transmite mirosul, nu te pot face să simți. Fiecare om are un destin, un miros aparte. Dacă cu toții ne-am pune întrebarea de unde ne tragem, de unde provenim, ce înseamnă de fapt să fii român, lucrurile s-ar schimba puțin. Nu degeaba am spus de foarte multe ori că e nevoie de cultură în școli.

Cultura se poate traduce prin istorie, geneză, cultura anteprenorială, o oră pe săptămână nu este suficeint, nici de istorie, nici de anteprenotiat. Depinde foarte mult și de familie, de ceea ce primești de acasă. Momentul în care ai venit pe pământ și momentul în care vei pleca, nu poate fi gestionat de nimeni. Trebuie să te întrebi: îmi doresc să las ceva în urma mea, mă interesează de generațiile care vor veni? Mă întâlnesc zilnic cu oameni care mă întreabă de ce îmi consum energia pentru o cauză care nu va da roade prea curând. Iar eu le răspund simplu: sunt mamă, am doi copii și vreau să vadă că îmi pasă dacă ei vor trăi bine peste 30 de ani. Dacă copiii copiilor mei vor avea ozon, vor avea parcuri, vor avea aceleași păduri prin care eu am cutreierat, dacă vor mai exista case bătrânești, dacă vor mai exista obiecte de acum 100 de ani care au răzbit prin două războaie. Lumea e efemeră, toate trec, dar sunt anumite lucruri care rămân în urma noastră și care generațiile care vin după noi, le pot folosi în dezvoltarea lor.

Ia este zestrea neamului românesc, ia este cel mai bun ambasador al românilor, nu este un obiect vestimentar și atât. E pasiunea femeilor din mediul rural de a crea, de a aduce la lumină frumosul, este soare, energie, istorie, pasiune, mândria de a fi român. E normal să te bucuri și să promovezi țara din care provii. Dar pentru asta trebuie să îți dorești ca țara ta să se comporte ca o națiune, să gândim în spirit și în cuget ca o națiune. Sunt valori greu de promovat în România. Oamenii sunt foarte încărcați de problemele zilnici și se gândesc, pai bine, până să mă gândesc eu să mă mândresc că sunt român, vreau să văd ce am când deschid frigiderul, vreau să îmi știu copilul în siguranță la școală, vreau să am un loc de muncă și abia apoi o să mă mândresc că sunt român. Nu toată lumea poate să facă acest lucru, dar există momente, după ce ne-am ocupat de grijile de zi cu zi, de copiii noștri, când închidem ochii și ne gândim că poate nu întâmplător ne-am născut aici.

Reporter: Ce înseamnă pentru dumneavoastră mândria de a fi româncă?

Cristina Chiriac: Nu mi-am răspuns niciodată la această întrebare, pentru că nu m-am văzut în altă parte niciodată. Nu am ales niciodată să muncesc sau să îmi duc viața de zi cu zi în altă țară. Cred că pot să muncesc aici și să mă dezvolt ca individ. Există un cântec pe care din când în când îl fredonez, mai știu câteva versuri: „Acolo este țara mea și acolo eu aș vrea să mor”. Poți să călătorești, poți să muncești în altă parte, dar eu cred că nu există om pe lumea asta care să se fi născut în România și care să nu se fi gândit măcar odată în viață lui că atunci când se apropie sfârșitul să fie îngropat în pâmântul în care s-a născut.

Tatăl meu are o vorbă: „Energia și toată seva mea e în casa părintească în care m-am născut. Când va fi să închid ochii, te rog pe tine, copilul meu, să nu întrerupi această energie și să mă duci acolo, unde sunt părinții mei, neamurile mele, acolo unde eu pot deveni un întreg alături de ei”. Eu sunt convinsă că mulți nu conștientizează, dar în momentul când te întorci în locul natal, te năpădesc amintirile. Îți aduci aminte de primul sărut, de prima învățătoare, de aerul pe care l-ai mirosit în nu știu ce primăvară, de parcul în care te-ai plimbat. Asta de fapt înseamnă energie natală. Asta înseamnă că în momentul în care ai ajuns acolo, tu rezonezi cu pământul și te încarci energetic, iei putere să lupți cu o nouă zi. Viața e o înșiruire de cadre, nu toate fericite. Eu sunt româncă și atât.

Reporter: Aveți o poveste preferată din călătoria pe care ați făcut-o în căutarea iei românești? Dar o ie mai aproape de suflet?

Cristina Chiriac: Am mai multe povești. Fiecare ie, e o poveste.

O singură ie, trei povești de viață 

Reporter: V-ați gândit să scrieți aceste povești?

Cristina Chiriac:  O parte din ele sunt scrise. Iiile care fac parte din colecția „Flori de ie” sunt certificate de un etnograf care atestă zona din care provin, situarea lor în timp, când au fost create. O parte din ele au venit însoțite de poveste. Cea mai dragă ie a mea, pe care nu am îmbrăcat-o niciodată, este o rochie de mireasă din zona Argeșului pe care am cules-o personal. Doamna care mi-a dăruit-o, a țesut toată viața ei ii pentru un întreg sat, dar și pentru cei din împrejurimi. A dobândit acest meșteșug de la mama ei, care la rândul ei a fost tot țesătoreasă, iar mama ei, străbunica doamnei, era tot țesătoreasă. Aceste femei au țesut ii pentru satul respectiv timp de trei generații, aproximativ 100 de ani ca întindere.

Mi-a spus așa: „Îți dăruiesc ție această rochie pentru a transmite mai departe darul nostru”. Darul lor consta în arta de a coase. Ia de mireasă este o rochie simplă, albă, țesută cu mătase albă. A fost cusută de trei generații. Când s-a căsătorit străbunica și-a țesut propria ie de mireasă, în stilul de la vremea respectivă. Străbunica i-a dăruit-o fiicei sale care a mai împodobit-o puțin, conform stilului din vreamea sa. Mai departe, fiica a dăruit-o copilului ei, iar rochia a fost îmbunătățită din nou. Sunt trei stiluri diferite pe acea ie, trei povești de viață. Toate trei au avut un singur bărbat, au avut copii pe care i-au educat în stilul tradițional românesc. De fapt ce înseamnă ia? E obiectul vestimentar care a fost prezent în toate momentele vieții. Sunt ii de mireasă, de nașe, de văduve, de petrecere, pentru copii, chiar și ii de câmp. O întreagă paletă de vise cusute pe ii.

Reporter: Ați cules mai multe ii în călătoria dumneavostră pe care le-ați inclus în colecția „Flori de ie”. Expoziția a fost prezentată  în premieră la Cluj-Napoca, dar o veți duce și în alte locuri. Expoziția este una cu vânzare. Vor putea fi achiziționate și iile culese din satele românești?

Cristina Chiriac: Nu știu dacă vreodată aș putea să mă despart de ele. Există  o abundență de obiecte vestimentare care s-au îndepărtat de tradiția românească. Ce îmi doresc eu să fac prin proiectul „Flori de ie” este să aduc în atenția publicului ia veche într-un mod prezent. Ia pe care o am pe mine este un model vechi de 100 de ani, provine din zona Oltului, dar este nouă. Aseară s-a terminat de cusut. Adică sunt toate detaliile din ia veche, transpuse pe ia nouă. Acestea sunt cele care vor fi comercializate.Cele vechi, care au o valoare inestimabilă vor rămâne în colecția „Flori de ie” pentru a fi arătate lumii, pentru că asta intenționez să fac, să străbat lumea în lung și-n lat să arăt cât de frumoase sunt româncele în acest obiect tradițional românesc.

Reporter: Dumneavoastră purtați ia și în viața de zi cu zi?

Cristina Chiriac: Da. Port ia și în viața de zi cu zi, la ședințele cu părinții, atunci când merg la petrecerile copiilor mei, când merg în Deltă, când e soare și vreau să am ceva frumos pe mine, la conferințele de business la care particip, fie că e vorba de București, Cluj sau Ansterdam, o port cu orice ocazie. Din punctul meu de vedere ia este cel mai versatil obiect vestimentar care poate fi adaptat ușor oricărei ținute. Dar, recunosc, trebuie să ai curaj, să știi că vei ieși în evidență purtând o ie românescă. Trebuie să te simți mândră și să nu își pese de gura lumii.

Reporter: Veți prezenta colecția „Flori de ie” și în afara țării?

Cristina Chiriac: „Flori de ie” este un proiect care s-a născut în 2014. Până atunci a fost doar pasiunea mea, a mamei mele și a oamenilor care au crezut în mine. Am strâns iile în încercarea de a aduce în atenția publicului valorile românești. Prima expoziție a fost la Cluj. Sunt foarte încântată că a fost la Cluj, pentru că, nu vreau să se supere nimeni pe mine, dar Ardealul reprezintă o zonă deosebit de importantă a României, oamenii din Ardeal sunt deschiși la minte, la trup și la suflet, sunt oameni frumoși în interior. Te uiți în ochii lor și îți dai seama cât de drepți și de tranșanți sunt cu tine. Eu aici simt că dacă cineva are ceva de spus, îți va spune, indiferent de consecințe. De aceea, sunt mândră că prima expoziție  a fost aici. Urmează un nou șir de expoziții, în primul rând în România. E mai important, din punctul meu de vedere să înțeleagă semenii tăi cât de importante sunt valorile naționale și abia apoi să poți să devii ambasadorul valorilor românești peste hotare.

Reporter: Ați încercat și dumneavoastră să țeseți?

Cristina Chiriac : Nu sunt cea mai experimentată femeie, dar pot să spun că am început să cos. Timid, dar am început. „Flori de ie” înseamnă orice readucere din istorie în prezent. M-am uitat la ceea ce se întâmplă la nivel internațional și la cât de apreciate sunt, de exemplu, broderiile și cum sunt luate modelele românești de pe ii și transpuse în colecțiile marilor designeri. Valentino, de exemplu, are ultima colecție de primăvară bazată stric pe modelele tradiționale românești. Oamenii din afara granițelor apreciază frumosul românesc înaintea noastră. Am avut o discuție cu mama și mi-a venit  o idee. Am rugat-o să înceapă să croșeteze din nou. Mama în tinerețe era foarte pasionată de croșetat, făcea tot felul de lucrușoare, de broderii.

La un moment dat mi-a făcut o vestă brodată, a muncit la ea o lună de zile. M-a întrebat ce am să fac cu ceea ce croșetează ea. „Am să creez ceva!”Așa s-a născut tricoul „Flori de ie”care se regăsește în magazinul din București care are o floare croșetată de mama și cusută de mine. Am făcut pași timizi în ale cusutului. Am vrut să văd dacă ceea ce fac ar avea căutare și sunt încântată să spun că da, a prins foarte bine. La ora actuală nu am reușit să cos decât trei tricouri, dar nu mai am nici unul de vânzare, ceea ce e bine. Românii apreciază și înseamnă că nu tot ceea ce s-a întâmplat în trecut trebuie uitat. Poate anul acesta vom găsi câteva fete care să dorească să învețe să coase  pentru a face o șezătoare ca pe vremuri, iar doamnele care țes la „Flori de ie” să vină se ne învețe pe toți, inclusiv pe mine cum se croiește o ie, cum prinde viață, culoare și apoi aripi acest obiect minunat, ia românească.

Reporter: Doamnele care vă ajută sunt doamnele de la care ați cules iile?

Cristina Chiriac: Da, o parte dintre ele da. Am găsit femei care își doresc să promoveze valorile românești, le mulțumesc că mă susțin, fără ele nu cred că mi-ar fi ușor să promovez și să readuc un suflu în anteprenoriatul din mediul rural. Cred că e nevoie de mai mult și cred că ia poate lua o amploare mult mai mare. Foarte multe femei își pot găsi o ocupație, pentru că toate am fost învățate la un moment dat să coasem. Nu este foarte greu, este mai greu să îmbini și să dai o formă finală unei ii, dar lucrurile se pot face chiar și pe bucăți. Cele mai experimentate sunt cu siguranță dornice să le învețe și pe celelalte.

[stextbox id=”custom”]

O femeie de succes 

Cristina Chiriac a obținut recunoaștere profesională de la organizații de profil (gradul de excelență ANEVAR și CECCAR, Asociatia Brokerilor). În perioada 2004-2012 a ocupat diferite funcții în aparatul central al administrației publice din România, inițial Consilier la Cancelaria Primului Ministru al României (în perioada 2004-2005), Șef serviciu în cadrul Departamentului pentru Dialog Social al Guvernului (2005-2006), iar ulterior, pe rând, expert, director și vicepreședinte în cadrul Autorității de Valorificare a Activelor Statului – Guvernul României.

Începând cu anul 2013, este director general al World Trade Center București. Fiind unul dintre deschizatorii de drumuri în antreprenoriat și un susținător permanent al cauzei ca urmare a voluntariatului în domeniu, în anul 2010 a primit titlul onorific de Ambasador al Antreprenoriatului Feminin, făcând parte din „Rețeaua Europeană a Femeilor Ambasadoare a Antreprenoriatului” și „Rețeaua Europeană de Mentori pentru Femeile Antreprenor”.

În anul 2013, a luat ființă Asociația Națională a Antreprenorilor, proiect inițiat și susținut de Cristina Chiriac, asociație a cărei funcție de președinte o deține. În activitatea de antreprenoriat se implică cu dăruire, fiind promotor al numeroase proiecte, printre  care: „Antreprenoriat – o soluție actuală”, conferințe precum „Antreprenoriatul Feminin”, „Femeia la putere – o lume mai bună” și „Privatizarea în România”, dar și inițiatoare a unor proiecte de caritate, cum ar fi „Ajută-i să respire!” – campanie de ajutorare a copiilor bolnavi de tuberculoză.[/stextbox]

Mai multe detalii despre Flori de IE, AICI.