Școala românească-next generation: Aș vrea o școală în care să nu mai fim o turmă. De ce eu să citesc Sadoveanu, dar profii să nu citească Harry Potter?

Transilvania Reporter a lansat recent o campanie în care îi îndeamnă pe elevi, profesori, părinți și specialiști să își spună părerea legat de ceea ce ar trebui să însemne școala românească, ce schimbări ar trebui să se facă, cum anume visează ei să arate ȘCOALA.

Vă redăm în continuare câteva din opiniile elevilor care au venit pe adresa redacției.

“Îmi lipsește acel professor – model, de care să mă simt apropiată, să-l am ca model, să îmi pot spune “aș vrea să fiu ca el\ ea. Îmi plac unii profesori mai mult ca alții, dar nu e destul… Sunt câte unii la care simți că nu le poate păsa mai puțin. Am avut zile frumoase și am amintiri frumoase din timpul școlii, dar nu m-am simțit niciodată apropiată de vreun profesor“, ne-a scris Maria, elevă olimpică, în clasa a opta.

“Cel mai tare mă enervează când ne amenință profesorii cu notele pentru orice. De parcă nu ar putea altfel. Dacă nu ar avea catalogul ce ar face? Să știi că ești ca un animal dresat, că dacă nu… iei patru. Înseamnă că ne consideră atât de proști încât nu suntem în stare să vrem mai mult decât niște note. Aș vrea ca măcar la o oră să uităm că se dau note. Eu vreau să învăț, să aflu chestii, să pot pune întrebări, nu să-mi fie frică. Dacă pun o întrebare care nu-i place profei, începe să mă întrebe ea după și știu că, orice aș face sau zice, nota e acolo“, spune Teo, elev tot în clasa a opta.

“Eu vreau să dau la liceul de arte din clasa a noua, am note bune, dar aș vrea o școală în care să fim din când în când ascultați. Nu sunt proastă ca să nu-mi dau seama că am nevoie și de mate, și de bio, și de geogra, chiar dacă vreau să fiu artist. Dar mă enervează că trebuie să fim amenințați în loc să ni se explice importanța. Cred că profii au uitat și ei de ce e importantă materia lor și de asta e greu să ne explice nouă și e mai ușor să amenințe cu catalogul.“, Adina, clasa a opta.

“Aș vrea să mă pot juca un pic. Văd câteodată în filme cum fac copiii proiecte la științe cu bicarbonat, cum descoperă singuri chestii și cum citesc în fața clasei compuneri. La noi nu e interesant când ne ascultă pentru că zicem tot ce ne-a dictat profa și nu poți fi atent când ascultă zece elevi care zic toți ce ne-a dictat ea în caiet”, Laura, clasa a cincea.

“Aș vrea să le pese de noi. La o comisie s-au enervat când am zis că îmi plac numai trei profesori că, vai, cum pot sa zic așa ceva. Dar și la profi le plac numai vreo trei elevi din clasă și de ăilalți nu le pasă. Ăilalți sunt “restul”. Mă enerveaza favorizările. Încurajările sunt altceva. Eu am fost favoritul profei de română, dar mă simțeam aiurea față de colegi că na, nu-s cel mai cuminte, nu-s așa sfânt cum mă dădea ea exemplu, dar normal că îmi convenea la oră. În pauze era mai nasol…”, Alex, clasa a opta.

“Aș vrea să nu mai am tot timpul de învățat. Continuu am ceva de făcut, fie că îmi place sau nu. Și parcă și pe mama au înnebunit-o cu notele. Vrea să mă dea la tot felul de meditații. Și eu vreau să fiu psiholog, dar cică ce știu eu în clasa a șaptea. Am descoperit niște cărți, dar nu am când să le citesc că sâmbăta merg la ore la mate și română și duminica am teme. Aș vrea ca măcar la școală să pot să spun cuiva ce vreau să fac în viitor. Psihologul scolii a râs de mine și a zic că ce știu eu despre psihologie și că poate o să-mi schimb părerea. Aș vrea o școală în care să fiu luat în serios chiar dacă zic uneori și prostii că nu știu tot la vârsta mea, dar nu mi se pare corect să râdă de mine oamenii care cică ar trebui să mă ajute…”,   Tudor, clasa a șaptea.

“Aș vrea să avem mai multe de ales. Poate că nu facem cele mai bune alegeri, dar nici adulții nu le fac întotdeauna, și măcar știu că eu am vrut să fac o materie sau alta, nu că mi s-a impus”,   Andreea, clasa a opta.

“Eu vreau să știu de toate, sunt curios și îmi place să știu mai multe și aș vrea ca la școală să poți să întrebi fără să-ți fie frică. Dar mie îmi e. La română am scris o compunere când eram trist și m-a trimis la consiliere și m-a făcut de râs în fața clasei. Așa pățești dacă ești sincer. Aș vrea ca la școală să nu ni se impună ce să gândim sau să fim etichetați, judecați. Cred că profii ar trebui să fie mai normali, să nu mai separe atâta cum trebuie să fii la școală și cum să fii acasă. La comportament e altceva, dar la păreri, dacă zic altfel decât crede proful, cică is obraznic. Și, de exemplu, nu am voie să nu-mi placă Eminescu, cică sunt prost și incult”, Tudor, clasa a opta.

“Aș vrea să nu mai înceapă profii orice propoziție cu “pe vremea mea…”. De ce nu vor să afle și cum e acum? Aș vrea ca în școală să nu mai fie diferențe de-astea și să nu ni se mai spună că suntem leneși, proști și superficiali. Aș vrea o școală în care să nu mai fim o turmă. De ce eu să citesc Sadoveanu, dar profii să nu citească Harry Potter?”, Alexandra, clasa a opta.