Zburătorii zăpezii: „Pentru a sări e nevoie de curaj și echilibru”

În ciuda vremii care s-a „îndulcit” considerabil, mercurul din termometre urcând până la trei sau chiar  șase grade în cursul zilei, iubitorii sporturilor de iarnă nu au putut sta departe de pârtia de schi Feleacu. Ba mai mult, câțiva tineri s-au încăpățânat să își ia și astăzi porția de adrenalină, realizând sărituri spectaculoase cu snowboardul, spre deliciul celor care au ales să își petreacă sâmbăta pe zăpadă.

Claudiu Gheorghiță, fiul antrenorului de schi cu același nume, despre care ați putut citi în numărul trecut din Transilvania Reporter (sau aici), susține cu mândrie că a fost al doilea copil din România care a avut snowboard, prietena lui Oana, fiind mai rapidă în acest sens. „Tata este antrenor de schi. Pe mine m-a pus pe schiuri la trei ani, iar la cinci ani am început să mă dau pe snowboard. Am început la o vârstă fragedă, dar cam aceasta este vârsta potrivită pentru așa ceva. Copilul e mic, nu cunoaște frica și prinde mult mai repede decât un adult. Adultul conștientizează ce se întâmplă și e mai fricos. Cred că pentru a face sărituri e nevoie să schiezi extrem de bine. Cam după cinci ani de schi serios, se poate trece și la sărituri. Eu schiez de 18 ani, dar încă mai am mult de învățat. În familia noastră schiul e la ordinea zilei. S-a transmis din generație în generație”, spune Claudiu.

Deși este un sport nou pentru România, snowboardingul câștigă de la an la an tot mai mulți adepți. Unii învață singuri să se dea cu placa, alții aleg să facă un curs pentru a dobândi noțiunile de bază. O astfel de ședință costă pe Pârtia Feleacu, 50 de lei. „Ședințele cu copiii țin între 15 și 60 de minute, pentru că aceștia își pierd răbdarea. Nu trebuie presați pentru că altfel își pierd interesul. Sunt mulți doritori. Momentan nu facem față cererii. Avem mulți elevi, deși vremea nu ne prea ajută. Zapada artificială face față, dar și aici depinde de vreme. Dacă nu sunt -3 grade nu se poate porni tunul de zapadă, pentru că nu ar rezista zapada până dimineața”, explică tânărul instructor.

„Am început să mă dau cu placa anul trecut. E frumos, e o senzație deosebită. Sunt începător, încă nu sar. Zapada e cam moale, nu e așa bună pârtia, dar prefer să fie așa decât să fie înghețată”, spune Robi. Deși e puțin dezamăgit de vreme, acesta spune că va mai rămâne puțin pe pârtie, poate, poate va fi mai frig mai târziu.

Călin ar descrie primele experiențe pe snowboard ca fiind interesante, dar ne avertizează că menținerea echilibrului e o operațiune „dureroasă”, cel puțin la început,  întrucât s-a ales cu febră musculară la picioare și nu numai. Cu toate acestea nu a renunțat. „Prietenii mei care se știu da cum trebuie, mi-au spus că e mult mai frumos pe placă, decât pe schiuri. Într-adevăr e cu totul altceva. Astăzi e a treia zi când mă dau. Mă dor toate, dar încă sunt întreg, deci e bine”, spune acesta. Tânărul nici nu vrea să audă deocamdată de sărituri, dar mărturisește că îi face plăcere să îi admire pe cei experimentați.

George Moșuțiu, în vârstă de 24 de ani este unul dintre aceștia. Anul acesta este al nouălea sezon când este pe pârtie. A început cu schiurile, dar de patru ani are nevoie de mai multă adrenalină. „Anul trecut m-am dat aproape tot sezonul numai în afară și am progresat foarte tare la snowboarding. În Italia, Austria și Franța am schiat cel mai mult. Le mulțumesc celor de la Snow Fest  pentru asta. Am schiat 54 de zile în afară și patru zile în țară, iar din cele patru zile, trei au fost de concurs. Avem și noi Campionatul Național de Freestyle. Am fost la  la Arena Platoș Sibiu, la Cavnic și la Harghita Mădăraș. Am luat locul șapte, trei și patru. A fost destul de bine”, spune tânărul. George susține că în zonă există mulți readeri, mulți dintre aceștia fiind extrem de tineri.

„Pentru a progresa și pentru a te remarca la nivel internațional trebuie să stai mult în afară, pentru că acolo condițiile sunt perfecte. În fiecare dimineață, când ajungi pe pârtie, totul e aranjat, toate kickerele sunt la fel, nu sunt pietre pe pârtie. În trei luni, poți ajunge foarte bun, dacă te antrenezi serios, numai că nu au mulți această posibilitate”, spune George. Dacă în timpul iernii condițiile din România sunt destul de vitrege, în extra sezon, e și mai și. „Ne mai dăm pe skateboard, cu bicicleta, dar în rest nu ne prea antrenăm.  Ca zăpada nu e nimic”, spune sportivul.

Nu mică ne-a fost uimea, când am întâlnit pe pârtie doi băieți în vârstă de 12 ani, care executau sărituri perfecte.  „Am început acum trei ani. Aveam prieteni mai mari care se dădeau pe snowboard, eu eram pe schiuri și mă pasiona foarte tare ceea ce făceau ei. Am tot rugat-o pe mama să îmi ia placă. A acceptat și ne-am dus la Sinaia, unde m-am dat cu unul dintre cei mai buni din România care se dau pe snowboard și sar. M-am învățat și am început să sar pe rampe mici, făcute de mine. Apoi am mers în Austria, unde am tot sărit. Acum în România, am întâlnit din nou băieți mai mari care au văzut că eu și colegul meu facem sărituri și ne dau și ei sfaturi. Îmi place din ce în ce mai mult. Îți trebuie mult curaj ca să sari. Echilibru și curaj. Trebuie să ai o anumită tehnică, dar fiecare își formează propriul stil. Sari cum simți tu, nu după cum îți spune altul. Eu mă dau după cum simt eu”, spune Radu Paul.

Deși spune că snowboardingul e doar un hobby, i-ar plăcea ca în viitor să fie suficient de pregătit pentru a participa la competiții.  Colegul lui, Șerban Cușnarencu, a învățat să sară de câteva luni.  „Eu am început să mă dau cu placa acum trei ani, dar vreme de doi ani am învățat doar să mă dau pe pârtie, nu am făcut sărituri. Numai de câteva luni am început să sar, să învăț trickuri. Ieri am sărit prima dată pe această pârtie. Am început mai încet și după ce am văzut că nu se întâmplă nimic, m-am dat mai tare. Trebuie să prinzi curaj și să nu ai emoții în aer. Dacă ai emoții când ești în aer și îți este frică, vei cădea. Trebuie să ai curaj. E destul de greu. Părinții mă susțin. Mamei mele îi e frică, dar tata mă ajută. Se uită și el la snowboard destul de des. Ambii schiază. Îmi dau sfaturi”, povestește Șerban. Chiar dacă a căzut de multe ori, acesta spune că există tehnici care te ajută să cazi în siguranță și care te ajută să nu te alegi cu lovituri grave. „Trebuie să ne protejăm încheieturile”, ne sfătuiește băiatul.

Echipamentul pentru snowboarding este compus din snowboard (placă), bootsi și legături pentru snowboad, la care se adaugă hainele impermeabile, ochelarii, mănușile, dar și echipamentul de protecție format din cască, genunchiere, cotiere, dacă considerați că e necesar.

„Dacă vrei să iei ceva nou, sunt magazine de specialitate și la noi în țară. Poți găsi o placă bună cu aproximativ 1.000 de lei, la care se adaugă legăturile care costă cam 600 de lei. O pereche de boots de calitate se ridică undeva la 400 de lei. Sunt și echipamente second, dar bootsi  nu recomand să fie cumpărați de la second”, spune George.

Urmăriți, în continuare o galerie foto realizată de Dan Bodea.