2015 arată rău în sporturile de echipă clujene

Oricât de optimişti ar fi suporterii sportului clujean perspectivele noului nu sunt deloc la nivelul cerinţelor, sau a obiectivelor propuse. Aruncând o privire peste evoluţiile favoriţilor din a doua jumătate a anului trecut se remarcă uşor poziţiile din clasamentele ligilor de fotbal, baschet, volei sau handbal. Practic singurele speranţe pentru o nouă prezenţă a Clujului pe harta Europei se leagă de CFR Cluj, club aproape desfiinţat. O performanţă cu adevărat semnificativă ar fi o finală între CFR şi Universitatea Cluj în Cupa României la fotbal. În celelalte sporturi Clujul e doar o amintire a oraşului în care meciurile de cupe europene erau la ele acasă.

Surpriza CFR

A doua jumătate a anului 2014, adică prima parte a sezonului fotbalistic actual, a fost unul cu adevărat surprinzător pentru fosta campioană a României, CFR Cluj. Feroviarii iernează pe un nesperat loc 2, paradoxal o poziţie cu care vişinii îşi obişnuiseră suporterii în ultimii 5-6 ani. Însă, date fiind dificultăţile financiare cu care se confruntă clubul, rezultatele sunt remarcabile. Sezonul a început optimist. În vara anului trecut trioul din fruntea grupării din Gruia, Paszkany Arpad, Ştefan Gadola şi Iuliu Mureşan, apăreau pentru ultima dată împreună în faţa presei dând asigurări că la CFR nu sunt probleme atât de mari încât fotbaliştii, sau suporterii să-şi facă griji. Tot atunci se plătiseră o parte din datoriile pe care CFR-ul le acumulase, dar nimeni nu ştia exact la cât se ridică acestea. A fost momentul în care şi-a anunţat ieşirea din fotbal tocmai Paszkany Arpad, omul de care se leagă cea mai gloriasă perioadă din istoria să-i zicem „centenară” a clubului. De la echipă avea să plece o serie de jucători, cel mai important nume fiind de departe Ricardo Cadu, căpitanul de drept la CFR-ului. A rămas în schimb Vasile Miriuță, tehnicianul care, adus ca o soluție temporară în iarna anului 2013, a reușit să ducă echipa în Europa League, cu noroc după excluderea lui Dinamo. Cu un lot închegat din punct de vedere numeric şi valoric, dar măcinat de accidentări, Miriuţă nu a reuşit minunea de a duce echipa în grupele întrecerii continentale, un obiectiv major pentru CFR date fiind bonusurile financiare de care ar fi beneficiat gruparea feroviară.

Practic eliminarea din Europa Leahue, după 0-2 şi 0-1 cu Dinamo Minsk, a fost momentul în care soarta clubului s-a decis în mare parte. Banii de la UEFA rămâneau în conturile forului de la Nyon, iar cei din drepturile TV au acoperit o mică parte din datoriile către foşti jucători, sau antrenori. Şi totuşi, Miriuţă s-a încăpăţânat să ignore problemele tot mai evidente. Jucătorii, din ce în ce mai nemulţumiţi de neplata salariilor au continuat să joace, pentru ei şi mai ales pentru antrenorul care a reuşit să-i motiveze etapă după etapă. Perspectiva apariţiei unui investitor, ba arab, ba elveţian, a mai prelungit agonia din vestiarul CFR-ului, până când, sătul de minciuni, Vasile Miriuţă a răbufnit şi a spus lucrurilor pe nume, o reacţie pe care şefii nu au gustat-o deloc. Semnalul de alarmă trans de Miriuţă l-a determinat pe preşedintele Mureşan să recunoască dezastrul de la CFR. Cu două etape înainte de finalul turului Miriuţă a plecat în Ungaria, la Gyor ETO, iar echipa a rămas pe mâna secundului Francisc Dican. CFR a terminat cu fruntea sus prima parte a campionatului, pe locul 2, cu 10 victorii, 4 rezultate de egalitate şi 3 înfrângeri. Cele 27 de goluri marcate de vişinii plasează echipa pe locul 4 în topul eficacităţii din Liga I. În ceea ce priveşte defensiva, CFR este pe locul 2 într-un clasament al celor mai impenetrabile apărări, cu doar 10 goluri încasate în 17 etape. În curând echipa ar trebui să-şi reia pregătirile pentru retur, dar marjoritatea fotbaliştilor îşi caută alte angajamente. Investitorul surpriză nu a apărut de nicăieri, iar organele fiscale ale statului au descoperit noi datorii uriaşe ale clubului, aproximativ 50 de milioane de lei, adică în jur de 11 milioane de euro. Fără patron, fără antrenor (Eugen Trică, potenţialul înlocuitor al lui Miriuţă şi-a dat acordul, dar nu a semnat cu CFR), şi cu jucători disperaţi să plece, CFR-ul este pe marginea prăpastiei, iar 2015 ar putea fi anul de care niciun suporter, oficial, sau fotbalist nu va dori să-şi amintească vreodată.

”U” iese din insolvenţă şi visează la Cupă

Dintre toate echipele clujene ”U” este în acest moment singura care poate privi cu optimism partea a doua a sezonului. Universitatea a început actualul campionat în insolvență însă, planul de reorganizare a fost respectat pas cu pas, iar milioanele de euro datorate de club au fost încet-încet plătite, în acest moment universitarii având de acoperit un deficit de aproximativ 700 de mii de euro. Insolvența însă, impune reguli clare și restricții salariale, lucru resimțit de antrenorii Mihai Teja și ulterior George Ogăraru. Fără nume importante în lot ”U” a început binișor sezonul cu Teja pe bancă însă, între antrenor și finanțatorul Florian Walter au apărut disensiuni și tehnicianul a fost înlăturat. A venit Ogăraru, cu o filosofie de joc necunoscută fotbaliștilor din Liga I. Tocmai principiile ”sănătoase” ar fi putut să-i fie fatale fostului campion al României cu Steaua. Până să înțeleagă sistemul de joc importat de la școala de fotbal Ajax, jucătorii Universității au părut debusolați în teren, iar rezultatele, îngrijorătoare la un moment dat, au creat o ruptură între oficiali și suporterii ”Șepcilor roșii”. Ogăraru a rămas însă ferm, iar rezultatele au venit cu timpul.

Cea mai mare performanță este calificarea în semifinalele Cupei României, fază a competiției în care universitarii revin după o pauză de 20 de ani. În Liga I la finalul turului ”U” se situează pe locul 11, cu 18 puncte acumulate cu multă muncă. Patru victorii, 6 rezultate de egalitate și 7 înfrângeri indică linia de clasament a Universității la jumătatea întrecerii interne. Poate tocmai din acest motiv nimeni din conducere nu face promisiuni și nu visează la un retur fantastic, obicetivul declarat fiind salvarea de la retrogradare, în opoziție cu planurile din vara anului trecut când toată lumea visa la întrecerile continentale. Însă, această posibilitate este mai ușor de realizat decât își închipuie mulți dintre contestatarii lui Walter și a echipei lui manageriale. Practic pentru a revenii în Europa, ”studenții” au nevoie de doar 3 rezultate favorabile, două în semifinale și o victorie în finală. Ar fi un succes istoric, la exact 50 de ani de la ultimul triumf în Cupă, performanță de altfel unică în istoria clubului universitar. Indiferent de ce le va aduce noul an ”Șepcile roșii” au demonstrat încă o dată că fotbalul se poate practica și în condiții decente, fără salarii și bugete astronomice, chiar dacă asta presupune doar să exiști, nicidecum să fii campion. În fond, așa cum spunea regretatul istoric Gheorghe I. Bodea: ”<U> Cluj este un club înființat să ducă mai departe o idee nu să câștige trofee”.

”U” Alexandrion, cu un picior în liga a II-a

În ultimii 10 ani am fost obişnuiţi să vedem echipa feminină de handbal a CS Universitatea evoluând la nivel înalt, atât în întrecere internă (Liga naţională), cât şi în cupele europene. Cele 3 clasări consecutive pe locul 2 la final de campionat, într-o perioadă în care handbalul feminin a fost „ucis” de colosul Oltchim Râmnicu Vâlcea, au ridicat aşteptprile suporterilor clujeni şi a fanilor handbalului din Ardeal. Orice poveste are însă şi un final, şi nu întotdeauna este unul fericit. Vremurile în care Sala Sporturilor „Horia Demian” vibra la fiecare reuşită a Mihaelei Ani Senocico, a Mihaelei Tivadar, sau la paradele Cristinei Dogaru-Cucuian, riscă să devină doar amintiri. 2014 a fost anul în care au apărut problemele financiare, sponsorul principal al echipei nu a mai putut susţine de unul singur salariile handbalistelor, iar ajutorul mult aşteptat din partea clubului, a autorităţilor locale sau a unui potenţial investitor au întârziat mult prea mult pentru ca echipa să mai poate fi ţinută unită. Rând pe rând jucătoarele exponenţiale au părăsit Clujul, iar echipa a primit interdicţie la transferuri din cauza datoriilor mari către acestea. În vară, compania Alexandrion a preluat proiectul iniţiat şi susţinut mai bine de un deceniu de Jolidon însă, noul finanţator a găsit un lot dezbinat, nemulţumit, frustrat. Din pricina problemelor nici rezultatele nu au mai fost cele cu care „jolidoanele” ne obişnuiseră. Astfel, la jumătatea campionatului handbalistele de la ”U” Alexandrion ocupă poziţia a 13-a a clasamentului Ligii Naţionale, penultima, cu doar 8 puncte.

Două victorii şi tot atâtea rezultate de egalitate sunt bornele să le numim pozitive ale turului de campionat. Departe de obiectivul stabilit la startul sezonului, accederea în faza play-off a campionatului (o clasare în primele 8 echipe la sfrâşitul sezonului regulat), handbalistele clujene sunt mai aproape de retrogradare ca niciodată în ultimii 18 ani. Ultimul sezon în care echipa feminină de handbal a CS Universitatea a evoluat în liga secundă a fost 1995/1996. Acela a fost şi sezonul în care îşi făcea apariţia în handbalul românesc Carmen Amariei, actualul antrenor al universitarelor. Din cauza interdicţiei de a efectua transferuri, în retur Amariei va încerca să salveze echipa de la retrogradare mizând pe jucătoare tinere, pe experiența ”internaționalei” Florina Chintoan și a ”veteranei” Magda Paraschiv. În ceea ce priveşte echipa masculină de handbal, CS Universitatea evoluează în divizia secundă a României, fără speranţe de promovare în condiţiile în care alb-negri au terminat turul pe locul 3, la 10 puncte în urma liderului HC Adrian Petrea Reşiţa, echipă care a obţinut maximum de puncte (39). Chiar dacă se vorbește, sau se scrie mai puțin despre echipa din Turda, HC Potaissa este gruparea care reprezintă Clujul la nivel de Ligă Națională. Turdenii au obținut în ediția trecută de campionat o performanță excepțională, locul 3, iar în acest sezon, chiar dacă au avut evoluții oscilante, handbaliștii lui Horațiu Gal continuă lupta pentru play-off, terminând anul pe locul 10, cu 16 puncte, la 3 lungimi în urma Stelei, ocupanta locului 8.

Două echipe, un singur nume, departe de performanţă

Ca și cum rivalitatea dintre echipele de fotbal ”U” și CFR nu era suficientă, la nivel local a mai apărut o discordie. Neînțelegerile dintre președintele executiv al echipei masculine de baschet U-BT (fostă U-Mobitelco), Mircea Cristescu, și directorul CS Universitatea, Ovidiu Vasu, au dus la o situație nemaiîntâlnită în sportul românesc. Clubul Sportiv și-a reactivat secția de baschet masculin în condițiile în care U-BT a căpătat statutul de club privat, de interes public. Astfel, ediția 2014/2015 a Ligii Naționale de Baschet Masculin a reunit la start două echipe cu același nume ”U”, care încearcă prin orice mijloc să-și împartă suporterii și palmaresul. Urmările ”războiului personal” dintre cei doi conducători (Cristescu, respectiv Vasu) se văd în clasamentul eșalonului de elită din baschetul intern. U-BT a terminat anul pe poziția a 6-a a clasamentului, cu 6 victorii și tot atâtea înfrângeri, în vreme ce team-ul condus de Carmin Popa și Claudiu Trîncă este ”lanterna roșie” a ierarhiei, cu 12 înfrângeri din tot atâtea meciuri disputate. Avantajul sistemului competițional în întrecerile de baschet este acela că fiecare echipă obține un punct la înfrângere, respectiv două pentru o victorie, ceea ce face ca oricare dintre echipe să aibă șansa de a accede în play-off dacă leagă o serie de 3-4 rezultate pozitive. Ca un amănunt deloc nesemnificativ niciuna dintre cele două echipe ale Clujului nu este calificată în sferturile de finală a Cupei României, ceea ce poate reprezenta un avantaj, singura grijă a conducătorilor fiind aceea de a prinde o clasare cât mai bună la finalul sezonului regulat.

Dacă pentru U-BT obiectivul acestui sezon nu poate fi altul decât o clasare pe podium, aproape imposibil de realizat, pentru CS ”U” singura ambiție va fi aceea de a salva echipa de la retrogradare însă, și în acest caz este un obiectiv aproape sufocant în condițiile în care echipa trebuie să-și asigure din resurse proprii bugetul de salarii, clubul asigurând doar cheltuielile de participare în competiții. Nici echipa feminină nu stă mai bine. Florin Covaciu (antrenorul echipei) și Cornel Săftescu (managerul secției de baschet feminin) se încăpățânează să țină în viață o echipă ce pare demult uitată. Și în acest caz clubul asigură cheltuielile de participare în competiții, bugetul de salarii fiind asigurat pe ”bază de prietenii” de Covaciu și Săftescu. La sfârșitul turului Universitatea se situează pe locul 11, cu 18 puncte și doar trei victorii stagionale. Însă, așa cum aminteam în rândurile de mai sus, sistemul competiționale este extrem de permisiv în baschet, iar echipa lui Covaciu este la doar 4 puncte în urma formației Danzio Timișoara, ocupanta locului 8, ultimul care dă dreptul de participare în play-off.

Fileul e prea înalt pentru ”U”

Voleiul este o disciplină sportivă aparte în Cluj. De la Turda a făcut saltul spre marea performanță Cristina Pîrv, una dintre cele mai mari jucătoare de volei din România, dar și la nivel mondial. La jumătatea anilor ’90 echipa masculină a CS Universitatea cucerea titlul de campioană și Cupa României însă, toate acestea sunt de domeniul trecutului. În prezent, Clujul este reprezentat la nivel de Divizia A1 (primul eșalon valoric în voleiul românesc) de ”U”, în întrecerea feminină, respectiv de Unirea Dej în cea masculină. Dejenii au primit însă o cumplită lovitură după ce primăria din Dej a fost somată să întrerupă finanțarea singurei echipe sportive din oraș cu performanțe la nivel de cupe europene. La finalul turului uniriștii ocupă poziția a 9-a a clasamentului și este ”în obiectiv” fiind la doar 3 puncte în urma formației Steaua, clasată a 6-a. În campionatul de volei a României, atât la feminin, cât și la masculin, ocupantele primelor 6 poziții la finalul sezonului regulat intră în cursa pentru medalii. Primele două echipe sunt calificate direct în semifinalele campionatului, iar formațiile de pe locurile 3-6 joacă între ele meciuri de baraj pentru accederea în penultimul act al campionatului. Voleibaliștii de la Unirea Dej așteaptă cu sufletul la gură găsirea unei soluții pentru ca finanțarea echipei să nu fie întreruptă încă înainte de finalul actualului sezon. La feminin, Universitatea Cluj a revenit în primul eșalon în vara anului trecut. Managerul echipei, Costi Păraie, a încercat din răsputeri să creioneze un buget suficient pentru a întări echipa și, implicit pentru a evita emoțiile unei clasări pe o poziție inferioară în clasament. Nici în acest caz lucrurile nu stau deloc bine, fetele antrenate de Dănuț Ciontoș fiind în acest moment codașele clasamentului Diviziei A1 feminin, cu doar 6 puncte, la 11 lungimi distanță de Medicina Târgu Mureș, ocupanta poziției a 6-a. Astfel, obictivul universitarelor nu poate fi altul decât o salvare miraculoasă de la retrogradare. Dacă voleibalistele ar putea lua calea eșalonului secund al României, la finalul actualului campionat, băieții de la Universitatea se pregătesc să revină în A1, după un sezon petrecut în A2 (divizia a doua a României). Voleibaliștii de la ”U” sunt lideri la jumătatea întrecerii, cu maximum de puncte, grație celor 9 victorii din tot atâtea meciuri disputate. Trebuie menționat însă, ca în divizia secundă evoluează foarte mulți jucători extrem de tineri, sau voleibaliști la final de carieră, care mai practică voleiul doar la nivel amator.    

Fetele aduc medalii în 2015

Departe de podiumuri și de lupta pentru medalii în disciplinele enumerate mai sus, Clujul va termina anul 2015 cu cel puțin două medalii la nivel de sporturi de echipă. Lipsesc din analiza noastră previziunile pentru discipline precum polo pe apă, rugby și fotbal feminin însă, la acestea vom face referire în ceea ce urmează. În Superliga Națională de polo pe apă Politehnica Cluj este de ani buni codașă, meritul acestei echipe este acela că an de an poloiștii se înscriu în competiție și nu lasă această disciplină să dispară din istoria sportului clujean. Sezonul 2014/2015 al Superligii de polo este în plină desfășurare dar, așa cum aminteam Poli Cluj este ultima din clasament cu doar o victorie și un rezultat de egalitate obținute în 18 meciuri jucate. În rugby-ul masculin ”U” încearcă de vreo 3 sezoane să redevină o forță însă, din lipsa unei finanțări adecvate echipa antrenată de Bogdan Cantor, Ioan Teodorescu și Horea Hîmpea pot spera cel mult la locul 5 la finalul ediției 2015 a SuperLigii Naționale, aceași poziție fiind obținută și în sezonul precedent. Veștile bune vin de la echipa feminină de rugby a CS Universitatea, vicecampioanele în exercițiu, care vor obține cu siguranță un loc pe podiumul campionatului și în acest an, în condițiile în care la nivel național an de an se înscriu în competiție între 4 și 6 echipe, clujencele având avantajul unui lot valoros și al continuității. Chiar dacă nu se pot lupta de la egal la egal cu Politehnica Iași, campioana ultimilor 5 ani, fetele de la ”U” sunt cotate cu a doua șansă la câștigarea campionatului. În fine, singurul titlu de campioană a României în sporturile de echipă, va fi adus la Cluj de fotbalistele de la Olimpia Universitatea Tehnică. Echipa pregătită de Mirel Albon este campioana ultimilor 4 ani, atât în campionat cât și în Cupa României și, la jumătatea acestui sezon este deasemenea lider în Superliga feminină.