Cum să omori ultima cetate vie

Acum zece ani a ţâşnit pur şi simplu în faţă, a ieşit de sub praful istoriei, de sub ignoranţa comunistă şi bâjbâiala tranziţiei. A fost primul oraş din România care părea că ştie ce vrea de la el însuşi. O fundaţie germană, una locală şi câţiva tineri artişti au început să organizeze un festival medieval, unic în România. Când noi, ceilalţi, nici nu bănuiam ce tentantă poate fi pentru restul lumii o zi de viaţă în cetatea lui Dracula,   ei au lucrat  în subteran şi au scos la suprafaţă un oraş-comoară unic în Europa.

Cum? Conspirând toţi oamenii locului, de la mic la mare la o înscenare de zile mari: au vopsit casele, au pus ghivece cu flori la poartă, muşcate la ferestre. Au deschis cafenele, restaurante, au închis porţile cetăţii pentru maşini şi din ce-au putut au făcut case-hotel pentru turiştii curioşi. N-au mai avut nopţi liniştite vara, dar au prins o gură de oxigen, au prins puteri. Însă cum nimic, dar nimic, nu e perfect pe lumea asta, şi acolo ceva trebuia să se infiltreze ca apa în zid: lăcomia.

Ministrul de atunci al turismului, în anul 2001,   Dan Matei Agathon, pornea un proiect de la început controversat: Dracula Park. Promitea 40 de milioane de dolari investiţie, un mega-campus de distracţii la Sighişoara, o nebunie pentru anii aceia. Oameni de cultură, localnici, dar şi arhitecţi, poeţi, profesori şi artişti s-au opus ideii. Voiau ca lucrurile să evolueze firesc, în ritmul lor, acesta fiind singurul mod în care cetatea îşi putea păstra autenticitatea şi unicitatea. Considerau că parcul de distracţii ar fi distrus cetatea, iar dacă din acestea sunt peste tot în lume, cetăţi medievale locuite, niciuna. Proiectul a eşuat rapid, dar ceva tot a rămas, ca o carie care mai roade cetatea pe dinăuntru. Zeci de firme au cumpărat atunci imobile istorice în speranţa că, la terminarea proiectului, le vor exploata la preţuri mari sau le vor vinde cu sume înzecite. Le-au luat de la localnici, proiectul a căzut, iar proprietarii afacerişti tot încearcă să le vândă de ani buni încoace, fără succes. Între timp, casele se degradează, sunt pustii şi au un viitor incert.

„Sunt cu zecile de firme, din Bucureşti şi Timişoara în special, care au date spre vânzare apartamente în cetate.  Eu am încercat să aflu cum e piaţa, pentru că am scos şi eu casa mea părintească la vânzare. Am avut surpriza să aflu că toate preţurile includeau şi tva. Înţelegeţi? Au cumpărat când cu Parcul lui Agaton, poate şi mai încoace, în speranţa unei afaceri bune şi i-a prins criza cu ele. Acum încearcă să le vîndă şi n-au cui”, ne-a explicat domnul Ştefan, unul dintre cei  intraţi pe cont proriu pe piaţă: are de vânzare o casă veche de 400 de ani.

Anunţul său sună aşa: „Situată în cetatea Sighişoarei, pe strada Şcolii, strada care face legătura între Piaţa Cetăţii şi Biserica din Deal, construcţia este o casă de meşteşugari, datând din secoulul al XVI-lea. Accesul în casă se poate face atât de pe strada Şcolii (intrarea principală) cât şi de pe strada Tâmplarilor (paralelă cu strada Şcolii) unde este situat garajul, legătura între casa şi garaj făcându-se printr-o curte interioară de 49 mp. Casa are o suprafaţă de 196 mp şi este compusă din subsol, parter, etaj şi are un număr total de 6 camere şi o terasă. Două din camere au tavanul din grinzi de lemn, iar celelalte sub forma unor bolte. Încălzirea se face cu centrală proprie, dar s-au păstrat şi teracotele cu care se încălzea înainte casa.” Preţul: 380 de mii de euro negociabil.

Dar Sighişoara e plină de astfel de anunţuri. În toată cetatea flutură afişe sau bannere cu oferte de acest fel. Dan Costeiu, manager la agenţia Diva Imobiliare, crede că este o acumulare de oferte pentru care n-a existat cerere în ultimii patru ani, de la începerea crizei. Practic, portofoliul său de vânzări este plin de anunţuri încă din 2008. Iar domnul Costeiu confirmă: mulţi ar vinde, vor să scoată banii investiţi, dar nu cumpără nimeni acum.

Pentru Sighişoara,   lucrurile sînt mai complicate decât o simplă criză mondială. Cetatea a trecut la viaţa ei prin ciumă, năvăliri tătare, confruntări armate, greu de crezut că va pica la o criză de cash-flow. Pericolele ce o macină, însă, sunt mai grave, pentru că vin din interior.

„Stimată doamnă”, îşi începe sighişoreanul Ştefan explicaţia, „la noi pe stradă mai locuieşte un singur copil. Da, pe strada Şcolii unde stau eu, de când m-am născut, este prima dată când mai avem un singur copil. Cetatea Sighişoarei, unică prin faptul că este singura populată din Europa, riscă să nu mai fie decât loc de popas pentru turişti.  Aici se vor concepe copii, dar nu se vor mai naşte! Nu vi se pare cel mai ciudat blestem?”

Unul dintre cele mai frumoase orașe din Europa Centrală

Locuitorii cetăţii îi găsesc vinovaţi pe cei care au conceput proiectul Dracula Park dând ocazia unor speculaţii imobiliare, dar şi pe actualii administratori, care au refăcut străzile oraşului într-un mod care i-a scandalizat pe toţi. Când au văzut oamenii că se scot pietrele de pavaj originale ca să fie înlocuite cu altele noi, au trecut la petiţii şi proteste. Au ajuns să-şi facă atunci un site, „Salvaţi pavajele”, unde scriau zilnic un fel de jurnal de luptă sub deviza „Mafia trece, pietrele rămân!”

Unele au rămas, altele nu. Lespezile de piatră din trotuare, ne spune un localnic constructor de meserie, au fost scoase, deşi erau foarte valoroase, fiind originale. Iar ce au pus ulterior sunt pietre de râu fixate într-o şapă prost făcută, cu o concentraţie de ciment foarte mică, pietrele fiind cu pământ, murdare, n-au avut aderenţă şi acum se desprind. Treabă proastă, ca să mai facă unii nişte bani”.

Proiectul schimbării pavajelor a fost realizat de o firmă de grădinărit din Bucureşti, Garden Center, din bani de la buget şi fonduri europene, vreo 4 milioane de euro.

Dispariţia unui parc păzit de 14 mii de paznici. Cel mai mare parc de distracţii din România rămâne un eşec total, răpus de interese politice şi imobiliare, după cum scriu acţionarii lui, pe un site special creat de ei. Proiectul de construcţie îl amplasa în vechea cetate medievală Sighişoara.  Se preconiza, la vremea aceea, că va fi cel mai ambiţios proiect al Ministerului Turismului condus de Dan Matei Agaton. Valoarea investiţiei Dracula Park s-ar fi ridicat la cca 40 de milioane de dolari

Dracula Park ar fi trebuit să fie amplasat pe platoul Breite, la aproximativ doi kilometri de centrul vechi al oraşului Sighişoara. Platoul Breite este o poiană uriaşă presărată cu stejari seculari, pe care o înconjoară o padure din fag şi de mesteacăn. Construcţiile ar fi cuprins 50 de hectare. Proiectul prevedea construcţia unui castel, Castelul Dracula (o clădire medievală, cu turnuri şi donjoane, săli înalte şi subsol întortocheat, accese mascate şi scări),   „Institutul Internaţional de Vampirologie Dracula” (o cladire renascentistă, cu alură universitară, care ar fi trebuit să găzduiască săli de conferinţe, bibliotecă, complex muzeal, laboratoare de cercetare şi un club al vampirilor), care ar fi comunicat prin catacombe subterane.

Atracţiile proiectului ar fi trebuit să fie şi mai numeroase: un hotel Dracula, un restaurant Dracula, o pensiune Dracula, cabane, vile, baruri, magazine, etc.

Societatea, care a reuşit să convingă aproximativ 14.000 de acţionari, ar fi urmat să construiască parcul de distracţii Dracula Park. Cei mai mari acţionari erau companiile Brau Union şi Coca-Cola, care au investit fiecare 15 miliarde de lei vechi. De asemenea, între acţionari se regăseau Adrian Nastase, care a subscris personal suma de 100 de milioane de lei vechi, şi Cozmin Guşă, cu 50 de milioane de lei vechi.

Dosarul Dracula Park a ajuns la Departamentul Naţional Anticorupţie, pe vremea când DNA se numea astfel. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat curs unei sesizări a deputatului PNL Eugen Nicolăescu. Acesta a reclamase că proiectul Dracula Park a fost un act de înşelăciune. Nicolăescu a cerut procurorilor începerea urmăririi penale faţă de Dan Matei Agaton, ministru al turismului la momemtnul iniţierii proiectului, şi Adrian Năstase, fost prim-ministru la acea vreme.

Agathon şi Năstase, fondatori ai societăţii comerciale Fondul pentru Dezvoltarea Turistică Sighişoara, erau acuzaţi că ar fi comis fapte penale precum înşelăciunea şi infracţiuni legate de Legea societăţilor comerciale. Din 2006 nu se mai ştie nimic despre dosar.

[stextbox id=”custom” caption=”Oraşul monumentelor”]Sighişoara este o cetate medievală cu ansambluri arhitecturale în stil gotic rural, dar şi în stil renascentist şi baroc. Acestea din urmă sunt rezultatul unui efort constructiv survenit relativ târziu, în secolele XVI-XVIII. Din vechiul sistem defensiv, amenajat începând cu secolul al XIV-lea, astăzi mai pot fi admirate nouă turnuri, două bastioane şi o parte din zidul de incintă. Turnurile erau plasate în locurile vulnerabile ale cetăţii şi erau prevăzute cu galerii de tragere şi cu bastioane de artilerie. Dintre acestea, Turnul cu ceas (de 64 m înălţime) este cel mai impresionant, fiind unul din marile monumente ale Transilvaniei şi, totodată, simbolul oraşului Sighişoara. Ceasul din turn este prevăzut cu două cadrane uriaşe (cu un diametru de 2, 40 m) şi cu o instalaţie rotativă cu păpuşi din lemn pictat, reprezentând divinităţi din panteonul greco-roman şi german, purtând pe cap simboluri din alchimia medievală. Instalaţia se mişcă la orele 24.00, aducând la fereastra dinspre Oraşul de Jos figurina specifică zilei care începe. Arhitectura religioasă era în Evul Mediu la fel de importantă precum cea militară. Din cele nouă biserici funcţionale în cursul secolelor XIV-XVIII se mai păstrează până astăzi trei, şi anume Biserica Mănăstirii, Biserica din Deal şi Biserica zisă a „leproşilor”. Aici pot fi admirate piese rare de sculptură şi pictură religioasă, dar şi funerară. În ceea ce priveşte arhitectura civilă, este impresionant faptul ca majoritatea celor 164 de case de locuit din Cetate, având cel puţin 300 de ani vechime, sunt considerate monumente istorice. [/stextbox]