Tradiții și picanterie, servite pe o singură farfurie

Aromele autentice ale Asiei de Sud servite la „Indigo”

Se spune că dragostea trece prin stomac. În cazul lor, lucrurile au stat puțin diferit. S-au îndrăgostit, după care au început o afacere în cadrul căreia promovează mâncarea tradițională indiană. Condus în momentul de față de trei indieni și o localnică, restaurantul Indigo adună în cadrul său comunitatea indiană din oraș, dar și din ce în ce mai mulți români care se lasă seduși de aroma specială a condimentelor aduse din Asia de Sud.

Povestea de dragoste dintre Kiran Vasudeva și Hanga Boros este învăluită de magia poveștilor indiene în care nunțile țin trei zile și trei nopți, deși ei se încăpățănează să rămână într-o zonă realistă, atinsă mai mult de tradiție decât de basm. „Eu am studiat în Olanda. Ne-am întâlnit în cadrul unui proiect comun. După aceea am ținut legătura doi ani, timp în care nu ne-am întâlnit. Ne scriam scrisori, discutam pe internet, apoi am început să vorbim pe Skype. Ne-am împrietenit, apoi prietenia s-a transformat într-o poveste de dragoste. Am avut multă răbdare. Ne-a luat câțiva ani să ne întâlnim din nou”, povestește Hanga. Revederea a avut loc la Singapore, iar la scurt timp după aceasta, cei doi au decis să se căsătorească. „Am ales România pentru că familia mea este aici și pentru că eu am fost plecată mai bine de 15 ani de acasă, aveam nevoie să stau un timp cu familia. Apoi, am dorit să pornim o afacere și așa am decis că vom rămâne mai mult timp aici. Mie mi-ar fi plăcut să locuim și în India. S-ar putea să mergem la un moment dat, dar nu acum”, povestește Hanga. Mai în glumă, mai în serios, aceasta susține că dacă s-ar fi mutat în India, ar fi deschis acolo un restaurant european, tocmai pentru a aduce pe piața culinară ceva nou. Așa, au adus în Cluj, puțin din condimentata bucătărie indiană.

Asociații celor doi au deschis un hotel și un restaurant în Marea Britanie. Restaurantul nu este strict cu specific indian, însă, aceștia au fost martorii unei schimbari radicale în Anglia, o schimbare care a avut loc în ultimii zeci de ani, când britanicii au devenit mai curioși și mai deschiși spre bucătăria indiană relativ condimentată. Cujenii sunt, pe de altă parte mult mai deschiși. „Cel mai greu este să convingi un român să vină și să guste unul dintre preparatele noastre. Dar după ce a gustat, acesta va reveni cu siguranță. Datorită modului de preparare, carnea are cu totul alt gust. Sunt clienți care urăsc, de exemplu, carnea de miel, dar pe cea de aici o adoră. Secretul constă în faptul că preparatele din carne stau mai multe ore la macerat în diferite sosuri condimentate. În momentul când gătim ceva, noi, românii, punem ingredientele principale: legumele, carnea, după care punem condimentele. În cadrul bucătăriei indiene se face altfel: se pun condimentele și apoi se adaugă ceva”, povestește clujeanca. Mai mult decât atât, mai demult, în India, condimentele erau folosite în mod strategic în cadrul unor preparate, pentru a ajuta la vindecarea unor afecțiuni, obicei care tinde să se piardă în ultima perioadă.

Cei doi soți consideră că se știu prea puține lucruri despre India, așa cum este ea în realitate. De asemenea, mulți oameni au idei preconcepute despre mâncarea indiană pe care o consideră mult prea picantă fără să o fi gustat vreodată. „Condimentat nu înseamnă neapărat picant. În India sunt foarte multe țări. În fiecare regiune se gătește diferit. Dar regiunile în care mâncarea e foarte pincantă sunt puține. Eu sunt din sudul Indiei, din Bangalore. Mâncarea de acolo este foarte diferită de cea care poate fi mâncată în restaurantul nostru. Aceasta este specifică nordului, fiind cea mai populară mâncare indiană și care s-a răspândit în întreaga lume. Restaurantul a fost gândit de partenerii mei, care au un spirit anteprenorial foarte dezvoltat. Am devenit parteneri în 2012”, povestește Kiran Vasudeva. Acesta își dorește să contribuie la cunoașterea tradițiilor autentice indiene în România, dar în același timp dorește, ca împreună cu soția lui să fie ambasadori ai culturii românești în India. Din bucătăria românească, acesta adoră grătarele, ciorbele, sărmăluțele, vinetele și zacusca. Kiran consideră că nu sunt deosebiri foarte mari între cele două bucătării, acestea folosind la bază preparatelor aceleași ingrediente, condimentele fiind cele care diferă și uneori modul de preparare.

Crăciun în familie, Revelion la Indigo

Chiar dacă sunt de religii diferite, acest lucru nu este un impediment pentru ei doi. Crăciunul îl vor petrece alături de familia soției. Pentru noaptea dintre ani restaurantul pregătește delicii indiene precum chifteluțe cu cartofi ușor aromate, crochete de ceapă prăjite în făină de năut, biluțe asezonate de brânză indiană paneer, chifteluțe de pui, gustări crocante de pui pan, sos de mentă și tamarin, bucăți de pui în sos alb cremos cu schinduf, orez basmati cu șofran, cartori saute cu seminte de muștar, open bar, muzică și foc de artificii. „Sperăm că va fi un eveniment reușit. Anul trecut a fost o sărbătoare uriașă. Am avut peste 80 de persoane. Cred că și în acest an va fi la fel. Mâncarea este exotică, dar muzica va fi mixtă. Vom începe cu muzică țigănească live, iar apoi DJ-ul va pune muzică internațională, în mare parte. Nu vor lipsi nici melodiile indiene, de Bollywood”, spune Kiran.

Hindușii sărbătoresc noul an în mijlocul lunii aprilie, conform calendarului calandru, utilizat în India alături de calendarul grigorian. Anul nou este sărbătorit cu mare fast: famiile se adună, se roagă și servesc festinul somptuos „de rigoare”. Începutul noului an, numit Yugadi, se bazează pe calcule lunare. Trecerea în noul an se face odată cu prima lună plină după Echinocțiul de primăvară.

„În noaptea dintre ani ne rugăm și mulțumim zeului. Noi nu suntem politeiști. Avem un zeu și mai mulți îngeri. Nu cerem nimic zeului. Noi credem că totul stă în mâinile noastre, că acesta ne-a dat tot ceea ce aveam nevoie: animale, pământ, legume, tot ce trebuie pentru a ne descurca în viață. Astfel, e greșit să ceri ceva, pentru că ai primit deja un dar prețios. Te rogi pentru alții, dar niciodată pentru tine. E bine să te rogi pentru fericirea altuia”, spune Kiran.

„Pentru noi nu este importantă religia, sunt importante tradițiile. De aceea am decis să facem cununia civilă aici, în România, cu familia mea, pentru că vizele erau o problemă pentru familia lui. De asemenea, am făcut în India o nuntă tradițională. Cumnata mea și familia lui ne-au spus de ce avem nevoie pentru a avea o nuntă ca la carte. Lista a fost foarte lungă. Totul are acolo o semnificație: hainele, bijuteriile, machiajul, henna, pictura de pe palme trebuie să fie cât mai bogată și frumoasă, pentru că acest lucru semnifică noroc. Famila mea a fost prezentă la nuntă. Toată lumea a fost îmbrăcată în haine tradiționale indiene. A fost frumos, dar și foarte obositor. Nunta a început de dimineață. Acolo nunțile sunt foarte mari, cu mii de persoane. A nostră a fost mai mică, iar ritualul a durat aproximativ cinci ore. Unele nunți durează de la trei la cinci zile. Nu ceremonia în sine, ci primirea oaspeților din următoarele zile”, povestește Hanga. Pentru Kiran a fost prima și singura dată când și-a văzut soția îmbrăcată în hainele tradiționale indiene, fapt pentru care amintirea celei mai frumoase zile din viața lor devine și mai prețioasă.