Refugiată în Sălaj
După o viaţă de muncă în mediul corporatist, în companii precum IBM sau chiar în “raiul” afacerilor în înaltă tehnologie din Silicon Valley, la aproape 60 de ani, Kate Lowes a schimbat confortul unui apartament din Anglia cu austeritatea unei case din Sângeorgiu de Meseş, un mic sat din Sălaj, situat într-un peisaj pitoresc, pe o vale din partea vestică a munţilor Meseş. Situat la o altitudine de circa 400 de metri, la câţiva paşi de castrul roman de la Buciumi, satul Sângeorgiu de Meseş este, în sensul propriu al cuvântului, la capăt de drum, aşa cum a remarcat şi Kate Lowes în 2012, la prima sa vizită aici.
„Am avut un program de mentorat cu o prietenă, studentă din Cluj-Napoca, şi în 2012 familia ei m-a invitat aici pentru a petrece Crăciunul. Am venit şi am petrecut circa trei săptămâni aici, vizitând împrejurimile, Castrul Porolissum, Grădina Botanică de la Jibou, câteva mănăstiri. Mi-a plăcut numele de Sângeorgiu, pentru că Sfântul Gheorghe este patronul spiritual al Angliei, desigur, şi ziua sa este sărbătorită în ambele ţări în 23 aprilie, ceea ce mi-a dat sentimentul că există o conexiune. Sângeorgiu este realmente la capăt de drum. Nu poţi trece prin Sângeorgiu pentru a merge undeva. Vii aici şi pentru a pleca trebuie să te întorci prin aceleaşi locuri. Trebuie să priveşti împrejur şi să vezi locurile, cu munţi şi văi, şi liniştea de aici. Chiar şi în zilele friguroase am simţit căldură aici, am simţit o atingere care m-a intrigat şi m-a determinat să vreau să aflu mai mult”, spune britanica.
Odată ajunsă în sat, Kate Lowes a descoperit o altă viaţă guvernată de cu totul alte legi decât cele ale consumerismului, dictate de mall-uri şi supermarketuri. Mai mult, a realizat că viaţa de aici o face mult mai sănătoasă, într-un mediu curat şi lipsit de stres, aşa că a ales să se mute în sat.
„Părinţii prietenei, fosta mea studentă, mi-au spus că au o casă a bunicilor în care aş putea locui, însă nu cred că ei chiar s-au aşteptat ca eu să mă întorc şi să locuiesc aici. Am decis să mă reîntorc în 2013, pentru câteva luni, iar aceste luni s-au transformat în mai multe luni şi aşa am ajuns în toamnă. Am făcut vin împreună cu familia prietenei mele şi am decis că voi încerca să stau şi peste iarnă, deoarece lucram cu un grup de tineri din Cluj-Napoca, pe care îi ajutam să pună pe picioare o afacere în domeniul televiziunii. Am trecut şi peste iarnă şi, în tot acest timp, întregul meu organism s-a adaptat la acest nou mediu. În anglia mergeam lunar la mall unde cumpăram haine. Dulapul era plin de haine pe care nu le-am purtat niciodată. Aici, nu trebuie să cumpăr nimic cu excepţia unei mici cantităţi de hrană. Mănânc în special fructe şi legume şi totul este organic. Sufăr de astm şi în Anglia luam o grămadă de medicamente. Aici astmul a dispărut. Este un mediu foarte sănătos. Am internet, telefonul mobil funcţionează bine, aşa că îmi pot derula afacerile şi de aici. Cheltuielile mele au scăzut la circa 100 de lire lunar. Dieta mea s-a schimbat dramatic de la prima vizită. La început îmi era poftă de mâncare englezească, pentru că întregul meu corp era condiţionat să supravieţuiască cu glutamat de monosodiu din mâncărurile rapide, în special cele chinezeşti şi indiene. Dar am început să-mi fac mâncăruri cu reţete proprii, din produse locale, în special legume. Greutatea corporală mi-a scăzut de la 94 de kilograme la 69 de kilograme, în ultimii doi ani. Energia mea este la cel mai înalt nivel din ultimii 10 ani, ceea ce este uimitor. Dorm bine, nu sufăr de dureri de cap sau de stomac. Toate aceste dureri le aveam în UK. Schimbările se datorează dietei şi mediului înconjurător. Ceea ce am învăţat aici, în ultimul an, a fost foarte bun pentru întreaga mea constituţie, începând de la nivelul de stres şi până la modul de alimentaţie. Acestea sunt motive foarte bune pentru a-mi dori să rămân aici”, afirmă aceasta.
Din aprilie s-a mutat într-o casă pe care a închiriat-o într-o stare deplorabilă, dar a reuşit ca, în scurt timp, să o facă locuibilă, igienizând-o şi făcând mici reparaţii. Îşi propune ca vara viitoare să realizeze un sistem eolian de producere a energiei electrice şi un sistem de panouri solare pentru încălzirea apei. Urmează şi amenajarea unei mici bucătării şi a unei băi. Un confort minim, departe însă de ceea ce se înţelege prin confortul unei locuinţe de la oraş. Are însă grădina generoasă, în care se relaxează privind munţii din apropiere.
„Unii cred că ai o viaţă frumoasă dacă ai o locuinţă frumoasă, cu două băi, cu încălzire centrală, mobilă de la IKEA şi tot confortul. Asta nu înseamnă că ai o viaţă mai bună decât dacă locuieşti într-o casă mică precum aceasta. Trebuie să existe un echilibru. Pentru mine acest echilibru înseamnă să am alături lucrurile spirituale, tehnologia cu tot ce înseamnă – cărţi, muzică etc. În afară de asta, tai lemne şi car apă de la fântână, meditez, utilizez cât mai multe fructe şi legume produse pe plan local”, povesteşte Kate.
Kate Lowes vrea să-şi pună experienţa la dispoziţia comunităţii locale, pentru a o ajuta să crească şi să se dezvolte, prin intermediul tehnologiilor moderne. Ea va fi ajutată în demersurile ei de prietena care a adus-o prima dată în sat, însă şi-ar dori şi o implicare a autorităţilor locale şi judeţene.
„În viaţă trebuie să existe un schimb echitabil. Cunoştinţele mele despre cum să trăieşti sănătos s-au îmbunătăţit foarte mult în acest sat. În schimb vreau şi eu să ofer ceva comunităţii de aici: cursuri de engleză pentru săteni, cu sprijinul prietenei mele, şi competenţe digitale. Cred că o prezenţă digitală mai bună a mediului rural românesc va permite românilor să descopere mai mult din ceea ce se întâmplă cu adevărat în lume. Am discutat deja cu un coleg din UK pentru un sistem de telemedicină, ce va permite sătenilor să consulte un medic prin intermediul unui sistem de televiziune. Sistemul va fi amplasat într-o clădire a primăriei, iar localnicii vor putea să-şi ia tensiunea sau să facă teste de diabet, fără să se mai deplaseze la spital. Costurile cu acest sistem nu sunt foarte mari. Transportul pacienţilor la spital pentru teste simple costă mult mai mult. Putem învăţa oamenii cum să-şi vândă produsele prin intermediul tehnologiei, al internetului. Oamenii de aici fac ţesături de mână deosebite, tricotează şosete, produc miere. Următorul pas se poate face prin intermediul tehnologiei digitale. Gândurile mele se îndreaptă acum spre cum putem crea întreprinderi rurale, cum putem crea mai multe locuri de muncă şi cum putem face o infrastructură corespunzătoare”, îşi doreşte britanica.
Peste toate acestea, Kate Lowes este un suflet de artist. Pictează, scrie poezii şi pregăteşte chiar şi o carte pe care şi-ar dori să o intituleze „Un an în munţii Meseş”. Și-a făcut deja un blog unde îşi notează trăirile, iar pentru sat a conceput, împreună cu prietena sa localnică, o pagină de Facebook, ce a strâns mai multe like-uri decât numărul locuitorilor. Frumuseţea locurilor este un izvor perfect de inspiraţie pentru creaţia sa artistică. Câteva dintre tablourile sale pot fi admirate, încadrate de ştergare româneşti, pe pereţii casei în care locuieşte. Sclipirea celor doi ochi albaştri, încadraţi de un păr blond, arată că pentru Kate Lowes Sângeorgiu de Meseş nu este un capăt de drum, ci un nou început.