Nicolae Manolescu : „De la Cluj nu am în minte nicio carte ieșită din comun”

Președintele Uniunii Scriitorilor din România, criticul literar, Nicolae Manolescu, prezent la Cluj cu ocazia Festivalului Național al Literaturii, și-a exprimat nemulțumirea referitor la faptul că, din toate domeniile culturii din România, singurul care nu este finanțat sistematic, printr-o lege, este domeniul literaturii. Criticul a precizat că acești bani sunt necesari pentru susținerea revistelor literare, cele care, în opinia sa, țin literatura vie. „Uniunea Scriitorilor nu are finanțare, ne finanțăm singuri. Am avut subvenții în diferite localități, am avut și de la Guvern. Prima dată când revistele literare, care sunt în centrul activității noastre, au primit finanțare, a fost când prim-ministrul de pe vremea aceea, Emil Boc, a aprobat o finanțare generoasă pe care trebuie să recunosc că succesorul domniei sale , ca premier, Victor Ponta, a menținut-o. Noi suntem îndatorați, dar avem nevoie de subvenții stabile. Banii aceștia nu vin pentru altceva decât pentru publicațiile literare. Este un proiect de lege în acest sens, dar parlamentarii sunt în vacanță. De ce sunt în centrul dezbaterilor, revistele? Gândiți-vă puțin ce ar fi literatura română dacă nu ar exista revistele. Dacă nu ar ști nimeni ce apare? Dacă nu ar ști nimeni ce e valoros? Eu sunt de meserie critic. Din reviste mă informez, nu am de unde să știu ce apare. Nu poți să mergi tot timpul la librărie să vezi ce apare nou. Revistele sunt cele care țin literatura vie. Fără ele nu am mai ști care e literatura bună”, a precizat Manolescu.

În opinia criticului, publicul poate face diferența dintre literatura de calitate și cea de duzină doar mergând pe mâna criticilor, cu toate că lumea cărților este puternic invadată de strategiile de marketing. „Unii au numai mâna stângă , dar în general nu ai încotro, chiar și cu mâna stângă, tot e mai bine să mergi pe mâna criticilor, decât așa, pur și simplu, la întâmplare. Marketingul nu are treabă cu literatura, trebuie mers tot pe mâna criticilor. Eu cred că un critic bun ajunge la public la fel de ușor ca înainte. Dacă nu sunt buni, nu am ce să le fac”, aprecizat Manolescu. Acesta a precizat că din scris nu se poate trăi, dar nici din critică, deși criticii sunt ceva mai norocoși, pentru că au ocazia să publice mai des. „Cărțile nu se plătesc, dar avantajul criticului e că are rubrici. Dar la cât se plătește o rubrică, poți să îți cumperi niște țigări, dacă fumezi”, a spus acesta.

Întrebat ce părere are despre ultimele apariții din Cluj, Manolescu nu s-a arătat prea încântat. „Nu știu nimic despre ultimele cărți scoase la Cluj, eu urmăresc mai puțin aparițiile contemporane, nu mai fac critică de an de zile. Fiind în Franța tot timpul, le văd prin reviste, unele le-am citit, altele nici nu le-am citit, aud despre ele, dar le pun deoparte. În acest moment și mai ales de la Cluj nu am în minte nicio carte ieșită din comun. Nu știu, chiar nu știu”, a spus acesta.

Le-a citit ambilor copii

Președintele Uniunii Scriitorilor din România și-a amintit că în copilărie îi făcea o deosebită plăcere să i se citească povești și a preluat și el acest obicei, pentru a le insufla și copiilor săi pasiunea pentru carte. „I-am citit și eu fiului meu când era copil și care a rămas cu plăcerea lecturii. Acum are 50 de ani. I-am citit și fiicei mele care acum are 12 ai și care citește tot așa, de când era mică. Îi plac poveștile. Puteam să bat câmpii, să îi spun tot felul de invenții și ea rămânea cu gura căscată. Povestea prinde de la orice vârstă și după aceea nu mai uiți și citești. Fiului meu îi plăcea foarte mult o povestire de Hans Christian Andersen. „Scăpărătoarea” a fost tradusă în română. Un soldat vine de la război și găsește o comoară într-o scorbură de copac. I-am spus-o de atâtea ori, încât, mulți ani mai târziu, când am vrut să scriu despre ea un eseu, am recitit-o și am constat că ce îi spuneam eu până la urmă, era cu totul o altă poveste. Am deformat-o complet”, a precizat acesta.
Manolescu i-a îndemnat pe clujeni să citească cât mai mult, fie că sunt scriitori sau simpli cetățeni și să se ocupe de atragerea celor mici în lumea poveștilor.