Medicul geriatru Valer Donca: „O să vă șocheze: îmbătrânirea începe la 30 de ani”

La Spitalul Municipal Cluj funcționează singura secție de geriatrie din Cluj-Napoca. Geriatria este acea ramură a medicinii care se ocupă cu diagnosticul şi tratamentul bolilor și problemelor specifice vârstnicilor. Șeful secției de geriatrie este dr. Valer Donca (45 de ani), care este și vicepreşedinte al Societăţii Române de Geriatrie şi Gerontologie. Am stat de vorbă cu el despre câteva aspecte medicale esențiale ale procesului de îmbătrânire.

Reporter: Se poate vorbi de o îmbătrânire „a la Cluj”? Despre anumite afecțiuni care afectează mai mult populația din această zonă, din cauza condițiilor specifice locale?

Valer Donca: Din punct de vedere medical nu vă pot spune acest lucru. Ar trebui să facem o comparație între populația vârstnică sănătoasă și populația vârstnică bolnavă. Din păcate, sau din fericire, nu știu cum să o iau, noi nu avem de-a face decât cu populația vârstnică bolnavă.

R: Se poate spune că în România frecvența unor boli asociate îmbătrânirii este mai mare decât în alte țări? Dacă da, care sunt acele boli?

V.D: Ca să poți să spui lucruri de-acestea, ar trebui să ai o serie de statistici comparative. Ce pot să vă spun este că la vârstnici predomină trei tipuri de patologii: patologia cardio-vasculară (boli ale inimii – n.r.), a cărei incidență crește odată cu înaintea în vârstă, la nivelul întregii lumi; apoi, este vorba de patologia neuro-psihiatrică (boli ca Parkinson, Alzheimer etc – n.r.), și, apoi, este vorba de patologia degenerativă osteo-articulară (boli de oase – n.r.). Este vorba de trei patologii, a căror incidență crește odată cu vârsta, indiferent că este vorba de România sau de orice altă țară. Diferențele dintre o țară și alta nu ne interesează din punct de vedere clinic, ci țin de sfera politicilor sociale, care ar trebui aplicate în urma studierii unor astfel de statistici comparative. Eu, ca medic practician, nu sunt interesat de astfel de statistici, ci mă interesează ca bolnavii vârstnici de la noi să fie cât mai bine tratați.

R: De la ce vârstă se poate spune despre un om că începe să îmbătrânească?

V.D: O să vă șocheze răspunsul: procesul de îmbătrânire începe după vârsta de 30 de ani. Practic, până la vârsta de 30 de ani există un proces progresiv de dezvoltare, de maturare, a tot ceea ce înseamnă morfologic și funcțional. După vârsta de 30 de ani, există un proces regresiv, atât din punct de vedere morfologic, structural, cât și din punct de vedere funcțional. Partea bună este că există mecanisme compensatorii care fac ca acest declin să fie „mascat” o lungă perioadă de timp și manifestările clare ale îmbătrânirii să nu fie vizibile decât după un anumit timp de ani, și asta diferă, de la om la om – 50 de ani, 60 de ani sau 70 de ani. Procesul este regresiv începând de la vârsta de 30 de ani, dar, de acolo încolo, depinde de fiecare. Am să vă dau un exemplu: una dintre caracteristicile procesului de îmbătrânire este așa numita „sarcopenie”, pierderea de masă musculară, care este inerentă. Una dintre cele mai bune dovezi ale acestui proces este faptul că nu o să vedeți sportivi de performanță la 40-45 de ani. La momentul respectiv, performanța este depășită, ca importanță, de experiență, dar sportul de perfomanță se face până la 30, hai, 35 de ani. Ei bine, gradul de pierdere a masei musculare diferă foarte mult, ca și procent, de la o persoană la alta. Este foarte importantă masa musculară de la care pleci. Dacă pleci cu o masă musculară mare, nu se prea vede la 75 de ani că ai pierdut 25% din masa musculară, însă, dacă pleci de la început ca sedentar, cu o masă musculară mică, vrei, nu vrei, masă musculară pierzi, și rămâi cu o valoare absolută de masă musculuară mult inferioară celor care au o activitate sportivă intensă. Ca să rezum, vă dau un citat din la care eu țin foarte mult: „Trăim prea mult ancorați în prezent, fără să ne gândim la viitor. Drept urmare formula cea mai simplă de pregătire pentru bătrânețe sună astfel: să începem să ne gândim din timp la ea, să ne facem planuri, pentru a nu ne afla într-o bună zi în fața disperării și a golului, fără a ști ce să facem” (Jurgen Riemann).

R: Azi se pune foarte mult accentul pe combaterea îmbătrânirii prin sport. Cât de mult ajută sportul în acest sens?

V.D: Este foarte important să se facă activitate fizică sistematică minim jumătate de oră pe zi, consecventă, susținută, dar nu cu eforturi care să implice, de exemplu, ridicatul de haltere. Vorbim de plimbări, alergări ușoare, înot. Este foarte importantă și o plimbare de jumătate de oră – te duci până în centru și te întorci pe jos. Sigur, nu te duci la plimbare iarna la șapte jumătate dimineață, când e frig de crapă pietrele, sau vara, la ora când e caniculă. Totul trebuie făcut cu discernământ.

R: Apar periodic diferite medicamente „miraculoase” despre care se spune că vor opri procesul de îmbătrânire…

V.D: Medicamente miraculoase nu există. Există însă tratamente miraculoase. Și când zic tratamente miraculoase, lucrurile se combină. Aici intră așa numitul regim igieno-dietetic, unde foarte important este regimul de viață, cel alimentar, cel social; apoi este discuția cu pacientul, care, coroborate cu tratamentul medicamentos și, uneori, cel chirurgical, conduc la ameliorarea stării clinice a pacienților.

R: Viciile – fumatul, consumul de alcool etc – pot accelera procesul de îmbătrânire?

V.D: Sigur, fumatul este dăunător. Alcoolul, în cantități moderate, este un factor protector. Cu măsură, unele din ceea ce numim vicii nu dăunează. De exemplu, cafeaua: o cafea poate avea și rol de digestiv și de stimulent, așa că lucrurile trebuie nuanțate. Cafeaua și alcoolul pot avea efecte favorabile, în cantități moderate, dar fumatul, categoric nu!