Clădirea Spitalului CFR Cluj, un castel construit în 1884

Strada Republicii este una dintre cele mai frumoase străzi ale oraşului. A fost dezvoltată începând cu secolul al XIX-lea, iar pe traseul ei se întind multe clădiri. Unele cu cu trecut, altele cu prezent, câteva cu viitor.

Dacă privim de la baza ei, pe strada Republici regăsim Clădirea filialei Cluj a Academiei Române, Palatul Copiilor, fostă Casă a Pionierilor, dar şi fost sediu al Securităţii din vremea comunismului, cu celule unde şi-au aflat moartea deţinuţi politici, Spitalul de Oncologie, Clinica de Psishiatrie pentru copii, Grădina Botanică „Alexandru Borza” cu un conac al familiei nobiliare Miko, sedii ale Universităţii Babeş Bolyai, vile de la începutul secolului sau interbelice, pe lângă care s-au strecurat niscaiva blocuri comuniste, ceva clinici moderne particulare, pensiuni, sedii de partid. În partea superioară, aflată în cartierul Zorilor, se găsesc clădirea fostului Institut de Tehnică de Calcul şi Electrosigma unde pe vremuri a funcţionat o fabrică importantă din oraş – IEIA (Intreprinderea de Electronică Industrială şi Automatizări).

Greu să mai găseşti în Cluj o stradă pe care să funcţioneze atâtea instituţii, cu aşa o diversitate. Strada care urcă dealul Feleacului în paralel cu Calea Turzii şi-a schimbat în timp denumirea: s-a numit strada Maialului. În perioada interbelică i-au spus strada Regală. Din 1964 s-a numit strada Republicii, după 1990 pentru o vreme s-a chemat Gheorghe Bilaşcu pentru ca stăzi să se revină la unul din numele vechi ale străzii: Republicii. Una dintre instituţiile care funcţionează aici este vizitată de oamenii de toate felurile din toată ţara. E drept că nu vin de voie. Vin la doctor, la spitalul CFR. Spitalul funcţionează la numerele 16, 18, 20 ale străzii şi ocupă mai multe clădiri cu valoare istorică. Prima dintre ele este de fapt un castel. A fost construită încă din anul 1884 de către o familie bogată. În construcţie se recunosc elemente arhitecturale ale stilului britanic, cu nelipsita iederă ce se întindea pe pereţii exteriori. Trebuie spus că iedera a rezistat pe faţada clădirii până în 1950.

Este de altfel prima clădire din Cluj pentru construcţia căreia s-a folosit un material care avea să fie definitoriu pentru secolul XX: betonul armat. La declanşarea celei dintâi conflagraţii mondiale, locatarul britanic a părăsit Clujul pentru că luase hotărârea de a se înrola în armata patriei sale. Nu s-a mai întors niciodată în Transilvania. În aceste condiţii. statul Austro-Ungar a preluat clădirea şi a amenajat-o în scopul de a deveni sediul comandamentului frontului de răsărit. În 1918 în această a funcţionat o policlinică a căilor ferate maghiare. Evoluţia evenimentelor istorice a zădărnicit planurile iniţiale. După război şi după înfăptuirea Marii Uniri, în 1919 clădirea intră în proprietatea Statului Român care o amenajează pentru a  îndeplini funcţia de policlinică.

Începând cu anul 1920 devine Spital CFR Printre secţii vom aminti două, cea de ginecologie şi cea de neurologie. Cedarea Ardealului de Nord, inclusiv a oraşului Cluj, face ca Spitalul CFR să ajungă din nou în proprietatea statului maghiar şi se transformă în Spitalul Căii Ferate Maghiare (M.A.V.) cu 30 de paturi. În anul 1945, Ardealul se întoarce la România, instituţiile sunt preluate din nou statul român, aşa că spitalul devine din nou Spitalul CFR. De data aceasta a fost organizat  ca să aibă atât policlinică cât şi spital, cu secţiile: interne, chirurgie, oftalmologie, O.R.L., iar mai târziu neurologie şi ginecologie. Treptat policlinica şi spitalul s-au extins, astfel că în clădirea centrală a rămas Spitalul CFR, iar Policlinica CFR s-a mutat într-o altă clădire. Din 1964, Secţia de interne a acestui spital a devenit Clinica Medicală IV cu activitate didactică, cursuri şi stagii pentru studenți.

Din anul universitar 1976 -1977 secţia de Chirurgie a Spitalului CFR a devenit Clinica Chirurgicală IV cu activitate didactică pentru studenţii din cadrul Facultăţii de Medicină şi Stomatologie.

Din anul 1999, Spitalul CFR Cluj devine Spital Universitar C.F. Cluj.

În acest moment, în Spitalul CFR funcţionează mai multe clădiri. Clădirea unde funcţionează secţiile O.R.L -Oftalmologie – construită în 1886, clădirea secţiei Chirurgie – construită in 1884, clădirea secţiei de Interne (Clinica Medicală IV) – construită în 1893 şi clădirea Administrativă – construită în 1900 – cu birouri şi farmacia spitalului şi clădiri anexe.

Gyula Valyi

Pe două plăcuţe, una în maghiară, alta în română, amaplasate pe faţada uneia din clădirile Spitalului CFR este omagiat matematicianul şi fizicianul Gyula Valyi. În clădirea de la numărul 20 şi-a trăit profesorul ultimii ani din viaţă, împreună cu fratele său, Valyi Gabor, profesor de Drept la Cluj. Puţini sunt cei care ştiu ceva despre viaţa şi activitatea lui. Vályi s-a născut în Târgu Mureş, un oraş renumit pentru matematicienii săi având în vedere legătura cu Farkas Bolyai şi cu János Bolyai. A urmat şcoala în Târgu-Mureş, unde şi-a descoperit abilităţile matematice.

La Cluj, capitala Transilvaniei, şi-a făcut studiile universitare. Universitatea din Cluj se reforma ca universitate în 1872, devenea independentă de biserică, iar matematica şi ştiinţe naturale aveau facultăţi distincte. După calificarea ca profesor de matematică şi fizică la Universitatea din Cluj, Vályi a primit o bursă care să-i permită să efectueze studii suplimentare peste hotare. Este momentul în care el a început să întreprindă cercetări matematice cu adevărat inovatoare. Studiile sale s-au axat pe studiul spaţiilor şi suprafeţelor elicoidale, ceea ce mai apoi e evoluat în studii de teorie a ecuatiilor cu derivate parţiale de ordinul al doilea. Teza sa a fost publicată la Cluj în 1880, iar în anul următor a devenit doctor la Universitatea din Cluj.

Vályi a fost de asemenea şi profesor de fizică teoretică la Cluj începând cu 1884. Ca profesor de matematică a susţinut cursurile de analiză matematică, geometrie şi teoria numerelor. Vályi a făcut, de asemenea, studii extinse de geometrie proiectivă, în special prin studierea reciprocităţii polare şi utilizarea funcţiilor eliptice în studiul curbelor de gradul al treilea. Una dintre problemele sale legate de teoria numerelor favorite a fost de a găsi toate triunghiurile cu laturile de lungime număr întreg ale căror suprafaţă şi perimetru sunt date de acelaşi număr. Vályi a demonstrat că există exact cinci triunghiuri cu această proprietate.

Vederea lui Vályi lui s-a deteriorat rapid şi a trebuit să-şi ţină prelegerile fără note pentru că nu le putea citi.

Vályi a rămas în Cluj toată viața lui, în ciuda faptului că i s-a oferit un post de profesor la Budapesta.

S-a retras în 1911 din activitatea didactică, deoarece era în imposibilitate de a vedea, devenind total dependent de memorie pentru a ţine prelegeri şi a simţit că şi aceasta este pe cale să eşueze.