Cerşetori la poarta puşcăriei

Un fenomen aproape cotidian la noi a speriat în ultimii ani Occidentul. Exploatarea prin cerşetorie nu a fost cercetată şi abordată la nivel naţional, european şi internaţional ca formă distinctă a traficului de persoane decât recent. Într-un Studiu, realizat de Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane, aproximativ 313, 500 de persoane au fost identificate în anul 2012 ca fiind traficate în scopul practicării cerşetoriei, ceea ce nu reprezintă decât un simplu exemplu al mărimii flagelului ce s-a abătut asupra umanităţii. Trebuie să ştim că victimele traficului de persoane nu sunt pedepsite, indiferent de vârstă, dar cerşetorii care au capacitate de muncă şi nu sunt victimele exploatării pot fi pedepsiţi cu închisoare.

Avem legi, n-avem voinţă

România este unul din statele în care este incriminată prin legislaţie infracţiunea privind traficul de persoane în scopul exploatării prin cerşetorie. Victimele traficului de persoane nu sunt pedepsite, indiferent de vârstă. Victima traficului de persoane obligată la cerşetorie este îndreptăţită şi primeşte aceleaşi forme de asistenţă ca toate victimele traficului de persoane. Mai mult decât atât, prin intermediul mecanismelor naţionale privind protecţia şi demersurile aplicabile în domeniul protecţiei copiilor, România recunoaşte şi încadrează toate situaţiile privind cerşetoria copiilor în sistemele de ocrotire și protecție, inclusiv situaţiile în care copiii sunt obligaţi la cerşetorie de către proprii părinţi.

Majoritatea victimelor, indiferent de exploatare, sunt înşelate prin promiterea unui loc de muncă, în străinătate. Aceasta pentru că traficul de persoane în scopul obligării la cerşetorie s-a dezvoltat cu precădere în străinătate, acolo unde sunt profituri mari ce se obţin din acest tip de criminalitate, pentru că ţările au un nivel ridicat de trai, dar şi lacune legislative care scad riscul traficanţilor de a fi identificaţi şi pedepsiţi.

Mai mult afară decât în ţară
Traficul intern de persoane în scopul obligării la cerşetorie are o pondere redusă comparativ cu cea a traficului extern. Traficul intern prezintă caracteristici diferite faţă de traficul de persoane în afara graniţelor, în sensul în care de obicei grupuri organizate pe criterii de rudenie, exploatează grupuri mici de persoane. Deşi nu se asociază şi cu alte arii infracţionale există situaţii în care victimele au fost exploatate şi prin obligarea la practicarea prostituţiei sau
comiterea de infracţiuni. Victimele sunt recrutate cu promisiunea asigurării protecţiei pentru practicarea cerşetoriei. Majoritatea acestora sunt persoane care prezintă o formă de dizabilitate, minori instituţionalizaţi sau copii ai străzii.

Studiul realizat în cadrul proiectului Prevenire-Identificare-Protecţie – adresat sistemului antitrafic din România, cofinanţat de Elveţia prin intermediul programului de cooperare elveţiano-român, prezintă situaţia copiilor exploataţi prin cerşetorie, de către proprii părinţi, ca o problemă care trebuie luată în considerare.

În ceea ce privesc caracteristicile traficanţilor care acţionează intern, aceştia operează individual sau în grupuri mici, exploatând un număr mic de victime. În general, nu au în vedere comiterea altor infracţiuni,  cu toate că, uneori, traficul de persoane în scopul obligării la  cerşetorie apare asociat cu exploatarea sexuală sau cu comiterea de furturi. Ponderea traficanţilor de gen feminin este egală cu cea de gen masculin, în cazul celor care operează intern, aceştia fiind implicaţi în toate etapele traficului.

Infracţiunea de cerşetorie este prevăzută şi incriminată în Codul Penal prin art. nr. 326, definită astfel: „Fapta persoanei care, având capacitatea de a munci, apelează în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material se pedepseşte cu închisoarea de la o lună la 3 ani”.

Opinia psihologului 

Psihologul Cristiana Leviţchi susţine că „unii dau în ideea că o să ajungă în Rai”. De altfel, Leviţchi spune că „cei mai egoişti sunt altruiştii pentru că oferind, ei se aşteaptă, în fond, să câştige ceva în schimb. Nu neapărat bani, ci recunoştere, stimă sau pur şi simplu atenţia celor din jur”. Psihologul explică motivele pentru care fenomenul cerşetoriei este „fabricat” în România. „Avem o mentalitate de tip comunist. Dacă pe vremea lui Ceauşescu, oamenii primeau case, serviciu şi oricine putea merge în concediu, acum lumea iese în stradă să ceară sau vine la psiholog să refuleze pentru că nu are concediu” , spenea Leviţchi într+un studiu publicat de presa centrală.

Speranţă pentru mai bine

Organizaţia creştin-umanitară World Vison a dezvoltat începând cu 2010 proiectul „Keep orphans safe, off the streets-KOSS”, iar în primii doi ani centrul lui a fost „The Hope House”, un apartament care a funcţionat ca adăpost pentru fete ieşite din sistemul de protecţie socială de stat, aflate până la 18 ani în centre de plasament. “Ca «locuitoare» ale acestei Hope House, fetele erau nu numai ferite de trafic de persoane, dar şi consiliate psihologic şi social, mai ales pentru găsirea unui serviciu şi păstrarea lui. Proiectul e continuarea celui numit «Tineri în tranziţie» (2000-2010) şi care a avut 35-45 de beneficiari în fiecare an, tot tineri ieşiti din sistemul de stat. Timp de noua ani, mai întai la Gherla, apoi la Cluj, a funcţionat «Centrul pentru dezvoltarea abilitatilor de viata independenta». La Gherla o casă, la Cluj un apartament, în care fetele locuiau cu un asistent social al World Vision”, a declarat pentru Transilvania Reporter Anca Georgescu, reprezentant World Vision Romania.

În prezent, potrivit Ancăi Georgescu, proiectul KOSS este în ultimul an şi se va axa pe grupuri de suport pentru dezvoltarea abilităţilor de viaţă, consiliere socială şi prevenirea fenomenului de trafic de persoane. Câţiva dintre beneficiari mai sunt sprijiniţi şi cu plata unei părţi din chirie, însă ajutorul financiar propriu-zis este din ce în ce mai scăzut. (Cristina Beligăr)