Singurul ziar românesc din Harghita riscă să-şi înceteze apariţia

Singurul ziar editat în limba română din județul Harghita, „Informația Harghitei”, riscă să-și înceteze apariția din cauza dificultăților financiare, toate demersurile întreprinse pentru salvarea publicației soldându-se cu eșecuri. Astfel, cei aproape 40.000 de români care trăiesc în județul situat în inima țării nu vor mai avea acces la informație locală, iar consecințele unui asemenea fapt nu sunt conștientizate de cei care ar putea veni în ajutorul lor.

Redactorul-șef al ziarului, Mihail Groza, care lucrează în această redacție de 42 de ani, povestește cu amărăciune că ziarul a ajuns la doar trei apariții pe săptămână și un tiraj de aproximativ trei mii de exemplare zilnic și spune că fiecare ediție ieșită de sub tipar reprezintă acum o victorie pentru micul colectiv de jurnaliști.

„Motivul pentru care am ajuns în această situație este legat de lipsa finanțării, ținând cont că vorbitorii de limba română reprezintă doar 13 la sută din populație. Dintr-un județ și așa mic, acest 13 la sută, nu poate susține ziarul nici într-un caz. Și piața de publicitate este împărțită etnic, e normal. Și atunci, singurele căi de supraviețuire au fost reducerea aparițiilor pe săptămână și reducerea personalului”, a explicat Mihail Groza.

Implicațiile absenței oricărui ziar local editat în limba română ar putea avea consecințe asupra întregii populații românești din județul Harghita. „Dacă ziarul „Informația Harghitei” și-ar înceta activitatea, s-ar înregistra o ruptură dramatică între cetățeni și administrația locală, între cetățeni și instituțiile statului și puținii români care trăiesc în județ nu vor putea ajunge la informațiile de utilitate publică”, a spus Mihai Groza.

În plus, populația română locuiește mai mult în mediul rural, iar comunicarea electronică nu este încă o obișnuință.

„Comunicarea electronică nu suplinește totul, pentru că trebuie să ai o comunicare sistematică între instituțiile administrației locale și comunități, de altă natură decât cea personală. Administrația comunică, există și un feedback din partea populației, se reglează anumite lucruri care trebuie să funcționeze. Să ne referim la publicitatea care trebuie făcută pentru proiecte europene, pentru cele locale, pentru finanțări, relația ANAF-ului cu publicul, anunțuri de licitații, fermierul care trebuie să fie informat de diferite subvenții etc. Ar fi o prăpastie efectivă între cetățeni și administrație și între cetățeni și informația care parvine de la instituțiile statului, pentru că nici presa centrală nu are la noi pătrunderea care trebuie, în absența difuzorilor”, a mai spus Mihail Groza.

Dificultățile cu care se confruntă publicația „Informația Harghitei” au fost aduse periodic în atenția politicienilor, s-au făcut zeci de demersuri pentru finanțarea singurului ziar românesc din județ dar, după cum spune redactorul-șef, nicio instituție a statului nu a răspuns corespunzător cererilor și nu pare interesată de această temă.

„Problema asta e adusă în atenție de ani de zile. Am avut discuții directe și cu miniștri și cu tot felul de persoane cu anumite responsabilități. Reacția este următoarea: în primul moment se cer hârtii, pe urmă se cer hârtii, apoi se cer iarăși hârtii, apoi constați că au trecut șase luni și se cere încă un vraf de hârtii și apoi nu se mai aude absolut nimic. Cam asta este relația noastră cu instituțiile statului”, spune Mihail Groza.

Conducerea redacției a făcut demersuri inclusiv ca fundația care editează ziarul să fie declarată de utilitate publică, pentru ca să poată cere finanțare, dar după ce s-au trimis „tone de hârtii” la Ministerul Culturii, proceduri care au durat trei ani, s-a comunicat recent că cererea este prea veche, că unele documente au expirat și procesul trebuie reluat. Ceea ce ar însemna „încă cel puțin doi ani”, spune redactorul-șef.

Instituțiile statului nu sunt interesate și nu răspund corespunzător pentru că nu înțeleg situația și nu își dau seama de consecințe?, vine întrebarea firească. „S-ar putea să nu înțeleagă, să nu aibă soluții, să nu aibă legislație, să nu aibă voință de a rezolva, se adună toate din foarte multe părți și o soluție nu s-a găsit până la ora actuală”, răspunde Mihail Groza, care și-a pierdut optimismul că lucrurile s-ar putea schimba în bine.

„Nu sunt optimist pentru că lucrurile merg prost în continuare. Dacă piața de publicitate merge slab și creșterea economică nu se vede deloc, altă soluție nu există pentru supraviețuirea presei scrise. Da, probabil că ăsta va fi viitorul: primul județ din România fără presă de expresie română va fi Harghita”, spune redactorul-șef, care adaugă: „Să scoatem ziarul a devenit o chestiune interesantă: e atât de greu, că fiecare lună parcă ar fi o mare victorie și astfel devine incitant”.

Mihai Groza spune că ziarul a trecut prin perioade grele încă din 1989, întrucât în Harghita Revoluția s-a transformat rapid într-un șir de revendicări etnice și orice relatare obiectivă despre evenimentele de atunci nu era pe placul etnicilor maghiari. „A fost greu chiar începând din 89, pentru că aici, spre surpriza multora, Revoluția, care în restul țării avea un caracter democratic, cu hiatusurile și poticnelile de rigoare, aici a primit cu totul altă turnură, a început să devină o revoluție etnică, pro-ungaristă de-a dreptul. Nu a mai contat aproape deloc esența Revoluției sau natura problemelor care se discutau la București sau Timișoara. Totul a început să se axeze pe separatism, în special pe separatismul școlar. A fost o perioadă cumplit de grea”, a relatat Mihail Groza.

După evenimentele de la Târgu Mureș din martie 1990, la sediul redacției „Informația Harghitei”a avut loc o demonstrație la care au participat câteva sute de persoane care îi acuzau pe redactori că nu susțin revendicările maghiare. Mihai Groza își amintește că în fruntea manifestanților s-a aflat chiar un fost angajat al redacției, Jancsi Kiss, care fusese corespondent al ziarului „Scânteia” și a cărui sarcină principală era scrierea articolelor despre „frăția româno-maghiară”.

„Pe lângă faptul că erau destul de amenințători, dar asta era temperatura zilei, voiau niște lucruri stranii. Unele dintre acuzele care ni s-au adus erau că nu susținem suficient revendicările maghiare, cele de natură etnică, că nu schimbăm modul de percepere al istoriei, adică nu redăm istoria adevărată, care ar fi istoria în viziune maghiară. Trebuia să ne apucăm să traducem din lucrările istoricilor maghiari, care în optica demonstranților redau istoria adevărată, plus lucruri care nu aveau absolut nicio tangență cu rolul nostru, cum ar fi să determinăm RadioTeleviziunea să se ocupe de revendicările maghiare”, povestește redactorul-șef Mihail Groza. La sediul redacției a avut loc, în ziua respectivă, o discuție cu circa 30 de reprezentanți ai manifestanților și, până la urmă, tensiunile s-au stins încet-încet și situația s-a calmat.

Ultima oră

„În ce priveşte ziarul, după mari cazne am perfectat un parteneriat cu Guvernul, deja îl derulăm, poate în acest fel reuşim să trecem iarna”, afirmă Mihail Groza

La 25 de ani de la Revoluția din 1989, situația ziarului „Informația Harghitei” este dramatică și apariția sa mai este posibilă doar datorită entuziasmului unor jurnaliști care continuă să creadă că oamenii au dreptul să fie informați și că presa scrisă de expresie românească nu trebuie să dispară din acest județ.

 O istorie zbuciumată

„Informația Harghitei” are o istorie zbuciumată, diferită de a celorlalte cotidiane locale din țară. A luat ființă în data de 23 februarie 1968 și era unul dintre puținele ziare din perioada comunistă al cărui nume nu avea conotații politice. Mihai Groza își amintește că numărul de cititori era mare și, în ciuda cenzurii și a problemelor cunoscute din acea vreme, jurnaliștii puteau avea satisfacții profesionale. „La început, fiind un ziar de stat, erau circa 36 de angajați, avea format mare, apărea de șase ori pe săptămână și se lucra destul de mult. Era interesant și atunci, cu hibele și satisfacțiile pe care ți le oferea meseria în acea perioadă. Tirajul, pe vremea aceea, era de 7.000-8.000 de exemplare zilnic. Erau destul de mulți cititori de limbă română atunci, pentru că se construiau, practic, toate orașele dintr-o dată: Miercurea-Ciuc, Gheorgheni, Toplița, Odorheiu-Secuiesc, se construiau fabricile, blocurile. Atunci când se începea un proiect, veneau mii de oameni care începeau să construiască și care citeau, pentru că nu exista altă posibilitate de informare”, afirmă redactorul-șef al ziarului.