Simpozion omagial – 10 ani de la moartea ieromonahului Dr. Silvestru Augustin Prunduș – OSBM conducătorul Ordinului „Sfântul Vasile cel Mare” în anii în care a fost interzis

Ordinul „Sfântului Vasile cel Mare”, Provincia “Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel” (OSBM), organizează, în zilele de 19-20 septembrie 2014, simpozionul omagial dedicat ieromonahului Dr. Silvestru Augustin Prunduş, la împlinirea a 10 ani de la trecerea la cele cereşti. Călugărul bazilitan OSBM a fost confesor, părinte spiritual, doctor în teologie, liturgist. Pasionat de istoric, părintele poliglot cu o vastă cultură, a devenit conducătorul superior provincial al Ordinului „Sfântului Vasile cel Mare” și Ordinarius al Episcopiei de Cluj-Gherla într-o vreme de mare restriște pentru Biserica Română Unită, dar mai ales omul cu o credință de neclintit.

Programul dedicat cinstirii memoriei acestei mari personalităţi a Bisericii Greco-Catolice este structurat pe două secţiuni: prima parte, în care sunt incluse o serie de prelegeri şi discuţii, se va desfăşura vineri, 19 septembrie între orele 17.00 – 20.00, în Aula „Cardinal Iuliu Hossu” de la Catedrala în construcţie din Piaţa „Timotei Cipariu”.

Partea a doua, cu un conţinut spiritual-comemorativ, va avea loc sâmbătă, 20 septembrie, la vechea reşedinţă unde a locuit ieromonahul Silvestru Augustin Prunduş de pe str. Gheorghe Lazăr nr. 20, Cluj-Napoca, la capela Părinţilor Bazilieni. Aici, de la ora 9.00 va fi celebrată Sfânta Liturghie comemorativă, urmată de mărturii ale celor care l-au cunoscut pe Părintele Prunduş.

Părintele Silvestru Prunduş este unul dintre mărturisitorii credinței. Astfel că, după arestarea Preasfințitului episcop Dr. Iuliu Hossu, în 3 ianuarie 1949, este şi el arestat, trecând prin închisorile regimului comunist de la Lugoj, Aiud, Văcărești și Jilava. În 3 octombrie 1949 este eliberat, însă pentru puţin timp. Revenit imediat din inchisoare, continuă să țină legătura cu preoții din rezistență. În 3 martie 1950 este din nou arestat, împreună cu un grup de fraţi călugări bazilieni, şi trimis pe şantierul-lagăr Canal Dunăre-Marea Negară, de unde este eliberat la 14 martie 1953.

Este încă o dată arestat, în 4 mai 1953, fiind eliberat doi ani mai târziu, pe 25 septembrie 1955. În toamna anului 1957, Episcopia Ortodoxă a Clujului devenind vacantă, s-au făcut asupra sa noi presiuni ”să treacă la ortodocși” și să accepte scaunul episcopal, însă refuzul categoric i-a atras iarăși arestarea. Nefiind admis şi încadrat în nici un fel de muncă civilă, se dedică studiilor de istorie. În 25 ianuarie 1959 este arestat din nou, fiind judecat şi condamnat la opt ani muncă silnică şi zece ani degradare civică pentru “uneltire contra ordinii sociale”. Pedeapsa a executat-o în condiții extrem de grele în coloniile de muncă din Balta Brăilei și Delta Dunării. Odată cu amnistia generală a deţinuţilor politici din România, este eliberat de la Capul Midia, în 28 iulie 1964.