Ziua Femeilor – Origine și istorie, de la feminism la socialism

De ziua ta, mămico, în dar ţi-am adus inima…”. Am cântat-o cu toţii în copilărie, iar copiii noştri o cântă şi ei, astăzi. 8 martie este Ziua Mamei, ştie toată lumea. Se dăruiesc fl ori, mici (sau mari) cadouri, copiii confecţionează felicitări cu mesaje emoţionante pentru mame. Chiar dacă suntem atât de obişnuiţi cu toate aceste cutume, 8 martie înseamnă puţin altceva şi puţin mai mult decât „Ziua Mamei”. Lupta pentru drepturi egale Ziua de 8 martie a însemnat, încă de la începutul secolului XX, un simbol al luptei femeilor pentru drepturi egale – pentru ca ele să fi e răsplătite pentru munca lor, să poată vota, să poată deţine funcţii publice, să fi e respectate.

Unele surse spun chiar că originea acestei zile se găseşte la mijlocul secolului al XIX-lea, pe 8 martie 1857, atunci când muncitoarele unei fabrici de textile new-yorkeze au ieşit în stradă, pentru a protesta faţă de condiţiile inumane de muncă. Manifestaţia a fost dispersată cu brutalitate de poliţie. Pe atunci, era ușor să se facă asta, în condițiile în care femeile erau niște fi ințe inferioare, care nu aveau drept de vot, munceau în condiții grele și erau foarte prost plătite, mult mai prost decât bărbații. În 1908, tot în 8 martie şi tot la New York, 15.000 de femei nu au mai fost la fel de ușor de ignorat și de dispersat, când au ieșit în stradă și au strigat că vor mai multe drepturi. Un an mai târziu, la o întrunire a Partidului Socialist din Statele Unite, se conturase ideea unei zi internaționale, care să celebreze femeile muncitoare din întreaga lume.

Ziua Internațională a Femeii

Despre această idee s-a discutat și la reuniunea femeilor socialiste care a avut loc la Copenhaga, în 1910. Peste 100 de femei din 17 țări s-au adunat atunci și au stabilit că trebuie instituită „Ziua Internațională a Femeii”, însă nu au stabilit o dată anume. Ideea a venit de la două socialiste germane, Luise Zietz și Clara Zetkin, care doreau o sărbătoare care să promoveze drepturi egale, precum și posibilitatea femeilor de a vota. În anul următor, pe 19 martie 1911, Ziua Internațională a Femeii a fost marcată ofi cial pentru prima dată, în Austria, Germania, Danemarca și Elveția, prin marșuri și manifestații la care au luat parte peste un milion de persoane. În America, Ziua Națională a Femeilor a fost păstrată câțiva ani în ultima duminică a lunii februarie, obicei preluat și în Rusia, în 1913 – însă rușii foloseau pe atunci calendarul iulian. În 1914, Ziua Internațională a Femeilor a fost celebrată pe 8 martie, probabil pentru că a picat într-o duminică, iar de atunci a rămas stabilită această dată. În acel an, sărbătoarea a primit și o temă în Germania, și anume dreptul femeilor la vot, un drept pe care nemțoaicele l-au căpătat abia în 1918.

„Pâine și pace”

În 1917, rusoaicele au ieșit în stradă la Sankt Petersburg (Petrograd, la vremea respectivă), pentru a marca Ziua Internațională a Femeilor, în ultima duminică a lunii februarie – după calendarul iulian, dată care era de fapt 8 martie, în calendarul gregorian. Sărbătoarea s-a transformat într-o manifestație pentru „Pâine și Pace”, în condițiile în care femeile din Rusia supraviețuiau cu greu, fără mâncare și fără bărbații pierduți în război. Iar acea manifestație a fost începutul Revoluției Ruse din 1917, care a dus la abdicarea ţarului, la sfârșitul dinastiei Romanovilor și la instaurarea comunismului.

Vladimir Lenin a stabilit ca data de 8 martie să rămână sărbătoare națională ofi cială, dedicată femeilor, însă până în 1965 a fost o zi lucrătoare, ca oricare alta. În 1965, același Lenin a decretat ca Ziua Femeii să fi e celebrată ca toate celelalte sărbători importante, fiind zi liberă, ca recunoaștere a rolului important pe care femeile l-au jucat în revoluție.

Sărbătoare comunistă

În consecință, începând cu 1917, 8 martie a fost o sărbătoare de care se ținea cont mai ales în țările comuniste, după modelul Rusiei. Chinezii au adoptat sărbătoarea în 1922, iar comuniștii spanioli, în 1936. Ca în celelalte țări comuniste, în România, Ziua Femeii a fost un prilej bun de propagandă, căci, se spunea, numai în socialism femeile sunt prețuite la adevărata valoare, fi ind egale cu bărbații. În țara noastră, în acea zi se sărbătorea mai ales „întâia femeie” a țării, respectiv Elena Ceaușescu – ei îi aduceau omagii întregul popor. După ea, erau sărbătorite toate femeile din „clasa muncitoare”, care primeau o zi liberă, fl ori și diverse cadouri, cu această ocazie. Și, pentru că femeia comunistă era de fapt superfemeia, aceea care muncea și în același timp avea grijă de familie, Ziua Femeii s-a transformat și s-a suprapus cu Ziua Mamei.

„De ziua ta, mămico…”

În anii comunismului, copiii erau actori principali de Ziua Mamei. Ei le dăruiau mamelor, bunicilor, învățătoarelor sau profesoarelor flori, cadouri și felicitări, recitau poezii tematice și cântau melodii compuse special, în serbări organizate pentru această ocazie. Obiceiurile se păstrează încă, deși au trecut aproape 25 de ani de la căderea comunismului și deși multă lume percepe această sărbătoare ca pe o moștenire din acele vremuri. Aceste tradiții moștenite s-au împletit, însă, în zilele noastre, cu unele noi. Acum, bărbații oferă și ei (sau, mai ales ei) flori și cadouri femeilor de lângă ei, ca semn de prețuire și respect. În majoritatea țărilor, 8 martie nu mai are acea simbolistică feministă, ci s-a transformat într-o sărbătoare „pașnică”, un fel de combinație între Ziua Îndrăgostiților și Ziua Mamei. Există, însă, și locuri în care femeile încă mai luptă pentru drepturile lor, în țări precum Iran, Afganistan, Irak, Pakistan ori Siria. Acolo, Ziua Internațională a Femeilor încă are semnificația și menirea primită la „naștere”: aceea de a promova emanciparea femeii și garantarea drepturilor sale.

Ziua Mamei și Ziua Tatălui, sărbători oficiale

În România, avem și Ziua Mamei ca sărbătoare publică, declarată ofi cial începând din 2010, care este sărbătorită în prima duminică a lunii mai. Și, ca să nu se supere nimeni, în a doua duminică a lunii mai este sărbătorită, la fel de oficial, și Ziua Tatălui. Decizia a fost luată de parlamentari, care au adoptat o propunere legislativă inițiată de opt parlamentari din toate partidele, printre care Ludovic Orban (PNL), Victor Ponta (PSD), clujeanul Mircia Giurgiu (PD-L) șiLaszlo Borbely (UDMR). Proiectul a fost susținut și de o serie de personalități ca Nadia Comăneci, Ilie Năstase, Mircea Lucescu, Elisabeta Lipă, Octavian Bellu, Marius Urzică, Ivan Patzachin, Marius Lăcătuș și Emerich Ienei. Inițiatorii legii au motivat, la momentul respectiv, că România era singurul stat din UE „care nu-i onorează pe cei doi părinți în cadrul unor sărbători destinate acestora”. Ziua româncelor, sărbătorită la cârciumă. Poate că 8 Martie nu este o sărbătoare tradițională a româncelor, însă istoricii ne arată că, înainte de 1900 și mult după aceea, în zona Moldovei a existat o zi de sărbătoare dedicată exclusiv femeilor. Această zi se numea Spolocania și se ținea în prima zi a Postului Mare. De Spolocanie, femeile se adunau la cârciuma din sat și beau rachiu, pentru a se curăța de gustul mâncărurilor „de dulce“, la început de post. Denumirea zilei vine, cel mai probabil, din cuvântul ucrainean „polokanie”, care înseamnă „a curăța“. În acea zi, femeile spălau vasele în care gătiseră și din care se mâncase „de dulce” de-a lungul anului, acestea erau urcate în pod și erau coborâte abia după Paști.

Activistele FEMEN fac planuri pentru 2017

După 1920, în Occident, Ziua Internațională a Femeilor și-a pierdut din importanță. Tradiția a fost reînviată în anii ‘60, o dată cu amploarea pe care a luat-o feminismul. În 1977, Națiunile Unite au confirmat această zi și au început să promoveze, în mod oficial, Ziua Internațională a Femeilor, dându-i și o temă specială, în fiecare an. Tema din 2013 a fost: „E timpul să stopăm violența împotriva femeilor”, iar tema de anul acesta este „Egalitatea pentru femei înseamnă progres pentru toți”. În 2017 se anunță o sărbătoare specială, întrucât se vor împlini 100 de ani de la Revoluția Bolșevică, revoluție care a avut ca punct de plecare Ziua Femeilor din acel an. Vor fi organizate evenimente diverse, iar activistele ucrainence de la FEMEN promit o „revoluție a femeilor”, menită să „scuture” femeile din Ucraina și să le implice mai activ în viața socială.

[stextbox id=”alert” caption=”8 martie în lume”]

8 Martie în lume

8 martie este sărbătoare oficială în țări precum: Afganistan, Angola, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Burkina Faso, Cambodgia, Camerun, China, Croația, Cuba, Georgia, Guinea, Eritrea, Kazakhstan, Kîrgîzstan, Laos, Macedonia, Madagascar, Moldova, Mongolia, Muntenegru, Nepal, Rusia, Tajikistan, Turkmenistan, Uganda, Ucraina, Uzbekistan, Vietnam și Zambia, însă este sărbătorită și în alte state, precum Chile, Serbia sau Bulgaria.

În Vest, Ziua Internaționala a Femeilor simbolizează emanciparea femeii, fiind instituită pentru a promova drepturile acestora și egalitatea cu bărbații. Pe de alta parte, sărbătoarea este percepută ca o moștenire comunistă, în estul Europei.

În țările baltice, de 8 martie se pune mai mult accent pe Ziua mamei, sărbătoare marcată prin oferirea de daruri și flori acestora.

În Rusia, a cam dispărut conotația politică, iar felicitările de 8 martie sunt oferite femeilor din întreaga țară.

În Italia, de 8 martie sunt organizate reuniuni despre afirmarea drepturilor femeilor, a siguranței acestora la locul de muncă, a sănătății.

În Italia, de 8 martie, bărbații oferă femeilor mimoze galbene. Mimozele galbene și ciocolata sunt daruri oferite frecvent și femeilor din Rusia și Albania, în ziua de 8 martie .

În multe alte state, femeile primesc flori și mici cadouri.

În Portugalia și nu numai, femeile sărbătoresc seara zilei de 8 martie în oraș, în grupuri formate numai din femei.

În Pakistan, femeile celebrează în fiecare an, pe data de 8 martie, luptele acestora pentru drepturile femeii și încercările de natură culturală sau religioasă, prin care au trecut acestea.

[/stextbox]

Origini în Antichitate

Istoricii notează că Ziua Mamei își are originile în festivalul din Grecia Antică ddedicat mamei zeilor, și anume zeița Rhea. Zeița pământului, Rhea, era soția zeului Cronos și mama tuturor zeilor și zeițelor din Olimp. De asemenea, în Roma, zeița Cibele, mama zeilor, era venerată încă din anii 250 î.H., iar sărbătoarea era cunoscută și sub denumirea de Ilaria.