Pakey Lajos vedea „Clujul Verde” acum peste 100 de ani
Unul dintre cei mai importanţi arhitecţi ai Clujului, Pakey Lajos (1853-1921), a fost şi unul dintre primii care au pledat, încă de acum peste 100 de ani, pentru ceea ce se numeşte un „Cluj Verde”. Ideile lui Pakey Lajos sunt şi acum de actualitate, aşa cum reiese dintr-o discuţie purtată cu istoricul Varga Attila, de la Academia Română, care cercetează manuscrisele fostului arhitect al Clujului, şi cu Alexandra Stoica, BREEAM International Assesor, DAS Engineering Grup.
Înţeleg că ar exista o continuitate între concepţiile unui arhitect clujean din secolul 19 şi ideile mai noi referitoare la „Clujul Verde”?
Întâi de toate, nu ar trebui să mire pe nimeni că asemenea idei au prins elan tocmai aici, în inima Transilvaniei. Oraşul Cluj a fost primul din România care a luat decizia de a încuraja construcţia de clădiri care să economisească energia şi care, totodată, să fie şi prietenoase cu mediul. Puţini ştiu însă că, adoptându-se o asemenea hotărâre importantă la nivel local, de fapt, se continuă o tradiţie care a fost inaugurată cu foarte mult timp în urmă. Altfel spus, acum un secol şi mai bine, urbea noastră a avut oamenii ei luminaţi care au pledat şi atunci, cu multă hotărâre, pentru un „Cluj Verde”, pentru o arhitectură aerisită care să îşi păstreze armonia cu mediul înconjurător. Pákey Lajos a fost unul dintre ei. Din păcate se ştiu foarte puţine lucruri despre el şi munca sa preţioasă. Lumea, în general, îl asociază, pe bună dreptate, cu proiectarea unor clădiri importante (Hotel Conti, Casino, Chios etc.) care acum sunt repere ale Clujului. Însă nu trebuie să ne oprim doar la atât. Dincolo de reuşite notabile, există viziunea unui om care, indiscutabil, a fost un arhitect de geniu. În legătură cu acest aspect nu a vorbit nimeni niciodată. Cum a gândit, de fapt, Pákey Lajos? Ce a vrut să realizeze aici arhitectul şef al Clujului? Care a fost viziunea sa arhitecturală pentru oraşul de pe Someş? Din acest punct credem că ar trebui să pornească răspunsurile la multe întrebări, inclusiv la cele care vizează restaurarea unor edificii actuale care îi poartă semnătura…
De ce a ajuns Pákey Lajos să pledeze pentru un Cluj verde?
Este o întrebare frumoasă care, indiscutabil, merită o carte. Atunci când o vom definitiva, sperăm în cursul acestui an, vom oferi tuturor celor interesaţi un răspuns cât mai amplu, fireşte, pe baza documentelor şi a manuscriselor sale personale peste care, momentan, s-a aşternut praful timpului. Răspunsul la această interogaţie se leagă, în bună măsură, şi de activitatea faimosului arhitect în cadrul Lojii masonice „Unio” din Cluj. În anul 1887, când el a fost iniţiat în Grad de Maestru, renumitul atelier clujean începuse deja o implicare serioasă în viaţa comunităţii. Membrii lojii au susţinut, cu înflăcărare, demersurile unor societăţi pe care tot ei le-au şi înfiinţat în interesul urbei: Societatea pentru cultura limbii, Societatea de editură a manuscriselor, Societatea pentru ajutorarea celor săraci, Societatea de Salvare, Societatea pentru protecţia copilului, Societatea pentru protecţia animalelor, respectiv Societatea pentru ordonarea şi înfrumuseţarea oraşului. Aceasta din urmă a sprijinit ferm ideea Clujului Verde prin prelegeri publice şi publicaţii ale căror idei au avut răsunet în întreaga Transilvanie: promovarea elementelor de inovaţie în domeniul construcţiilor, păstrarea legăturii cu elemente naturale, utilizarea în construcţie a materialelor locale sau regionale, utilizarea eficientă a resurselor, grijă pentru spaţiile verzi, plantarea de pomi în sfera unor edificii care să fie aerisite şi în proiectarea cărora părţile componente să slujească bine scopul propus, ţinându-se cont de spaţiul existent, de luminozitate, dar şi de posibilităţile pentru deplasare. Revenit de la Viena unde fusese foarte apropiat de un celebru arhitect, baronul Teophil Hansen, în atelierul căruia a şi lucrat, contribuind, astfel, la edificarea clădirii Parlamentului, Pákey Lajos a subscris cu entuziasm la aceste idei. El însuşi, în idealismul său romantic, dorea să aducă în urbea sa natală ceva din farmecul renumitei capitale a imperiului dualist unde, din păcate, nu a putut rămâne, trebuind să se reîntoarcă acasă pentru a-şi îngriji părinţii. În viziunea lui, un asemenea farmec vienez pentru oraşul de pe Someş presupunea, între altele, şi raportarea la acele cerinţe pe care Societatea pentru ordonarea şi înfrumuseţarea oraşului le susţinea în mod categoric. În consecinţă, nu doar Pákey Lajos, ci şi respectabila elită clujeană, reunită în bună măsură în cadrul Lojii masonice „Unio”, a pledat cu convingere pentru Clujul Verde!
Cum a văzut Pákey Lajos un Cluj verde?
Răspunsul la această interogaţie se poate găsi în manuscrisele sale în care el şi-a expus viziunea în ceea ce priveşte arhitectura, materialele de construcţie şi proiectarea edificiilor propriu-zise, totul coroborat cu principiile susţinute de către Societatea pentru ordonarea şi înfrumuseţarea oraşului Cluj care activa după modelul altor asociaţii similare ce funcţionau în spaţiul Ungariei, respectiv pe teritoriul dublei monarhii. Altfel spus, elitele din marile metropole ale Imperiului Dunărean au inclus, între altele, în sfera preocupărilor proprii şi interesul pentru promovarea unui oraş verde în ideea conservării resurselor, dar mai ales pentru sănătatea şi confortul sporit al cetăţenilor. În mentalitatea de acum un secol, dorinţa de a avea un spaţiu propriu care să fie curat, aerisit, înconjurat de verdeaţă, construit deci în deplină consonanţă cu mediul înconjurător şi fără risipă de materii prime era strâns legată de estetică, de bunul simţ, de educaţie, dar mai ales de morala creştină sănătoasă. Să-ţi iubeşti patria însemna implicit să te raportezi cu ataşament, cordialitate şi echilibru la bogăţiile ei pe care natura ţi le oferea cu generozitate, dar de aşa manieră încât ceea ce ai primit să poţi lăsa şi tu, la rândul tău, pentru generaţiile care vin din urmă. Parcurgând manuscrisele rătăcite ale lui Pákey Lajos se poate observa faptul că perspectiva arhitecturală a unei minţi sclipitoare se fundamenta, întâi de toate, pe foarte mult rafinament, pe eleganţă, dar mai ales pe echilibru, nobleţe şi perfecţionism în măiestria construcţiei. Ideile şi planurile sale arhitecturale reprezintă o strălucită pledoarie pentru durabilitate, rezistenţă, utilitate şi capacitate de înfrumuseţare. Vorbind, nu o dată, despre materialele de construcţie, el a subliniat faptul că, în cazul lor, trebuia ţinut cont, întotdeauna, de caracteristicile proprii pe care ele le deţineau şi, în funcţie de acestea, era necesar să li se găsească utilitatea corespunzătoare. Cât priveşte capacitatea de înfrumuseţare, aceasta trebuia să se raporteze nu numai la aspectul interior al clădirii, cât şi la cel exterior, motiv pentru care integrarea ei deplină în mediul înconjurător era vitală. Invitaţia la o astfel de comuniune delicată a clădirilor cu elementul natural trădează, între altele, şi o frumoasă filosofie de viaţă: cumpătarea şi armonia menţinută cu creaţia şi cu resursele date de Marele Arhitect al Universului, înseamnă, de fapt, una din cheile echilibrului cu noi şi spiritul creator din noi înşine. Pákey Lajos i-ar spune Arhitectură „Vie” pentru farmecul locurilor. Pe bună dreptate. Asta înseamnă, până la urmă, să simţi Verde, pentru Clujul Verde…