A renunţat la sport pentru a vindeca oameni

Sorin Bărăian a făcut angajarea la meciul "U" Mobitelco - Dinamo, din sezonul trecut/ Foto:Dan Bodea

Cel mai elocvent exemplu e Sorin Bărăian, care lucrează ca maseur de mai bine de 24 de ani la Spitalul Clinic de Recuperare din Cluj-Napoca.

Sorin este nevăzător din naştere, dar niciodată nu s-a dat la o parte şi a trecut peste orice obstacol cu brio. Studiile primare le-a făcut în Cluj la „Şcoala Specială de Nevăzători”, în timp ce liceul a fost nevoit să-l efectueze departe de casă şi de familie, în Bucureşti, la „Liceul Sanitar nr 1”, fiind singura sa opţiune. După terminarea liceului, în 1989, s-a întors în oraşul de pe malul Someşului, iar de atunci vindecă zeci de persoane în fiecare zi, cu ajutorul simţurilor sale speciale.

O viaţă dedicată sportului
În ciuda handicapului pe care îl are, Sorin a fost întotdeauna un împătimit al sportului, ascultând la radio sau la TV orice eveniment sportiv pe care îl interesa. Nu lipsea la niciun meci de fotbal sau baschet al echipei Universitatea Cluj, fiind un suporter înfocat al „şepcilor roşii”. În anul 1998, avea să fie cooptat ca maseur în echipa de baschet masculin „U” Carbochim Cluj. A devenit o piesă de bază în angrenajul formaţiei, fiind alături de jucători în toate deplasările şi cantonamentele pe care aceştia le efectuau. La rândul său, „Bărăică”, cum avea să fie alintat de către staff, era ajutat de către jucători şi antrenori în orice situaţie. Tot la acest club, Sorin şi-a cunoscut unul dintre cei mai buni prieteni, actualul tehnician al formaţiei clujene, Dorin Pintea.

Palmares şi echipa naţională
Prima medalie alături de echipa de baschet a venit chiar în primul său an la club, atunci când la finele sezonului 1999, „U” Carbochim a terminat pe poziţia a treia. În anii 2000, Sorin şi-a trecut în palmares cu „U” Mobitelco încă o medalie de bronz şi trei titluri de vicecampion naţional. Încununarea muncii întregii echipe a venit în anul 2011, odată cu adjudecarea celui de-al patrulea titlu naţional al trupei clujene. Prin mâinile lui Sorin au trecut numeroşi sportivi „cu greutate”, precum Ghiţă Mureşan, Virgil Stănescu sau regretatul Toni Alexe.

Bolnavii în detrimentul sportivilor
Odată cu obţinerea medaliei de aur la finele sezonului 2010-2011, „Bărăică” a decis să se retragă de la echipa de baschet pentru a fi alături 100% de pacienţii săi de la Spitalul de Recuperare. „A fost o perioadă în care la spital se lucra şi sâmbăta şi nu mai puteam face faţă pe două fronturi, am fost nevoit să renunţ la formaţia de baschet”, a mărturisit Sorin. Astfel, după 13 ani petrecuţi în baschetul profesionist, a hotărât să se axeze doar pe bolnavii care vin la „Recuperare”. Cu toate acestea, înfocatul suporter lipseşte foarte rar de la partidele de acasă ale lui „U”Mobitelco. „Nu au venit nume sonore la club, dar, cu siguranţă, vor avea un cuvânt greu de spus. Numirea lui Bobo Pintea în funcţia de antrenor e oportună, sunt sigur că va reuşi să formeze o echipă puternică”, a subliniat Sorin.

[stextbox id=”custom” caption=”Batjocorit în sălile din ţară”]Sorin a câştigat respectul multor oameni din lumea sportului şi nu numai, datorită devotamentului şi optimismului de care dă dovadă. Cu toate acestea, răutăţile nu au încetat să apară. „Eram la Sibiu, în semifinala campionatului, iar unul dintre oficialii clubului m-a obligat să merg singur în tribună, pe motiv că nu aveam legitimaţie. Cea mai ostilă primire am avut-o la Ploieşti, acolo am fost înjurat şi scuipat cu seminţe pe toată durata partidei”, a dezvăluit clujeanul. [/stextbox]