De Zerbi, „diamantul” care n-a strălucit niciodată

Roberto De Zerbi a câştigat două titluri de campion cu CFR Cluj, acum va antrena în Liga a V-a din Italia / sursa foto: cfr1907.ro

Roberto De Zerbi este unul dintre puţinii fotbalişti italieni care au evoluat în Liga I din România. S-a născut la Brescia dar a fost şlefuit la celebra academie de fotbal a lui AC Milan. N-a strălucit decât doua sezoane, între 2002 şi 2004, pe vremea cât a evoluat pentru Foggia în 45 de meciuri în care a marcat de 15 ori. A jucat pentru CFR şi şi-a trecut în CV singurele trofee dintr-o carieră agitată. Ajuns la 34 de ani De Zerbi a decis să-şi dea un restart în activitate şi a semnat cu Darfo Boario.

Din Ligă pe „tăpşan”
Două sezoane a fost legitimat De Zerbi la CFR dar, la fel ca în întreaga lui carieră, a fost o apariţie pasageră. Talentul, glezna fină, viziunea şi execuţiile cu şatif nu au fost suficiente pentru a se impune niciodată în cele 14 echipe pentru care a evoluat.

Îmi amitesc de o execuţie superbă într-un meci CFR – Pandurii, dar nici acel gol poate nu mi-ar fi revenit în minte dacă nu citeam blogul unui jurnalist italian, Gianluca Di Marzio, care pomeneşte de fostul fotbalist al CFR-ului. Aflăm astfel, că fosta „speranţă” a fotbalului italian s-a reorientat către meseria de antrenor.

Ca jucător a pornit de sus, AC Milan fiind de altfel şi singura echipă de top din cariera lui, ca antrenor a ales să înceapă de jos, Unione Sportiva Darfo Boario fiind una dintre codaşele diviziei a V-a din Italia. Doar două victorii, trei rezultate de egalitate şi 7 înfrângeri arată linia de clasament a micuţei echipe din Lombardia, după 12 etape.

Acelaşi jurnalist italian scrie pe blogul său că Roberto va fi şi legitimat la Darfo, ceea ce nu mă miră, fie şi numai plecând de la ideea că la acest nivel simpla prezenţă în teren poate reprezenta un atu pentru o echipă care nu a evoluat niciodată mai sus de ligiile de amatori.

14 echipe în 5 ani de „carieră”
Doar 19 ani avea Roberto De Zerbi în ziua în care şi-a pus semnătura pe contractul cu sigla lui AC Milan pe antet. În cei trei ani de angajament, Roberto nu a jucat niciun minut pentru „diavolul milanez”, dar a fost împrumutat în tot acest timp la nu mai puţin de patru echipe (Monza, Padova, Como şi Avelino), a jucat doar 28 de meciuri şi a marcat de numai 5 ori.

„Explozia” atât de mult aşteptată nu s-a declanşat, iar Milan a renunţat fără regrete la mijlocaşul care ar fi trebuit să semene panică în careurile adverse, sau măcar să dea pasa decisivă pentru colegii din atac. Salernitana a fost următorul club care i-a întins o mână de ajutor, dar câteva antrenamente au fost suficiente pentru echipa tehnică să nu-l includă în planurile de viitor ale clubului.

La începutul anilor 2000 De Zerbi a semnat cu Foggia, singura bornă din CV în care cifrele îi sunt favorabile (45 de meciuri şi 15 goluri în două sezoane). A urmat Arezzo şi Catania, iar din 2006 a devenit jucătorul lui Napoli, Putea să fie un nou început dacă desele accidentări nu l-ar fi ţinut departe de gazon tocmai când începea să strălucească. În 2010 a ajuns la CFR, sub formă de împrumut şi a impresionat încă de la primele şedinţe de pregătire.

Paszkany şi Mureşan, finanţatorul, respectiv preşedintele grupării din Gruia, îşi frecau mâinile de bucurie, De Zerbi părea să fie jucătorul cerebral de care vişinii auvea nevoie. Au urmat noi şi noi accidentări, perioade lungi de recuperare şi doar 22 de partide în alb şi vişiniu.

Şi totuşi CFR reprezintă singura echipă alături de care Roberto şi-a trecut în palmares trofee, două ttluri naţionale, în 2010 şi 2012, plus Cupa României (2010). Imediat după ultimul campionat cucerit De zerbi şi-a reziliat contractul cu CFR Cluj şi a fost aproape să semneze cu FC Braşov, dar înţelegerea nu s-a mai materializat. După numai câteva luni a semnat cu Trento dar a retrogradat în liga a VI-a italiană şi a decis să continue ca antrenor la Darfo Boario.