„Dom’ părinte, a intrat dracu-n telefon!”
Într-o cămăruță de nici 20 de metri pătrați, „dom’ părinte” David Pleșa „păstorește” un service de telefoane mobile unde oamenii vin cu celulare posedate de demonii tehnologiei și pleacă cu ele funcționale, după ce clujeanul cu înfățișare de monah le inspectează în atelierul său tapetat cu icoane și înmiresmat cu tămâie.
Povestea de viață a „domnului părinte” Pleșa este parcă desprinsă dintr-o dramă. Copilăria și-a petrecut-o culegând zmeură și afine în munți pentru a-și putea cumpăra haine și rechizite pentru școală, în ziua când a împlinit 18 ani a fost cât pe ce să fie izbit de un tren, pentru ca la 31 de ani viața lui David să fie complet dată peste cap de un accident în care și-a pierdut mâna stângă. Acum are o soție și un copil, vinde și repară telefoane într-un service care seamână mai mult cu o bisericuță, vizitează cât poate de des muntele Athos și împarte sfaturi duhovnicești într-un mediu în care colegii lui de breaslă te abordează pe stradă cu „Băiatu’ , cumperi un telefon?”.
„Am văzut moartea cu ochii”
David Pleșa recunoaște că până nu de mult nu era deloc un om prea credincios. În tinerețe era mai mult interesat de cele lumești, fără să acorde o atenție prea mare vieții spirituale. Lumea în care trăia atât de liniștit i-a fost însă puternic zdruncinată în 1997, pe vremea când era muncitor la o balastieră din Florești. Într-o clipă de neatenție, mâna i-a fost smulsă din corp de banda care transporta nisip și aruncată la câțiva metri distanță.
„Trei secunde a durat totul. Mi-a prins mâna în tamburul acela și am simțit cum mi-o smulge. Eram în șoc și m-au văzut colegii fără mână pentru că eu am mers să opresc banda care era sărită. Mâna mi-a ajuns în nisip. Am fost dus la Urgențe și apoi la Institutul Inimii unde mi-au reatașat brațul. Operația însă nu a reușit și am trecut prin niște momente crunte. Atunci am văzut moartea cu ochii, am văzut iadul și mulțime de lucruri groaznice. Totul a fost un coșmar.”, își amintește David Pleșa.
Pentru clujean au urmat clipe înfiorătoare: brațul i-a fost din nou amputat și la 31 de ani, David era un tânăr în floarea vârstei, obligat să trăiască cu o pensie care astăzi a ajuns la suma de 400 de lei, fără vreo posibilitate de a-și găsi un loc de muncă decent.
Mirajul telefoanelor mobile, salvarea lui David
Cum handicapul său nu îi permitea să obțină o angajare la o firmă seriosă, David Pleșa a început să vândă jucării și haine în piețele stradale. Anii 2000 erau anii de glorie ai telefoanelor mobile vândute după blocuri, afacere care l-a atras și pe David Pleșa. Ghinionul însă l-a lovit din nou într-o zi în care polițiștii i-au pus gând rău.
„Cumpăram telefoane și le vindeam mai scump, cum puteam, nu făceam eu cine știe câți bani pentru că nu le puteai vinde nici prea scump. Nu le furam ca și alții și apoi să le vând. Într-o zi au venit la mine niște polițiști și mi-au confiscat toate telefoanele. M-au lăsat fără nimic și am fost foarte supărat pentru că știam cu nu am făcut nimic ilegal. Atunci am zis că trebuie să fac ceva”, povestește David.
Cu economiile pe care le avea a închiriat o cămăruță de pe strada Memorandumului și a transformat-o în service de telefoane. La acea vreme, magazinul său era printre singurele din oraș și treaba mergea foarte bine. Și-a făcut prieteni mulți printre clienții săi și astfel a ajuns la Muntele Sfânt Athos, unde viața i-a fost schimbată în totalitate.
Transformarea unui vânzător de telefoane în monah
Moartea unui foarte bun prieten, student la Teologie, în urma accident rutier, l-a marcat puternic pe David Pleșa. La scurt timp de la tragedie, clujeanul a făcut o vizită la Muntele Athos unde, spune el „ am găsit o altă lume”.
„Eu și înainte mergeam la biserică, dar nu atât de des. Am rămas impresionat de ce se întâmplă la muntele Athos. Lumea crede că e simplu dar viața de acolo îți scoate în cale pe Diavol. Am mai mers de multe ori acolo și de fiecare dată când revin acasă îmi doresc să mai merg. Mi-am dorit chiar să rămân acolo și cu mare greu am rezistat ispitei”, recunoaște „dom’ părinte”.
După ce și-a descoperit noua latură spirituală, David Pleșa și-a schimbat viața în totalitate, începând cu mica lui afacere. Și-a lăsat barbă, poartă haine închise la culoare și duce o viață ascetică, pe care o îmbină cu succes cu mica lui afacere. Cei care îi trec pragul îl salută cu „Doamne-ajută” și, spune David, au mai multă încredere în el datorită atmosferei din magazin, din care răsună pricesne și rugăciuni.
„Când am închiriat spațiul, pe pereți era plin de afișe luat din revistele mondene, cu <<Fata de la pagina 5>>. Le-am luat pe toate jos și le-am înlocuit cu iconițe, calendare bisericești, cruciulițe. Îmi place să ascult muzică religioasă, am multe CD-uri și pun chiar și aici muzică de acest gen. în fiecare dimineață ard aici puțină tămâie ca locul să aibă un miros plăcut”, explică David.
Chiar dacă a trezit la început suspiciuni și lumea era amuzată de atmosfera duhovnicească din service-ul de telefoane, David Pleșa nu s-a lăsat descurajat: „Tinerii care veneau erau foarte amuzați și rădeau de mine. Am fost puțin frustrat la început dar lumea s-a obișnuit. Celor care îmi trec pragul le ofer și sfaturi duhovnicești și cărți de rugăciuni gratis, dacă vor. Lumea îmi spune <<domnu’ părinte>> și mulți cred că sunt călugăr, dar nu e așa. Nu mă deranjează, ba chiar îmi place. Vin aici chiar și preoți care mă binecuvântează și mă laudă pentru ceea ce fac. Aș vrea să transform locul acesta într-un magazin modern, dar cu siguranță nu aș renunța la iconițe”.
Pleșa Jr. calcă pe urmele tatăului
Cum vremea telefoanelor ieftine a cam trecut, David Pleșa se gândește să se retragă din domeniu. În funcție de ceea ce divinitatea îi pregătește, clujeanul ar fi tentat chiar și de urmarea cursurilor Facultății de Teologie. Până atunci, David se ocupă de creșterea fiului său în vârstă de 15 ani, care studiază artele plastice la un liceu din Cluj și este foarte pasionat de tehnologie și telefoane.
„Am fost de multe ori tentat să rămân la Muntele Athos dar nu mi-aș putea părăsi familia. Mă gândesc totuși să renunța la afacere pentru că nu mai merge atât de bine ca în trecut. Aș vrea să transform locul acesta în ceva modern , dar e nevoie de mulți bani. Poate fiul meu va continua, e foarte pasionat de domeniul acesta. Dacă rămâne el, iconițele și cruciulițele vor rămâne pe pereți cu siguranță.”