Amânare în cazul Cuprom. În aşteptarea soluţiei instanţei, fabrica de la Zalău încinge motoarele

Tribunalul Bucureşti a decis miercuri să amâne, pe motive de procedură, luare unei decizii în cazul Cuprom, cel mai mare producător de conductori emailaţi de cupru din România, pentru care creditorii cer falimentul.

Decizia de miercuri vine după ce doi dintre creditori au contestat împotriva respingerii, la finalul lunii august, de către adunarea creditorilor, a planului de reorganizare a Cuprom. Tribunalul Bucureşti a admis cererile de contestaţii ale celor doi creditori, Alabastra Mining Limited şi Raiffeisen Bank, iar miercuri, 23 octombrie, ar fi trebuit să ia o decizie. Magistraţii au preferat să amâne, însă, decizia, cerând firmei Alabastra Mining Limited o completare la cerere. Următorul termen fixat este 20 noiembrie 2013.

„Este exact ca şi cum am avea o boală perfect curabilă, dar pentru care nu se găsesc medicamente”

Potrivit liderului sindical Cuprom Zalău, Ştefan Boroş, amânarea reprezintă o perioadă de respiro pentru fabrica de la Zalău, având în vedere că o eventuală respingere, miercuri, a contestaţiilor celor doi creditori ar fi presupus deschiderea procedurii falimentului. Amânarea asigură, prin urmare, cel puţin o lună de lucru pentru cei 70 de muncitori de aici, care speră că fabrica va continua să funcţioneze şi după 20 noiembrie. „Ştiţi care e paradoxul? Avem atâtea comenzi că nu ne vedem capul. Este exact ca şi cum am avea o boală perfect curabilă, dar pentru care nu se găsesc medicamente”, apreciază liderul sindical situaţia Cuprom.

Ce vrea Alabastra Mining Limited

Alabastra Mining Limited este o societate înmatriculată în Cipru care, conform planului de reorganizare a Cuprom, postat pe site-ul administratorului judiciar BDO Business Restructuring SPRL, şi-a exprimat , printr-o declaraţie ataşată planului, intenţia fermă de participare la înfiinţarea unor filiale ale Cuprom, organizate ca centre de profit diferite, măsură propusă prin plan. Este vorba, de fapt, despre funcţionarea actualelor secţii de emailare, respectiv a celei de trefilare din cadrul fabricii de la Zalău ca şi entităţi distincte, în care Cuprom ar trebui să deţină 85 la sută din capitalul social, diferenţa de 15 procente urmând să fie acoperită prin contribuţia creditorilor.

Dacă judecătorul sindic respinge contestaţiile celor doi creditori, pasul următor este deschiderea procedurii falimentului, în maximum 45 de zile. Dacă se acceptă contestaţiile, cel mai probabil se va revota planul de reorganizare, în speranţa că argumentele contestatarilor poate îi vor convinge pe creditori să se răzgândească şi să accepte reorganizarea, ca alternativă la faliment.

Privatizare nereuşită

Cuprom, cunoscută în Zalău ca şi „Emailaţi” sau „Elcond”, a fost una dintre cele mai mari fabrici din Zalău şi cel mai mare producător de conductori emailaţi de cupru din ţară. Declinul a început cu indienii de la Allied Deals, o firmă din Marea Britanie ce a cumpărat 51 la sută din acţiunile fabricii de la Autoritatea pentru Privatizare (APAPS) în 1999, pentru ca în scurt timp, printr-o majorare de capital, să ajungă la 94 la sută. Când în 2002 firma din Anglia, transformată între timp în RBG Resources, a început să aibă probleme financiare, pe fir a intrat un lichidator din Olanda, care a vândut Elcondul unei asocieri de firme cu sediul în Cipru. Noii proprietari au ales o firmă din Bucureşti, Nordexon Manufacturing SRL, pentru a le administra afacerile din România – adică fabrica din Zalău şi uzina „Phoenix” din Baia Mare. Administratorii desemnaţi de proprietari au înfiinţat o nouă firmă, numită SC Cuprom SA, cu sediul în capitală. După cum se arată într-o plângere penală adresată de un grup de acţionari minoritari Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, prin „inginerii” economice Elcondul a ajuns să fie dator vândut noului Cuprom, astfel încât în 2004 toate activele Elcondului au fost transferate Cupromului, în contul unei datorii despre care acţionarii spun că nu a existat niciodată.

În tot acest timp, peste 90 la sută dintre angajaţii societăţii au fost disponibilizaţi iar secţiile închise rând pe rând. De la aproximativ 2.200 de angajaţi, cât avea fabrica în vremurile ei bune, când era una dintre cele mai mari fabrici de profil din ţară şi unul dintre principalii stâlpi ai economiei judeţului, ea funcţionează acum, la cote de avarie, cu 70 de lucrători. Dintre toate secţiile fabricii, una singura nu a fost încă oprită – cea de trefilare.