Discoteca pensionarilor. Oficial le merge bine

În timp ce unii își plâng de milă, alții dansează. În fiecare săptămână, joia de la ora 14.00, la Clubul Pensionarilor de pe strada Horea se organizează discotecă. Dotat cu aparatură audio adecvată și cu un playlist ce cuprinde ultimele hituri, clubul oferă șansa seniorilor să uite de grijile zilnice pe ritm de dans.

Se pare însă că prezența iubitorilor dansului e condiționată, uneori, de vremea de afară. E într-o joi, e ora două, dar afară plouă. Poate de aceea puțini membri ai clubului sunt prezenți înăuntru. Muzica disco se aude în boxele din colțurile încăperii și de la două mese, sunete de zaruri.

Vine zilnic de la inaugurare

Nu trece nicio zi în care Vasile Ciac, fost maistru la Clujana, să nu vină la club. Este membru al clubului de la început. Cu mâinile împreunate ca într-o rugăciune, cu timiditate în glas, Vasile își povestește, pe scurt, viața. O viață lungă, dar care a trecut repede. Acum are 65 de ani. A considerat că decât să meargă în crâşme sau ”teleleu pe stradă” mai bine să vină la club. Mai joacă un remi, o tablă, un şah, o carte, dar nu poker. Pokerul e ca fructul interzis. ”66, 21, filcăi, poker nu. Aici venim să ne destindem. După ce nu aveam ce face ziua, abia așteptam să mă trimită soţia în oraş la cumpărături, să ies din casă. Și soţia e înscrisă în club dar nu prea vine, are treabă acasă. Vine doar la petreceri sau la revelion. Am un copil de la care am o nepoţică de patru ani. Numai eu cu soția suntem acasă. Cu baba. Nu mă, nu-i zic babă, că-i faină, de mă aude apoi nu mai mănânc acasă”, spune Vasile râzând.

Nu se plânge de pensie mică sau de alte griji. Vasile se bucură de viață și, la fel ca el, și tovarășii săi de cărți, la care seniorul se întoarce să-și continue partida.

Legea-i lege, nu-i tocmeală. Dar e gratis

Clubul de pe Horea s-a deschis în urmă cu aproape doi ani. În prezent sunt înscriși 262 de membri, cel mai vârstnic are 93 de ani. Este cel mai populat club de pensionari din Cluj.

Există un regulament strict. Discuţiile referitoare la politică sunt interzise. De asemenea, nu se bea alcool şi nu se fumează. Se bea alcool doar cu ocazia zilelor de naştere, de 8 Martie, Revelion. Se citește presa, se joacă jocuri sociale, se discută, se citește. Există chiar și o masă de ping-pong într-una din încăperi. Frâul clubului îl ține Anton. Vasile Anton, fost turnător formator, pensionar din 2002.

”Totul este gratis, mulţi pensionari nu ştiu treaba asta. Primăria ne dă asta dar nu că e obligată. Mai intră de pe stradă câte un pensionar nou, aşa, speriat. ”Bună ziua, ce doriţi?” ”Apoi numa’ vreau să stau un pic jos.” Îl las 5-10 minute, apoi mă duc la el şi intru în poveşti, să aflu dacă vrea să se înscrie. Majoritatea, primul lucru care mă întreabă e cât costă. Îi spun că e gratis şi mai glumesc apoi zicând că dacă vrea poate să aducă un kil de ţuică sau, dacă e doamnă, o tavă de prăjitură. Facem aici niște petreceri pe cinste. Sunt oameni care nu au cu cine vorbi, vin aici şi îţi povestesc păsurile, ceilalţi îi ascultă”, spune Vasile.

Vasile Anton

Până moartea îi va despărți

Însuși Cupidon a trecut pe la club. În doar doi ani s-au format cinci cupluri noi de îndrăgostiți. ”Unul dintre ei a murit, săracul”, spune Vasile. ”Vorbeau la 12 noaptea la telefon, se ţineau de mână sub masă, erau drăguți.” Dar, din păcate, rând pe rând, se duc cu toții, la fel ca oricare de oriunde. Când moare câte unul ceilalţi cumpără o coroană și merg triști la înmormântare.

“Să nu te ascunzi în perimetrul tău de locuit, să ieşi în lume, că se întâmplă multe în creieraşul omului, că vine oboseala, stresul, boala. Să nu stai să aştepţi poştaşul să-ţi aducă pensia şi atât. Cum am stat 10 ani acasă nu mai ştiam ce să fac. Măturam de cinci şase ori pe zi în curte numai să fac ceva, să nu stau. Acasă mă duc mai cu drag după ce îmi petrec ziua aici”, spune Vasile

Trio remi

La masa din capătul sălii Maria, Mihai şi Todor joacă remi. Maria, singura femeie din încăpere, are 71 de ani și este căsătorită de 17 ani cu Mihai. Au descoperit clubul de pe Horea, pentru că locuiesc în zonă şi au văzut sigla din stradă.

”E foarte bine aici, ne simţim ca într-o familie. Abia aşteptăm să ne terminăm lucrul acasă şi pe la ora 12 venim. Cum e viaţa la 71 de ani? Mai schioapătă, ne reparăm şi mergem mai departe. Ce facem în weekend când nu venim aici? Fluierăm. Mergem la pădure. Suntem o echipă care mergem în excursii, culegem plante medicinale”, spune Maria.

Bătrâna s-a pensionat acum 20 de ani, pe caz de boală. A fost educatoare. Dar mărturisește că după ce s-a pensionat nu a avut timp să se plictisească, a avut nepoţi, a ştiut să-și găsească preocupări.

”Dacă se desființează locul ăsta ca şi ulii vom umbla, aşa de dependenţi de el suntem.
Ne mai certăm unul cu altul, dar ne trece”, spune pensionarul Todor. ”Viaţa de pensionar e urâtă, apar dureri, lipsuri. Suntem bătrâni”, adaudă Mihai, uitându-se atent la Maria prin ochelarii săi cu lentile galbene.

Perspectivele sunt cam gri.
De ce?
Păi nu v-aţi uitat ieri la televizor?
Nu, că s-a uitat nepotul la desene animate. De ce?
Au zis de unii tineri că se droghează cu floare hortensie.
Păi dacă chiar ei le dau la ăştia tineri sugestii să se drogheze. Hortensia e o floare halucinogenă? Hortensia? Nu am ştiut până acum.
Păi nici eu n-am ştiut, cine a ştiut?!
Extraordinar. Toate prostiile le înveţi de la televizor.
Austriecii au anunţat statul ca din toate parcurile publice să dispară floarea.
Deci e toxică!
Nu numa’ că-i toxică. Te omoară, pur şi simplu. Are cianură în ea.
Şi eu am avut în grădină, dar s-a uscat.
Aia uscată se toacă şi se bagă în ţigări.

Jucătorii continuă să dezbată problemele grave din sistemul sanitar românesc. După câteva secunde în care niciunul nu mai zice nimic, Mihai trage concluzia supremă, aprobată de soția și prietenul său. ”Oricum sunt mai mulţi bolnavi decât sănătoşi.”

“Hai mai jucăm o tură ş-am plecat”, spune Maria.

“De la ce ziar sunteţi? Îi spun. Şi ce vreţi să scrieţi despre noi?. Dacă vreţi să scrieţi ceva scrieţi ca să le dea la pensionari activitate, sunt multe lucruri în oraş pe care le pot face pensionarii ca şi voluntari. Sunt care ar face cu plăcere asta, doar să-şi ocupe timpul, să se simtă utili. Că asta este principala durere la pensionari, că se simt daţi deoparte”, Todor, pensionar