Moisei, locul unde sunt cinstiţi eroii

În fiecare an, în preajma zilei de 14 octombrie, întreaga suflare a satului îmbracă hainele de sărbătoare şi participă la comemorarea eroilor

Moisei este o comună situată în partea de sud-est a județului Maramureș, aflată la jumătatea distanței dintre orașele Borșa și Vișeu de Sus. Aşezată într-un peisaj mirific, comuna este una dintre cele mai întinse din România. De numele ei se leagă o importantă pagină a istoriei naţionale, scrisă din păcate cu sângele a 29 de martiri. „După Dictatul de la Viena din 30 august 1940, Nord-Vestul Transilvaniei intră sub ocupație maghiară, întreg Maramureșul fiind alipit Ungariei. Comuna Moisei a fost printre primele așezări românești ce au intrat sub administrație ungară în 7 septembrie 1940. La data de 23 august 1944, România trece de partea Aliaților și alături de armatele sovietice încep luptele pentru recâștigarea Transilvaniei de Nord. La începutul lunii octombrie a anului 1944, frontul înainta în interiorul Ardealului, fiind eliberate primele teritorii. În aceste condiții au avut loc și crimele din Moisei”, povesteşte Toader Şteţcu, primarul comunei Moisei.

29 de martiri

Pe 14 octombrie 1944 trupele maghiare aflate în retragere pe Valea Izei au omorât 29 de români în două case de lemn de la periferia comunei Moisei, pe drumul principal ce duce spre Borșa. Au fost identificate 31 de victime, dintre care doi au rămas în viață. Cei doi supravietuitori sunt Vasile Petrean, originar din comuna clujeană Pălatca, și Vasile Ivașcu, care ulterior a înnebunit parțial.

Potrivit documentelor, dintre cele 31 de victime, 24 erau originari din județul Mureș, 3 din județul Cluj și 4 din județul Maramureș. Acești țărani ardeleni erau internați în lagărele de muncă din orașul Vișeu de Sus, fiind acuzați de „trădare de patrie”, de patriotism românesc ori partizanat.

„În ziua de sâmbătă, 14 octombrie 1944, prizonierii din lagărul de la Vișeu de Sus au fost urcați de militari unguri într-un camion și transportați la Moisei, comuna fiind în prealabil complet evacuată de locuitori. 12 dintre ei au fost închiși într-o căsuță de lemn, fiind împușcați de către soldații maghiari, care trăgeau prin geamuri și ușă. Masacrul s-a întâmplat pe la orele 15, în aceeași noapte, militarii incendiind satul și arzând 300 de case”, mai spune primarul.

Cadavrele intrate deja în putrefacție au fost îngropate la două săptămâni după comiterea masacrului, când localnicii au revenit la gospodăriile lor. Deasupra gropii comune s-a înălțat o troiță de lemn, înlocuită dupa câțiva ani de un obelisc din piatră. Nici identitatea celor omorâţi acolo nu a fost cunoscută decât la mulţi ani după masacru, când un profesor din comună a reuşit să identifice numele celor căsăpiţi de hortyşti. Masacrul de la Moisei este pus de istorici pe aceeaşi treaptă cu cele de la Ip şi Treznea.

Monument în memoria eroilor şi pentru aducere aminte

În anul 1983 cele două locuințe în care s-au săvârșit crimele au fost transformate în case memoriale, muzee deschise publicului larg, iar în amintirea martirilor a fost ridicat un ansamblu memorial, pe o coamă de deal, la mică distanţă de case. Monumentul cuprinde 12 figuri de piatră – 2 chipuri omenești și 10 măști tradiționale maramureșene – fiind realizat de sculptorul maramureșan Vida Gheza, a cărui centenar s-a sărbătorit anul acesta. Monumentul a fost realizat, în 1966, din lemn iar apoi, la începutul anilor ’70, cele 12 coloane (cu două figuri umane şi zece măşti maramureşene în vârf) au fost înlocuite cu unele din piatră.

[nggallery id=216]

Semnificaţia monumentului

Profesorul Gheorghe Coman, cel care a scris prima monografie a comunei, povesteţte în cartea „Pe urmele eroilor de la Moisei” o întâlnire memorabilă cu Vida Gheza, petrecută în anul 1975. Acesta a dezvăluit atunci geneza şi semnificaţiile Monumentului de la Moisei.

Întâia mască: să nu se mai tragă în oameni nevinovaţi!

A doua mască: să nu se mai prade grânele din hambare şi fructele din pomi!

A treia mască: să nu mai fie aruncaţi feciorii în războaie!

A patra mască: să nu mai fie închisă lumea în ţarcuri!

A cincea mască: să nu se mai ia vitele din bătătură!

A şasea mască: să nu mai fie pângărite fiicele omului!

A şaptea mască: să nu mai fie spurcat meleagul cu tranşee, sârmă ghimpată şi icre ale morţii!

A opta mască: să nu mai piară oameni, în dorul lor de libertate, pe drumurile înstrăinării!

A noua mască: să nu se mai dea foc caselor!

A zecea mască: să nu mai existe lagăre ale morţii!

Totodată, sculptorul i-a spus profesorului moiseian că a pus 44 de trepte la monument ca lumea să îşi aducă aminte că masacrul a avut loc în anul 1944.

Monument renovat

De la instalarea celor 12 coloane, nimeni nu s-a preocupat să le reabiliteze sau să le restaureze. Trecerea anilor şi-a pus amprenta pe ele şi în ultimul deceniu, autorităţile locale au făcut eforturi considerabile să obţină fonduri pentru această lucrare. „Îmi era ruşine dacă mă întreba cineva de ce nu sunt în comună indicatoare spre monument. Îmi era ruşine pentru că arăta deplorabil dar nu am avut fonduri să facem lucrarea”, spune Toader Şteţcu. În acest an, cu 700.000 de lei din fondurile Consiliului Local şi un aport de 10.000 de lei de la Consiliul Judeţean s-a reuşit renovarea monumentului.

„Lucrările efective au durat trei luni şi jumătate. Partea de sus a celor 12 coloane au fost curăţate cu laserul pe care l-am adus tocmai de la Turnu Măgurele, iar în partea de jos au fost făcute lucrări de restaurare, Au fost refăcute treptele, fundaţia la coloane, s-a refăcut instalaţia de iluminat, s-au pus flori, s-a făcut o alee pietonală nouă , garduri la monument, la casa muzeu şi la obelisc”, explică edilul.

Toţi localnicii şi-au cinstit eroii

În fiecare an, în preajma zilei de 14 octombrie, întreaga suflare a satului îmbracă hainele de sărbătoare şi participă la comemorarea eroilor. În acest an, comemorartea a coincis fericit cu ianugurarea monumentului proaspăt renovat şi a vaut loc pe data de 21 octombrie.