Muzeul Țării Codrului, îmbătrânit înainte de naștere

Au trecut 23 de ani de la ideea înfiinţării Muzeului Ţării Codrului din județul Satu Mare. Au trecut 17 ani de la aprobarea proiectului și de la momentul în care peste o sută de locuitori ai satului Măriuș și-au donat terenurile în speranța înființări acestui muzeu. Tot atâția ani au trecut de la irosirea a peste 25 de milioane de lei (sumă exorbitantă la începutul anilor `90, când salariul mediu era de 7.000 de lei), bani publici, pentru achiziționarea caselor și anexelor codrenești ce urmau a fi montate în spațiul muzeal. Au trecut totodată13 luni de la montarea primei și totodată unicei case a Muzeului Țării Codrului și de la momentul în care autoritățile județene promiteau că vor reconstrui cel puțin o locuință anual.

Lângă Mănăstirea Măriuș, în localitatea cu același nume din comuna Valea Vinului, într-un peisaj splendid s-a „înființat” muzeul Țării Codrului. Înființat e mult spus, din momentul ce pe terenul de cinci hectare, rezervat muzeului și împrejmuit ca atare, se găsește o singură casă, adusă din localitatea Pomi. După 23 de ani de discuții sterile și idei grandioase, abia anul trecut s-a reușit montarea acestei prime locuințe tradiționale codrenești. Paradoxal, la nu mai mult de 100 de metri se găsesc alte 18 case tradiționale, demontate și depozitate în barăci, lipsite de pereți și cu acoperișurile șubrezite. Aceste case măcinate de carii adună mușchi, umezeală și zăpadă de aproape 20 de ani.

„S-au făcut mari eforturi pentru demontarea, transportarea și depozitarea acestor case și acareturi autentice. Ele sunt, mai bine spus au fost, de o valoare inestimabilă. Nu cred că se mai poate face ceva cu acele elemente de structură, în cel mai bun caz se poate recupera aproximativ 10%”, ne-a declarat Liviu Marta, directorul Muzeului Județean Satu Mare.

Proiectul „viitorului” muzeu ar trebui să reprezinte o replică a unui sat codrenesc tradițional, dar care să includă totodată construcții adunate din toate cele trei județe ale Țării Codrului, respectiv Satu Mare, Sălaj și Maramureș. Ar trebui să fie expuse cel puțin 18 case, alături de o pălincie, o biserică, o moară și o școală. Toate acestea, spune inițiatorul proiectului, profesorul universitar Viorel Rogoz, trebuiau să se încadreze în arhitectura codrenească specifică secolului al XIX-lea. „M-am ocupat de acest proiect încă din 1990. Am primit finanțare și am început să cutreierăm toată Țara Codrului. Am adunat peste 60 de construcții, începând de la case, acareturi și până la diverse elemente ale unei gospodării codrenești. Toate acestea par acum a fi fost în zadar. După ce am plecat din Satu Mare, peste întregul proiect s-a așternut nepăsarea, atât din partea clasei politice cât și a celor direct responsabili”, a declarat pentru Transilvania Reporter, profesorul Viorel Rogoz.

Singura casă a muzeului nu respectă specificul tradițional

După 23 de ani, în spațiul muzeal poate fi „admirat”, în sfârșit, un obiectiv. Este vorba despre o casă adusă din Pomi, o locuință codrenească care respectă arhitectura tradițională doar pe jumătate. Mai exact, autenticitatea este respectată numai până la nivelul acoperișului.

„Este un lucru arhicunoscut, și nu numai de către specialiști, că în zona Codrului existau doar două materiale folosite la acoperișul caselor. Primul material este reprezentat de snopii de secară, iar cel de al doilea de tăblițele de șindrilă. Țigla modernă a fost folosită abia în a doua jumatate a secolului XX. Nu înțeleg cum acești așa-numiți specialiști ai Muzeului Județean au putut face o asemenea gafă”, spune Viorel Rogoz.

În replică, directorul Muzeului Județean afirmă că respectiva locuință respectă într-u totul arhitectura tradițională, iar învelișul de cărămidă a fost ales atât din motive de siguranță privind incediile dar și la presiunea termenului de execuție impus pentru construcție. „Este adevărat că acea casă, adusă din Pomi, avea inițial un înveliș format din snopi de secară. Specialiștii noștri m-au informat că țigla respectivă se folosea în ultimul secol și prin urmare nu ne abatem prea mult de la specificul tradițional. În al doilea rând trebuie spus că, deoarece nu ne permitem să asigurăm o pază la acest obiectiv, iar prin zonă se perindă tot felul de oameni, exista un real pericol de incendiere a acoperișului de secară”, declară Liviu Marta. Acesta a adăugat că, pentru a putea fi folosită, secara trebuie plantată cu doi ani înainte și recoltată exclusiv manual, iar respectarea acestei condiții ar fi condus la imposibilitatea respectării termenului de execuție.

Sătenii dau ultimatum: ori muzeu ori zonă agro-turistică

Anul trecut, la inaugurarea singurei case din muzeu, autoritățile județene, împreună cu cei din conducerea Muzeului Județean, au promis că se va construi cel puțin o locuință în fiecare an. Nu s-au ținut de cuvânt. Radu Cristea, primarul din Valea Vinului, este la rândul lui optimist și spune că se vor construi în perioada imediat următoare nu una, ci două case. Singurii care și-au pierdut orice urmă de speranță sunt cei care au făcut cu adevărat sacrificii pentru crearea Muzeului Țării Codrului. Este vorba despre cei peste 100 de locuitori ai Măriușului care și-au donat terenurile în scopul creării instituției muzeale.

„Oamenii nu mai au răbdare. Au trecut 20 de ani de când și-au donat terenurile, aproximativ 30 de hectare, și văd că în tot acest timp abia s-a reușit ridicarea unei case. Ei acum își cer terenurile înapoi, iar eu, sincer, îi înțeleg. Eu unul mai am totuși speranțe că se vor construi măcar două case în perioada următoare. Dacă nu se va realiza acest obiectiv, voi cere fie să le fie înapoiate terenurile foștilor proprietari, fie să fie scoase la licitație publică în vederea construirii de pensiuni agro-turistice”, declară edilul Radu Cristea.

Primarul din Valea Vinului este conștient că, până și crearea unei zone agro-turistice, este un deziderat greu de realizat. Totodată, el dorește ca muzeul să fie doar una dintre atracțiile virtualei zone turistice. ”Dorim să creem în zonă un baraj, să asfaltăm cei șapte kilometri de drum de pe traseul Valea Vinului – Mănăstirea Măriuș. Credem că toate aceste investiții, alături de Muzeul Țării Codrului și cele patru hramuri care se țin anual la mănăstire vor reuși să atragă mii de turiști”, a adăugat primarul Radu Cristea.

Menționăm că, pentru ridicarea singurei locuințe din muzeu, au fost necesari aproximativ 20.000 de euro. Dacă adăugăm aici costurile a încă 18 case, cele legate de asfaltarea drumului, ca să nu mai vorbim de banii necesari amenajării unui baraj, pesimismul locuitorilor din Măriuș pare foarte ușor de înțeles.