“Fabrica de academicieni” de la Năsăud împlineşte 150 de ani

Cu riscul de a repeta fraze-șablon, trebuie spus că înfiinţarea Colegiului Naţional „George Coşbuc” în urmă cu 150 de ani a fost o împlinire a unui ideal. După Blaj (1754),   Beiuş (1828) şi Braşov (1851), în Năsăud (1863) s-a înfiinţat una din primele școli în limba română din Transilvania.

Chiar dacă a avut 16 denumiri de-a lungul timpului, actualul Colegiu Naţional „George Coşbuc” şi-a confirmat, deceniu după deceniu, excelența în educație şi a oferit vieţii culturale şi academice româneşti şi internaţionale nu mai puţin de 17 academicieni, din cei 21 pe care i-a dat Năsăudul, printre care George Coşbuc, Liviu Rebreanu, Miron Cristea, Nicoale Bălan, Nicolae Drăganu.

Citiți și „Profesorii mei aveau distincția unor aristocrați”, un comentariu semnat de Vasile Dâncu, absolvent al liceului din Năsăud.

Deşi spiritul cărturăresc al înaintaşilor a pălit o dată cu criza post-1989 din educație, el se regăseşte încă în generaţiile actuale de năsăudeni care coboară de pe dealuri pentru a se așeza în băncile liceului grăniceresc. Și chiar dacă patronul spiritual al instituției a fost „exilat” din programa şcolară, performanţele elevilor se menţin printre cele mai bune din ţară.

Oraşul Năsăud poate să îşi permită să facă apel la tradiţie şi istorie, pentru că le are din plin, este părerea majorităţii localnicilor, iar în ceea ce priveşte menţinerea şi continuarea unui standard ridicat al învăţământului în oraş, aceasta cade pe umerii profesorilor formatori.

Actualul director al Colegiu Naţional „George Coşbuc” din Năsăud, Dorel Alexandru Coc, consideră că şi în prezent şcoala este o unitate reprezentativă sub aspectul performanţelor anuale: „În fiecare an elevii noştri obţin între 150 şi 200 de premii la Olimpiadele şi concursurile şcolare. În anul şcolar 2012-2013, 12 elevi au câştigat etapa judeţeană la Olimpiade şi şapte s-au întors cu premii şi menţiuni. Mai mult, promovabilitatea la Bacalaureat a fost în acest an de 96%. Ţin să precizez că, după 1990, promovabilitatea a fost de 100% în 13 ani şcolari. Să ştiţi că nu doar standardul ridicat pe care o are această unitate de învăţământ ne obligă să obţinem rezultate deosebite. Noi ne facem datoria zi de zi, cu aceeaşi responsabilitate, cu atât mai mult însă pentru a păstra o tradiţie”, a declarat pentru Transilvania Reporter profesorul de filozofie şi psihologie Dorel Alexandru Coc aflat în al 12-lea an la conducerea Colegiului Naţional „George Coşbuc” din Năsăud.

Partea bună a României

Ioan Pintea, preot paroh la Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” Bistrița şi director la Biblioteca Judeţeană „George Coşbuc” Bistriţa-Năsăud numeşte Năsăudul „partea noastră bună din România” . Din punc­tul său de vedere oraşul poate să îşi permită să facă apel la tradiţie şi istorie pentru că le are din plin.

„Corpusul de intelectuali pe care i-a dat Năsăudul şi pe care îi are şi în prezent menţine un standard specific al oraşului. Eu fiind din Runcu Salvei şi Năsăudul fiind foarte aproape, ţin minte că de acolo mi-am cumpărat primele cărţi, acolo am văzut primul film. Noi, copiii de Runcu, treceam dealul pentru a merge la biblioteca de acolo să împrumutăm cărţi”, a precizat Ioan Pintea.

În lucrarea „Năsăudul academicienilor şi fascinantul spirit cărturăresc”,  Gheorghe Pleş notează că academicienii năsăudeni au avut şansa să fie elevi ai şcolilor năsăudene, să-şi publice studiile şi lucrările de cercetare în publicaţiile năsăudene precum Muza Someşană, Magazin Pedagogic, Şcoala Română, Şcoala Practică, Anuarele Liceului, Arhiva Someşană etc, dar şi în reviste din Iaşi, Bucureşti, Sibiu, Braşov, Blaj etc, sau chiar din străinătate, publicaţii în care deseori vorbeau şi des­pre profesorii formatori pe care i-au avut la Năsăud, orăşelul fascinat de puternicul spirit cărturăresc al vremii.

Astăzi, astfel de profesori încă există şi meritelor lor în educarea generaţiilor actuale de elevi sunt cu atât mai mari cu cât exigenţele societăţii cresc şi ele. Nicolae Bosbiciu ţine cursuri de literatură română şi literatură universală de 17 ani în Colegiul Naţional „George Coşbuc” din Năsăud. În anii aceştia pe care i-a petrecut în învăţământ, într-un Colegiu cu asemenea renume, şi-a dat seama destul de repede că nu practică pur şi simplu o „meserie”, ci poate să dăruiască ceea ce are mai bun în mine tinerilor din faţa lui, încercând să-i deprindă cum să înveţe şi să le deschidă mintea şi sufletul spre artă şi cultură, domenii ale spiritului fără de care fiinţa lor nu ar fi întreagă.

„Încerc să-i conving pe tinerii din generaţiile actuale că trebuie să lupte cu toată puterea tinereţii lor împotriva indiferenţei, a mediocrităţii şi a ignoranţei care mutilează fiinţa umană, pierdută în crepusculul unei lumi din care a dispărut orice axiologie”, a precizat pentru Transilvania Reporter profesorul Nicolae Bosbiciu.

Reporter: Se împlinesc 150 de ani de la înfiinţarea Colegiului Naţional „George Coşbuc”.  Cum priviţi astăzi această longevitate şi care credeţi că au fost stâlpii care au ţinut în picioare această instituţie de învăţământ în toţi aceşti ani?

Nicolae Bosbiciu: Din perspectivă actuală, longevitatea acestui adevărat centru  de cultură şi spiritualitate transilvănean, cunoscut sub denumirea Colegiul Naţional „George Coşbuc” din oraşul Năsăud reprezintă dovada cea mai concludentă că educaţia şi cultura sunt dintotdeauna  forţele fundamentale care propulsează o naţiune, determinând-o să progreseze. Gândul tânăr şi îndrăzneţ din care, în urmă cu 150 de ani, la 4 octombrie 1863, s-a născut ideea înfiinţării unui centru spiritual menit să răspândească  lumina învăţăturii şi cunoaşterii în minţile şi inimile tine­rilor  din ţinutul Năsăudului a izvorât dintr-o convingere patriotică sinceră şi nestrămutată că în Ardealul aflat sub dominaţia Austro-ungară era neapărată nevoie de o şcoală în limba română, necesară pentru descoperirea propriilor rădăcini istorice şi culturale hrănite de pământul acesta binecuvântat cu har şi energii nebănuite. Rezultat al învoirii încheiate de 44 de comune grănicereşti, această instituţie de învăţământ numită în anul fondării „Gimnaziul Grăniceresc din Năsăud” îşi deschidea porţile pentru orice tânăr doritor de cunoaştere, fără diferenţă de naţionalitate şi religie, stipulând, însă, printr-un statut, ca limba de predare să fie cea română pentru toată durata funcţionării sale. Şcoala era destinată acelor tineri în sufletele şi minţile cărora se manifesta ardoarea spre ştiinţă şi dorinţa vie de cunoaştere deplină a limbii şi literaturii naţionale. Consider că temelia acestei şcoli româneşti, care i-a asigurat perenitatea, o reprezintă tocmai dorinţa celor care i-au pus bazele de a lăsa o moştenire neperisabilă, imposibil de distrus de trecerea implacabilă a timpului.

R: Care au fost profesorii formatori din Năsăud şi care consideraţi ca sunt principalele lor merite?

N.B.: Cred că marea majoritate a profesorilor care au predat în această instituţie pot fi consideraţi formatori, în măsura în care au înţeles că rolul lor nu este numai să transmită informaţii des­pre anumite domenii ale cunoaşterii, ci să fie adevăraţi „mistagogi” ai unei iniţieri în înţelegerea vieţii şi a lumii, ajutându-i pe tineri să se descopere pe ei înşişi, să-şi formeze caracterul şi să-şi definească personalitatea.

R: Care este percepţia actuală a elevilor asupra personalităţii lui George Coşbuc şi care a fost percepţia generaţiilor anterioare asupra poetului? Au existat momente când acesta era iubit sau când interesul pentru opera şi persoana sa a scăzut?

N.B.: Percepţia actuală a operei şi personalităţii lui George Coşbuc, patronul spiritual al colegiului este considerabil alterată de faptul că poetul a fost eliminat, absolut nejustificat, din rândul autorilor canonici aflaţi în programa şcolară de studiu a literaturii române. Generaţiile anterioare nu l-au considerat niciodată, cel puţin în zona Năsăudului, ca  un poet desuet, ci ca pe un creator de mare rafinament, prima voce poetică ieşită de sub influenţa ma­giei versului eminescian, cu o viziune absolut originală. Cunoaşterea  activităţii sale poetice şi a  celei de traducător au determinat aceste generaţii să înţeleagă în profunzime structura sa de creator clasic, format spiritual la şcoala literaturii antice, în tainele căreia a pătruns încă din epoca în care a fost elev al acestei instituţii de învăţământ.

R: Cum au contribuit publicaţiile năsăudene în deceniile trecute la afirmarea elevilor din şcolile micului oraş?

N.B: Înainte de 1989 Năsăudul a avut prea puţine publicaţii şi cu o arie de difuzare extrem de restrânsă la nivel naţional ca să poată contribui la afirmarea literară sau ştiinţifică a elevilor din şcolile oraşului. După 1989 s-a produs o oarecare revitalizare a vieţii publicistice a zonei prin reapariţia sporadică a ziarului „Plaiuri năsăudene” datorită eforturilor regretatului profesor Octavian Ruleanu sau a revistei şcolare „Muza Someşană”, reînfiinţată temporar de regretatul profesor Ioan Lăpuşneanu. O eventuală şansă de afirmare au oferit
elevilor cu talent literar revistele bistriţene „Ecoul”, înainte de 1989, transformată apoi după schimbarea regimului în actualul cotidian „Răsunetul”, apoi publicaţia cu profil literar „Minerva” şi actuala revistă „Mişcarea literară”. Din păcate, există în judeţ prea puţine publicaţii cu impact naţional pentru a contribui la afirmarea elevilor cu talent literar.

R: Mai vedeţi astăzi în elevi posibili urmaşi ai cărturarilor generaţilor trecute? Mai există un anumit spirit cărturăresc?

N.B.: Ca profesor de limbă şi literatură română în această instituţie de învăţământ consider că spiritul cărturăresc al înaintaşilor se regăseşte într-o proporţie din ce în ce mai redusă în generaţiile actuale. Motivaţiile acestui fenomen de scădere a interesului pentru activitatea cărturărească sunt extrem de variate, pornind de la schimbările mentalitare, economice, culturale şi sociale petrecute în ultimele două decenii.

R: Care este percepţia dumnea­voastra asupra Năsaudului, Oraşul Academicienilor? Cum era în urmă cu câteva decenii şi cum este astăzi din punct de vedere cultural?

N.B: La această întrebare prefer să nu răspund, ca să nu ofensez pe nimeni. În trecut, Năsăudul, în ciuda aerului său patriarhal, mai avea încă activitate culturală. Acum, vorba poetului: „Iar noi, noi epigonii…”

Şcoala năsăudeană

Potrivit unui studiu realizat de Dana Văran şi publicat pe site-ul Arhivelor Naţionale, că  şcolile din zona Năsăudului au fost înfiinţate la iniţiativa împărătesei Maria Tereza în contextul mai amplu al organizării sistemului de învăţământ pe teritoriile regimentelor de graniţă româneşti. După înfiinţarea în 1762 a Regimentului II românesc de graniţă năsăudean, în 1764, 1766 şi 1770 au fost emise acte normative care reglementau organizarea învăţământului în graniţa militară, astfel, şcolile năsăudene au luat fiinţă prin contribuţia statului şi a grănicerilor.Instituția care poartă astăzi numele Colegiul Național „George Coșbuc”  a luat fiinţă la 4 octombrie 1863, cu o singură clasă de 40 de şcolari, absolvenţi ai anului şcolar 1870-1871. Primul director al instituţiei a fost vicarul Grigore Moisil, viitorul preşedinte al Fondurilor Grănicerești, cel care a dirijat spre instituția şcolară majoritatea fondurilor financiare. Principala instituţie şcolară a ţinutului năsăudean avea ca instituţii şcolare precedente Şcoala Latino-Germană (1777), Institutul Militar (1784), Şcoala de Fete (1826) şi Preparandia (1859). Gimnaziul Grăniceresc Năsăudean se deschidea oficial la 4 octombrie 1863 – ca rezultat al Învoirii celor 44 foste comune grănicerești.

 De la gimnaziu la ”Coşbuc”

De-a lungul timpului, instituţia de învăţământ năsăudeană va purta mai multe denumiri, dintre care, cea mai frecventă a fost Gimnaziul superior greco-catolic românesc din Năsăud (până în anul 1891); Liceul român grăniceresc din Năsăud (până în anul 1919); Liceul grăniceresc „George Coșbuc” (până în anul 1948); Scoala medie nr. 1 „George Coșbuc” (până în anul 1956); Liceul „George Coşbuc” (până în anul 1974); Liceul de Matematică-Fizică (până în anul 1990); Colegiul „George Coșbuc” (până în anul 2000); Colegiul Național „George Coșbuc” (din anul 2000 şi în prezent). În data de 4 octombrie 1887 s-a depus documentul în temelia edificiului şi s-a sfinţit locul amplasamentului actual. La 4 octombrie 1888 s-a sfinţit şi predat beneficiarului edificiul actual. Elevii au folosit clădirea începând cu 11 mai 1889. În anul 1870 se înfiinţa societatea culturală a elevilor „Virtus Romana Rediviva” în care-îşi vor încerca talentul de creatori zecile de şcolari în frunte cu Coşbuc şi Rebreanu. Revista societăţii datează din anul 1784 şi se numea „Muza Someşană”.

[stextbox id=”custom” caption=”Elita intelectualităţii”]

În existenţa sa de peste 145 de ani Colegiul Național „George Coșbuc” a trăit numeroase evenimente, de la tipărirea primei monografii a Războiului de Independenţă de către doi profesori ai liceului, dezvelirea bustului George Coșbuc, la găzduirea Maialului elevilor Năsăudeni an de an, încă de la înfiinţarea instituţiei sau organizarea anuală a Zilelor liceului, în 4 octombrie.

Mii de absolvenţi ai Colegiului au ajuns mari personalităţi ale ţinutului Năsăudean şi ale ţării. Academicienii – Nicolae Bălan, George Coșbuc, Leon Daniello, Ilie Miron Cristea, Nicolae Drăganu, Emil Isac, Simeon Florea Marian, Iulian Marţian, Constantin Moisil, Iuliu Moisil, Tiberiu Morariu, Iacob Muresianu, Florian Porcius, Iuliu Prodan, Dumi­tru Protase, Liviu Rebreanu, Grigore Silasi, Virgil Sotropa; numeroşi profesori universitari s-au evidenţiat în diverse universităţi şi şcoli din ţară: la Cluj – Traian Ceuca, Tiberiu Perseca, Eugen Moraru, Gavril Scridon, Gh. Tomuţă, Vasile Meruţiu, Victor Onisor, Valeriu Seni s.a.; la Iaşi: Gavril Istrate, Alexandru Husar, Liviu Coptil s.a; la Bucureşti: Aurel Ianu, Aurel Cleja, Simion Măndrescu, Dumitru Homei, Alexandru Ciplea s.a; la Sibiu: Dumitru Acu, Silviu Borş s.a; la Braşov: Iuliu Morariu; la Craiova: Alexandru Buia, Ovidiu Chiţa..; la Gherla – Emil Precup; – Sever Pop; în străinătate: Ioan Ciocan – Budapesta, Francisc Cabicar la Praga. De asemenea, numeroşi scriitori, compozitori şi artişti s-au mândrit cu faima de a fi fost absolvenţi ai liceului năsăudean.[/stextbox]