Familia câinilor nordici extinsă și la Cluj de medicul veterinar Mircea Tăuțan

În februarie 2014, satul Bălcești din județul Cluj găzduia o competiție mai puțin obișnuită pentru această zonă a țării. Zeci de câini de rasă nordică și stăpânii lor se întreceau la prima ediție a „Cupei Beliș” de atelaje canine. Concursul îi avea ca organizatori pe Paul Chetreanu-Don, psihoterapeut și pe Mircea Tăuțan, medic veterinar, doi prieteni care și-au descoperit pasiunea pentru câinii de sanie după ce în 2012 asistaseră la un astfel de concurs în Ținutul Secuiesc, pe Lacul Roșu și care s-au hotărât să popularizeze și în Cluj un sport mai puțin tradițional.

În luna octombrie a aceluiași an, 2014, câinii nordici din toată țara s-au reîntors la Cluj, de data aceasta la prima ediție a „Cupei Clujului”, un concurs de atelaje canine organizat în Parcul Central tot de Paul și Mircea. Dornici să alerge și să își facă mândri stăpânii, s-au întrecut la Cluj câini din rasele Husky siberian, malamut de Alaska şi Samoyed. În 2015 a fost organizat în aceeași locație cea de-a doua ediție, noutatea fiind că prima manșă s-a disputat “în nocturnă”.

În 2016, la sugestia concurenților, Asociația House of Happy Living a schimbat locația evenimentului, suprafața de rulare fiind prea dură pentru prietenii patrupezi. Astfel, cei mai în formă câini de rasă nordică din România au ajuns să se întreacă la a treia ediție a Cupei Clujului la atelaje canine, în zona Wonderland Resort, de pe Dealul Feleac, unde aproximativ 80 de câini au avut de parcurs un traseu de 2.5 kilometri. Câini aparținând raselor Husky Siberian, Malamut de Alaska, câini de Groelanda, dar și câini din alte rase, însoțiți de musherii sau stăpânii lor, s-au întrecut la categoriile de concurs cart/tricicletă trasă de câini și bikejoring/bicicletă trasă de câini, cea mai spectaculoasă categorie fiind cea formată din echipaje de șase sau cinci câini, o categorie care a oferit spectatorilor ocazia să înțeleagă în ce constă frumusețea acestui sport.

Descurajați de birocrație. Un nou început

În 2018, a fost organizată o altă etapă a concursului la Beliș, dar cu fiecare an procedura devenea tot mai anevoioasă din cauza legii sponsorizării care complica mult prea mult lucrurile. Descurajați de birocrație, cei doi prieteni au renunțat să mai organizeze concursul de atelaje canine în zona Clujului.

Cinci ani mai târziu, l-am reîntâlnit pe medicul veterinar Mircea Tăuțan în postura de fericit proprietar și crescător de câini husky. Șapte adulți din rasa husky, doi malamuți de Alaska, tată și fiică și nouă pui de husky, cu toții fac parte acum din familia lui Mircea și a soției lui, Izabella. Pe termen lung, medicul veterinar vrea să aibă o echipă de doi sau patru câini adulți de malamut de Alaska și o echipă de câini din rasa Husky de șase-opt.

Pasiunea pentru câini de zăpadă i-a fost insuflată lui Mircea de mai mulți crescători, inclusiv de Baróti Botond și Parajdi Zoltán, dar și de regretatul Sándor Ernő care alături de câinii săi din rasa Samoyed, la acea vreme Lenny, Lisa, Lili şi Lucky era un „veteran” al concursuri de atelaje trase de câini.

Apoi, în 2015, medicul veterinar a făcut parte dintr-o echipă românească de atelaje de câini de zăpadă, la Cupa Mondială de Atelaje, alături de Mariana Vrabie, Constantin Grosu și Răzvan Bârsan, alți pasionați de acest tip de concursuri. A revenit în țară cu gândul să își formeze propria echipă de câini de la diverși proprietari, având în vedere că nu avea încă infrastructura necesară creșterii și îngrijirii lor. Tot în acea perioadă l-a primit de la o prietenă pe Max, un frumos Husky siberian care acum are opt ani și în 2017 a început să colaboreze cu Wonderland Resort pentru plimbări cu sanie și căruț trase de câini. Ca medic veterinar a avut ocazia, de asemenea, să participe în Ungaria la un congres unde se discutau maladiile ochilor și majoritatea problemelor erau identificate la Husky, ceea ce i-a stârnit și mai mult curiozitatea cu privire la această rasă.

Pas cu pas, propria echipă

În ziua în care Mircea ne-a prezentat „familia” lui extinsă, am aflat mai multe despre două rase de câini de zăpadă, Malamut de Alaska și Husky siberian, despre temperamentul lor, dar și despre legătura care se creează între câine și stăpân. Am văzut cât de docil și, totodată, încăpățânat poate fi un malamut de Alaska, sau ce instincte de vânătoare are un Husky siberian la doar câteva luni de viață.

Am aflat de la Mircea că nu poți să ai constant o echipă fixă dacă vrei să participi la concursurile de atelaje. În prezent, Mircea Tăuțan și soția lui dețin doi masculi de husky și trei femele de husky. Fiecare are câinii lui și, mai în glumă mai în serios, spune Mircea, câinii ar putea reprezenta „singurul motiv de divorț”.

„Avem cățele care intră în călduri, avem câini care se află în ultimul sezon al carierei și atunci tot timpul trebuie să îi reînnoiești. Altfel, poți să ai șase frați care ies la pensie deodată. Avem colegi care au câini de sanie, dar care după ce nu mai au activitate competițională, sunt pensionați, adică sunt oferiți cadou sau dați spre vânzare. La fel se întâmplă și cu câinii care sunt folosiți pentru expoziții, sau breeding”, precizează Mircea.

Sezoanele de competiție încep cu antrenamente după 1 septembrie și durează până în martie, sau aprilie, în funcție de zona geografică. Chiar dacă nu mai organizează competiții locale, Mircea Tăuțan participă la concursuri, atât cât îi permite timpul și traseul. Liderul atelajului ar trebui să rămână musherul, deși câinele din față, din prea multă încăpățânare, își asumă uneori și rolul acesta.

În România, nu există federație pentru atelaje canine, deși sportul ca atare este recunoscut.

„E foarte complicat să ai o federație în România. Ceea ce facem noi e la nivel de amatori. Putem să ne organizăm în cluburi sportive, care sunt recunoscute de Federația Internațională de Atelaje Canine și putem să participăm la competiții internaționale, dar e limitat accesul. Legea spune că trebuie să fie 20 de cluburi din minim cinci județe, dar care să aibă minim 200 de membri pentru a forma o federație. Atelaje cu mai mult de doi câini nu sunt 20 în țară”, declară Mircea Tăuțan.

Ca număr de câini, în această zonă, medicul veterinar din Cluj este cel mai reprezentativ.

„Ca valoare chinologică noi nu avem câini din campioni mondiali, avem câini campioni la diferite clase. Dar ce ne dorim este să obținem din cei pe care îi avem, câini care să facă impresie cât mai bună atât în expoziții, cât și la concursurile de sanie. Avem deja și pui care au participat la expoziții. . Participarea la competițiile de frumusețe se face în funcție de vârstă și de sex, pe clase. Fiecare rasă are niște clase, de la baby, puppy, juniorat, intermediar la clasă deschisă, clasa campion. La vârsta de peste opt ani câinele intră în clasa veteran”, explică Mircea Tăuțan.

Pe toată durata discuției, un singur lătrat am auzit din interiorul adăpostului, voce pe care Mircea imediat a recunoscut-o. După câteva minute, intrăm împreună cu el în clădirea special construită pentru câinii săi. La radioul din adăpost se aude piesa Love Again de la Dua Lipa și aflăm de la Mircea că este pornit tot timpul. Urmează Kygo cu Firestone.

„Soția mea e înclinată mai mult către show, eu trag mai mult către sanie. Pentru mine contează mai mult cât mișcă, cum mișcă și mai puțin cum arată un câine. Este adevărat că un câine care nu este bine conformat obosește foarte repede. Un câine care are lungime spatelui egală cu înălțimea picioarelor poate dezvolta o alură mai rapidă în tracțiune, dar obosește mai repede decât un câine care are spatele un pic mai lung”, explică medicul veterinar.

Pe ramura feminină, cei doi proprietari au o femelă de husky, în vârstă de 11 ani, Remy (Anastasia of Silverlight), primită de la crescătoarea Daniela Epure, un lider care pune pe toată lumea la colț.

„Noi am luat-o la șase ani și mi se zburlește părul pe mine numai când mă gândesc că ar trebui să mă despart de ea. Cât despre Max, el are opt ani și este primul nostru câine. Îmi place să spun că pe soția mea am cunoscut-o datorită pisicilor și ne-am căsătorit datorită câinilor, mai exact datorită lui Max. Pe Max nu l-aș putea da orice ar fi. Trei femele sunt ale soției mele, două femele și toți restul sunt ai mei”, precizează Mircea.

Iarna sanie, vara somn

Printre cei 9 câini adulți pe care i-am cunoscut, s-a numărat și rebelul Ari, un husky de patru ani a cărui zi de naștere s-a întâmplat să fie chiar ieri. Mircea le cunoaște fiecăruia numele complet și data nașterii.

„Acum, că avem pui, venim de cel puțin de două ori pe zi la ei în funcție de turele pe care le am la cabinet. Seara venim și stăm între două și trei ore. Soția mea merge cu ei afară, pe rând, pentru socializare, timp în care eu fac curat în boxe și schimb rumegușul. Eu sunt adeptul hrănirii câinilor cu mâncare granule, soția mea e adepta dietei de tip BARF (Bones And Raw Food Diet sau Biologically Appropiate Raw Food, n.r.)”, precizează Mircea.

Vara, câinii de sanie se comportă ca niște pisici. Dorm undeva la 20 de ore pe zi. Pe timp de vreme rea, însă, se activează, iar adăpostul în care stau este ideal atâta timp cât îi ferește de curenți de aer și este uscat. Adăpostul a fost construit după cunoștințele pe care Mircea le-a acumulat în facultate și tot cunoștințele îi permit să fie și medic veterinar pentru câinii lui, apelând la colegii săi doar atunci când intervin problemele mai dificile. În plus, este greu să operezi câinii care fac parte din propria familie.

În momentul în care s-a auzit încuietoarea adăpostului, fiecare pereche de ochi a început să sticlească. Cu capul ridicat, câinii urmăreau mișcările stăpânului lor, în speranța că venise ora de joacă. În curtea din exterior, câinii au spațiu suficient pentru a face mișcare, iar euforia puilor a fost de nedescris în momentul în care li s-a dat undă verde la joacă. Cei negri au nume de demoni, cei albi au nume de personaje pozitive.

“Vânătorii” – O trecere prin istoricul rasei

Câinii husky sunt foarte energici, iar faptul că un husky e încăpățânat, nu înseamnă că e și obedient. Un husky știe ce are de făcut, știe că poți să îl dresezi să facă multe lucruri, doar că nu prea vrea.

„Ei, ca rasă, au fost crescuți ca și câini utilitari pe perioada iernii. Vara erau lăsați liberi și stăteau în tundră, creșteau pui, vânau. În sezonul rece se întorceau în sate și erau puși la sanie. Erau învățați să crească liber motiv pentru care acum multă lume nu le înțelege instinctul de vânători. Dacă înțelegi însă istoricul rasei, îți dai seama că totul la ei e instinctual. În calitate de crescători trebuie să explici toate acestea viitorilor proprietari pentru a ști la ce să se aștepte din partea lor.

Noi păstrăm legătura cu majoritatea proprietarilor, avem grupuri de whatsapp și insistăm tot timpul să nu se facă monte accidentale. Ținem la sângele albastru, dar asta nu înseamnă că iubim actele mai mult decât câinii, cum ar spune unii. Iubim câinii mai mult decât actele, dar prin acele acte și prin acele teste pe care le facem, vrem să demonstrăm că facem monte cu câini sănătoși, care nu au maladii care îi afectează. Punem accent pe sănătate, nu vindem căței cu defecte. În acest caz îi sterilizăm și îi facem cadou. Nu mă interesează cum fac alții. Eu așa vreau să procedez”, precizează Mircea.

Transferul de la crescător, la noul proprietar este extrem de important. Când un câine, pleacă de lângă mamă, pleacă de lângă frați, i se schimbă mâncarea, i se schimbă mediul înconjurător, este deparazitat, sau vaccinat, în acel moment lumea i se prăbușește. În acest caz, cel mai bine este ca trecerea să se facă etapizat, fără ca puii să fie luați direct din cuib.

În următoarele secunde, privirea ni se îndreaptă spre unul dintre „vânători” care se așază în poziție de atac, așteptând să declanșeze asaltul asupra unui frate de-al lui.

În dialogul pe care l-am avut timp de două ore, ne-am dat seama că pentru Mircea câinii sunt neprețuiți. Cu voce autoritară, le amintește mereu cine e șeful, dar nu uită să îi alinte ori de câte ori are ocazia.

„Când ești pe munte, doar tu cu ei, nu îți permiți să ai probleme de ierarhie sau să nu te asculte. Poate fi decisiv și pentru tine și pentru ei”, precizează Mircea.

După zbenguiala puilor, a venit și rândul malamutului Alabor, un câine foarte sportiv, în vârstă de patru ani și jumătate, să fie desfătat de soarele și de adierea vântului de octombrie. Și în final și de stăpânul lui iubitor.

(Citiți mai multe despre Transylvanian Blackdemons FCI Siberian Husky Kennel pe pagina oficială de Facebook).