Video / Prefectul Sălajului despre masacrul de la Ip: „Noi nu vrem să-i răzbunăm pe cei care au murit aici”

La 73 de ani de la masacrul de la Ip, în care 157 de femei, copii şi bărbaţi români au pierit ucişi de armata horthystă, urmaşii lor s-au adunat sâmbătă, 14 septembrie, în jurul gropii comune în care au fost aruncate victime, pentru a se asigura că ceea ce s-a întâmplat atunci nu va fi uitat.

„Noi nu vrem să-i răzbunăm pe cei care au murit aici, pentru că atunci ce diferenţă ar fi între noi şi horthyşti?! Dar pentru ca rănile să se cicatrizeze, adevărul despre ceea ce s-a întâmplat aici trebuie spus şi cunoscut!”, a explicat importanţa rememorării tragediei de la Ip prefectului Sălajului, Ionel Ciunt, prezent sâmbătă la ceremoniile comemorative organizate acolo. Mesajul prefectului a fost acela de a ierta, dar, în acelaşi timp, de a nu uita greşelile istoriei. „Deşi cu multă durere în suflet,   localnici din Ip şi-au acceptat destinul şi au înţeles că drumurile românilor şi maghiarilor de aici nu pot fi nici despărţite şi nu sunt nici paralele. Ei au înţeles că pentru a-şi putea creşte copiii şi pentru a-şi putea îngropa morţii împreună trebuie să convieţuiască paşnic”, a spus prefectul. El a punctat, însă, că toleranţa nu trebuie confundată cu pasivitatea. „Eu nu cred că ardelenii au uitat ceea ce scrie pe Crucea lui Avram Iancu: «Ori punem pumnul în pieptul furtunii, ori pierim». Spun asta pentru ca cei care au urechi să audă: noi n-am pierit şi suntem aici pentru că la nevoie am ştiut să punem pumnul în pieptul furtunii!”, a declarat el.

La comemorarea de sâmbătă, organizată de Primăria Ip, au participat localnici, oficialităţi şi reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe şi a celei Greco-Catolice.

Reamintim că în noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940, la două săptămâni după pierderea Ardealului prin Tratatul de la Viena, o companie a armatei horthyste, condusă de locotentul Vasvári Zoltán, a venit în Ip şi, sub falsul pretext că răzbună moartea a doi militari unguri, care muriseră în urmă cu o săptămână din cauza exploziei unor muniţii defecte, au ucis, cu sânge rece, 157 de localnici români. Tragedia a fost precedată de o alta, petrecută în 9 septembrie 1940 la Treznea, unde armata horthystă a ucis în acelaşi mod 86 de localnici.