Restricții la intrarea în România. Cum petrec românii din străinătate de Paște.

Mulți dintre românii plecați la muncă în străinătate își vor petrecere Paștele și anul aesta departe de casă și de familiile din România. Ministerul de Interne a făcut precizări referitoare la măsurile de siguranță pe care România le ia. Țara noastră a inclus recent pe lista țărilor cu cu risc epidemiologic ridicat, multe dintre ele sunt state în care trăiesc comunități mari de români.

„Românii din Diaspora care vin în această perioadă în țară și, de fapt, cetățenii care intră în România în această perioadă trebuie să știe următorul lucru. Dacă vin din țările cu risc epidemiologic ridicat și nu au un test PCR din urmă cu minim 72 de ore, și nu au vaccinul realizat cu a doua doză cu minim 10 zile în urmă, vor intra în carantină 14 zile. Dacă fac dovada că au un astfel de test PCR negativ, vor intra în carantină 10 zile în locația pe care o indică. A treia situație, dacă vin din astfel de zone cu risc epidemiologic ridicat, din astfel de țări aprobate prin Hotărârea CNSU, și fac dovada că s-au vaccinat și au trecut minim 10 zile de la rapel, nu au nicio obligație de carantinare. Acestea sunt obligațiile pe care românii trebuie să le știe”, a declarat ministrul Afacerilor Interne în seara zilei de 29 aprilie.

Unii dintre români au renunțat să mai vină în țară de teama unor măsuri care pot înterveni pe parcursul vacanței de Paște. „Nu vin”, spune Andrei din Germania, „pentru că nu știu ce urmează și o carantină în România m-ar face să-mi pierd serviciul de aici. Nu risc. Trimit bani și dacă am pe cine, trimit și un pachet. Dar mama și tata înțeleg situația și vorbim mult la telefon.”

Transilvania Reporter a luat legătura cu românce din toată lumea pentru a afla cum își pregătesc totuși sărbătorile, cât de mult reușesc să reconstituie atmosfera de acasă. Laura trăiește în Italia, la Ranchio, pe colină.

„Eu am fost invitata la o familie lângă mare. Dar am refuzat”, ne mărturisește ea, „Nu sunt vremuri de petrecere.Trebuie să punem genunchiul la rugăciune. Așa că merg la slujbele de la biserică și mă întorc la căsuța mea cu pisici. Fac și un pic de voluntariat. Noi, în a acest post ne-am rugat mult. Și am făcut și multe slujbe la la biserică.”

Despre cum se desfășoară activitățile de la biserica la care merg românii din zonă, din parohia ortodoxă română, Sfântul Apostol Timotei din Cesena, Laura ne explică: „Aici se păstrează distanța si masca în biserică. Noi respectăm regulile. Nu avem biserica noastră. Biserica, ca și clădire, este proprietatea bisericii catolice. De obicei suntem în jur de 60 – 70 de enoriași. Dar biserica este mare. Sâmbătă, Canonul Învierii începe la orele18.00. Pentru că noi la orele 22.00 trebuie să fim în casă. Nu se știe dacă va obține episcopia vreo derogare de la chestură. Dacă va fi vreme bună slujba se va săvârși în curte. Sunt oameni de ordine din Consiliul parohial care supravegheaza respectarea regulilor. Cei care stau mai aproae sunt din aceeași familie.”

Laura face cam 40 de minute până la biserică, dar merge destul de des. De obicei se întâlnește cu prietenele după slujbă și în ultima vreme discută mai mult despre sănătate.

„Avem in parohie si o famile de sârbi”, povestește ea, „care, chiar dacă nu înțeleg limba noastră, sunt smeriți și rugători în timpul slujbei. Eu aveam un dicționar sârb-român și invers pe care li l-am daruit, dar dacă vor să învețe limba română. Îmi face placere ca vin la noi la biserica, așa am și eu oportunitatea să vorbesc cu ei în sârbește, readucându-mi cu plăcere ce am învățat odată.”

Carmen Trandafir lucrează la un abator de curcani în Germania. Ea a trăit în casa unui pastor din Sibiu, până când a trebuit să plece să-și facă bani pentru un rost al ei. Nu vine acasă de Paște deși spune că îi este mult, mult dor de sat, de ai ei , de pastor și de biserica lor. Dar are concediu doar în august. Zilele acestea spune că vor merge la la biserica ortodoxă. „Facem ouă, cozonac, pregătim masa și facem ordine în casă. Suntem șase inși, mergem după lumină și când venim ciocnim ouă și mâncam împreună. Nu e ca acasă, dar ne străduim să facem cum știm că se face acasă.”

Ilinca Popescu este artistă, trăiește în Franța. Este căsătorită cu un francez și au un copil. Nici ei nu vin în România de sărbătorile de Paște. Să traversezi Europa cu un copil în plină epidemie li se pare prea riscant. „Eu voi face un lucru care-mi place, vopsesc ouăle în ciorap, în foi de ceapă…. Aici nu prea se sărbatorește Paștele. Sunt familii care mănâncă miel, dar nu toate. Noi suntem vegetarieni de ani buni… Iepurașul nu există aici, nu aduce cadouri. Se cumpără doar iepuraș în ciocolată, care este foarte bun! Soțul meu îmi spune în glumă că, dacă voi ajunge să nu mai sărbătoresc Paștele, e semn de aclimatizare, să nu-mi fac griji, doar am devenit mai franțuzoaică. Dar nu e din voința mea.”

Liliana Bouladoux trăiește la Paris. „Paștele și anul acesta va fi foarte simplu și în acest an din cauza restricțiilor Covid. Doar noi trei și nepotul meu cu soția ne vom vedea sâmbăta la noi acasă la Paris. Nu mergem la biserică pentru că foarte mulți români consideră acest loc un sanctuar în care masca este inutilă. Un fel de «no man’s land». Sperăm ca anul viitor să putem sărbători ca în ceilalți ani, cu familia reunită și mulți prieteni la casa de la țară, de la lângă Sibiu.”