Medicină de top la Recuperare. Femeie salvată după sute de opriri ale inimii

Este cel mai longeviv cardiolog clujean aflat în activitate. În această lună împlineşte 67 de ani şi îşi practică profesia de 43. A făcut pionierat în multe componente ale cardiologiei clujene. De exemplu, a făcut primele ecocardiografii şi a pus primele stimulatoare cardiace. Câţi pacienţi i-au trecut prin mâini? Nu s-a gândit, dar, dacă ar face o socoteală sumară, ar ieşi câteva zeci de mii.

Prof. dr. Dumitru Zdrenghea este şeful secţiei de cardiologie a Spitalului de Recuperare Cluj şi în paralel îşi continuă activitatea didactică. Şi-ar fi dorit să activeze în special în cercetare, dar pentru că se angrenase în partea practică, a mers pe cea din urmă. A făcut multe, dar se lasă greu convins să vorbească despre realizări: „Am făcut medicină practică. Şi didactică, pentru că am avut o pasiune deosebită. Părinţii mei au fost tot profesori, la filologie, bunicii mei au fost învăţători, deci avem o oarecare tradiţie didactică. Am pus multă vreme stimulatoare cardiace, am făcut şi o oarecare electrofiziologie acum 25-30 de ani, am cochetat puţin şi cu cateterismul cardiac la începuturile lui, când toată lumea făcea de toate. Pot să spun că activitatea mea de bază ca şi cardiolog a fost cardiologia clinică şi intervenţională”. A avut şi activitate ştiinţifică, circa 70 de articole în baze de date internaţionale şi a scris o mulţime de cărţi.

Medicina a ales-o oarecum întâmplător. Şi-ar fi dorit să facă fizică nucleară, dar soarta i-a scos în faţă medicina: „În liceu îmi plăcea matematica şi fizica, eram la olimpiade, inclusiv pe ţară. Voiam să fac fizică nucleară, dar la Cluj era proastă. La un moment dat – pentru că am avut un unchi care m-a îndrumat şi un văr care făcea medicina – am zis să fac medicină. Iniţial am vrut să fac cercetare, dar am ajuns volens nolens practician. Am făcut câţiva ani de nefrologie şi apoi cardiologie, deoarece clinica unde am intrat ca asistent era Medicala 1, unde era profesorul Răguş Vlaicu, şi acolo făceau cardiologie. Aşa am făcut şi eu şi a ajuns să-mi placă”.

Dumitru Zdrenghea s-a născut pe 29 septembrie 1946, la Cluj. A absolvit UMF în 1970, în 1980 a devenit medic primar interne, iar în 90 medic primar cardiolog. A făcut specializări la universităţile Tours şi Aberdeen, este membru al Societatii Europene de Cardiologie (ESC) şi membru al ”European Association for Cardiovascular Prevention & Rehabilitation (EACPR)”. Din 1972 este cadru didactic şi a primit mai multe premii şi distincţii, printre care “Meritul Academic” a Academiei Romane şi titlul de “Profesor Emerit” al Universităţii de Medicină şi Farmacie Cluj Napoca.

 

Reporter: Cu ce se „lăuda” cardiologia clujeană, în particular clinica dvs?

 

Dumitru Zdrenghea: Sunt câteva lucruri deosebite pe care le facem noi în clinică şi, în context, deosebite pentru cardiologie la ora actuală. O să vă vorbesc despre cardiologia intervenţională, care înseamnă efectuarea unor proceduri, manopere de diagnostic, de a recunoaşte o boală cardiacă sau de a o trata prin catetere, care se introduc în artere şi vene, şi nu prin intervenţii chirurgicale propriu-zise. Această cardiologie intervenţională este de două feluri. Una este hemodinamică, să-i spunem, adică se ocupă cu desfundatul vaselor, cu lărgirea valvelor, în general tot ce ameliorează circulaţia sângelui. Un al doilea lucru care s-a dezvoltat tot mai mult este aşa-zisa cardiologie intervenţională pentru tulburările de ritm. Aceasta se numeşte electrofiziologie endocavitară. Practic, o parte de cardiologie intervenţională care se referă la tulburările de ritm. Inima trebuie să bată regulat –  60-100/minut – iar ori de câte ori bate mai repede, mai rar sau bate neregulat, înseamnă că e o tulburare de ritm. Aceste tulburări de ritm sunt tot mai frecvente, din două motive. Cauzele care le produc sunt tot mai frecvente şi pe de altă parte recunoaşterea e mai uşoară, pentru că au apărut nişte aparate care-ţi înregistrează electrocardiograma în care vezi activitatea cardiacă pe 24, 48 sau 72 de ore. Atunci, vezi şi la cei presupuşi normali că apar nişte tulburări de ritm. În al doilea rând, pe vremuri oamenii cu afecţiuni cardiace mureau destul de repede, pentru că resursele medicale erau reduse. Acum ei trăiesc mult şi de aceea ajung de foarte multe ori în stadiul de insuficienţă cardiacă – atunci când inima nu mai poate pompa sânge -, în care tulburările de ritm sunt foarte frecvente, iar la cei cu arterele astupate, cardiopatie ischemică, cu infarct sau angină, la care se desfundă vasele, dar nu rezultă o circulaţie normală, cum a fost înainte, iar această proastă circulaţie sau sângele insuficient de care dispune inima face ca ea să meargă „cu hopuri”. Aşa, tulburările de ritm sunt tot mai frecvente şi chiar periculoase pentru viaţă. Atunci este nevoie să vezi ce medicaţie trebuie să dai sau, şi mai bine – pentru că orice medicament are efecte secundare – lumea s-a gândit la o posibilitate de a diagnostica exact tulburarea de ritm, mecanismul ei şi în ce loc se produce în inimă. Inima merge cu curent electric şi – dacă vreţi – impulsurile electrice se transmit prin fire virtuale şi se depistează locul în care se produce tulburarea de ritm care ar putea fi asemănată cu un scurtcircuit. În momentul în care ai stabilit locul unde se produce tulburarea de ritm, dacă faci o mică leziune – distrugi o foarte mică porţiune din muşchiul inimii – în zona respectivă, este exact ca şi cum ai tăia un conductor care face scurt-circuit, se întrerupe tulburarea de ritm. Această procedură se numeşte ablaţie. La ora actuală sunt tot mai multe tulburări de ritm care fie sunt periculoase pentru viaţă, fie nu pot fi stăpânite cu medicaţie, fie deranjează foarte mult. În aceste împrejurări se poate recurge la ablaţie, dar sunt şi alte mijloace: implantarea de pacemakere, de defibrilatoare. Dar ablaţia este o procedură extraordinară. Aceste proceduri s-au dezvoltat mai ales în ultimii 40-50 de ani şi au devenit explozive în ultimii 20. Necazul e că necesită aparatură sofisticată, personal care trebuie antrenat 1-2 ani. În al treilea rând, durează destul de mult şi costă mult. Atunci, ţările mai sărace, dintre care mai face parte şi România, nu-şi prea pot permite să dezvolte foarte multe centre. Există, totuşi, la ora actuală în ţară centre de electrofiziologie în toate centrele universitare tradiţionale, dar şi în unele dintre cele noi, şi dintre centrele universitare – dacă ne referim la Cluj – această parte de diagnostic şi tratament a tulburărilor de ritm prin manopere intervenţionale o facem în proporţie de 80-90% noi. Institutul Inimii face mai ales parte de hemodinamică, noi suntem specializaţi pe electrofiziologie, diagnostic şi ablaţie a tulburărilor de ritm. Noi am dezvoltat-o în ultimii 8 ani, unul dintre colegii noştri a studiat doi ani în Franţa şi apoi am avut posibilitatea – pentru că ne-a ajutat conducerea spitalului, dar şi sponsori – să facem rost de aparatură, care era pentru început în jur de 200.000 de euro. Acum aparatura sofisticată e 500.000-1.000.000 de euro. Am dezvoltat şi la ora actuală avem patru colegi care au studiat în Franţa şi care lucrează foarte bine şi suntem pe locul 2-3 în ţară după Timişoara şi Bucureşti, ca proceduri. Din punct de vedere al complexităţii avem şi nişte premiere, dacă vreţi. Pentru prima oară la noi, cu ajutorul unui coleg care studiază în Franţa la Nancy –dr Marius Andronche- am reuşit să facem ablaţie defibrilaţie atrială, una din tulburările de ritm care se ablatează greu.

 

Rep: Spuneaţi de un caz mai special…

 

Am avut un caz deosebit, o bolnavă de la Zalău, care făcuse din cauze necunoscute stopuri cardiace, în 48 de ore a avut vreo 300 de opriri ale inimii. Băieţii mei au intrat, în condiţiile în care tot timpul îi dădeam şocuri, o dată au ablat 18 ore, o dată 13 ore au stat cu cateterul în ea şi toate focarele le-au găsit, le-au rezolvat şi femeia este bine după un an şi ceva, ea având 38 de ani. N-a rămas cu sechele. Chiar şi noi era să abandonăm şi uite că s-a rezolvat.

Ca şi cunoştinţe suntem oricând comparabili cu medicii străini. Dar exact cum e deosebirea între un atelier meşteşugăresc şi o uzină. În România, să zic, se fac câteva mii de proceduri de electrofiziologie pe an, acolo se fac zeci de mii. Noi nu putem include în această cardiologie de vârf decât un mic procent de populaţie, pentru că nu avem aparatură, nu avem bani şi nu avem oameni. Ca să faci aceste tehnici, trebuie să-ţi trimiţi oamenii să se pregătească, nu poţi învăţa acasă sau prin corespondenţă. Iar mulţi nu se mai întorc. Plus că mai este un lucru: cu cât sunt mai în faţă au şi ambiţie, ar vrea să facă ceea ce se face cel mai mult la ora actuală în lume. Or aici nu poate, că n-am balonul acela, n-am aia. Ca la o maşină: un pasionat de curse ar vrea să aibă ultimul tip de maşină. Noi nu aveam posibilităţi de cercetare şi nici acum nu avem. Eu, de exemplu, pot să fac un studiu pe 300 de bolnavi, ăia, pentru că i-au băgat de 30 de ani în baze de date, vin cu 20.000 de bolnavi. Atunci sigur că cercetarea lor e publicată şi a mea e pusă sub semnul întrebării, că nu atinge limita semnificaţiei statistice. Şi mai este un lucru: pentru că noi nu aveam mijloace, azi cercetăm infarctul, mâine tulburarea de ritm şi aşa mai departe. Acolo sunt oameni care fac de exemplu numai o anumită tulburare de ritm toată viaţa. Atunci, sigur că realizau mult mai mult. Suntem în urmă ca performanţă, dar ca posibilităţi, inclusiv intelectuale –nu. Eu aş zice încă ceva: bolnavii noştri sunt trataţi peste posibilităţile lor financiare. Pentru că inclusiv în străinătate se mai folosesc şi generice, la noi foarte mulţi au originale. Sigur că un original e mai bun ca un generic, dar – ca şi o maşină – nu pot umbla toţi cu Mercedes. Noi am avut foarte mulţi bolnavi care au mers în SUA şi le-au zis: noi nu te tratăm cu nimic mai bine, acolo tratamentul e excepţional, nu numai ca gândire, ci şi ca noutate.

 

Rep: Bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză a mortalităţii. Vă aşteptaţi să crească incidenţa lor?

 

Incidenţa e numărul de cazuri noi, prevalenţa e numărul de cazuri totale. Prevalenţa creşte odată cu creşterea duratei de viaţă. Incidenţa este şi ea destul de mare, dar aici trebuie să privim două grupe mari de ţări. Ţările care în anii 30-40-50-60 s-au confruntat cu boli sălbatice de inimă, din cauza societăţii de consum, şi ţările care au ajuns la acest stadiu acum, când am intrat în capitalism, când e un fel de biciuire a persoanei. În mod paradoxal, în Estul Europei creşte, în rest au început să scadă bolile cardiovasculare ca incidenţă. Ca prevalenţă încă sunt mai mari la ei procentele, pentru că la noi media de viaţă la bărbaţi este abia la 68 de ani, la femei la 73, iar ei au ajuns la 78-79 la bărbaţi, de 83-84 la femei.

 

 

 

 

 

[stextbox id=”custom” caption=”Un manual pentru inimă, conceput de medici clujeni”]

Un colectiv condus de medicul clujean Dumitru Zdrenghea va lansa un volum dedicat problemelor medicale cardiovasculare, intitulat ”Manualul inimii”.

”Houston NPA pregăteşte lansarea „Manualului inimii”, volum original semnat de un colectiv editorial condus de prof. emerit dr. Dumitru Zdrenghea, şeful secţiei de Cardiologie a Spitalului Clinic de Recuperare din Cluj-Napoca. „Manualul inimii” conţine informaţii concrete, fundamentate ştiinţific şi prezentate într-o formă accesibilă publicului larg despre sănătatea inimii, o mare parte din capitole fiind dedicate prevenţiei bolilor cardiovasculare.  Lansarea oficială a cărţii va fi marcată la Cluj-Napoca, pe 28 septembrie (în ajunul Zilei Mondiale a Inimii, sărbătorită anual la 29 septembrie)”, se arată într-un comunicat transmis de organizatori. Potrivit comunicatului, statisticile situează România pe locul 3 în Europa la capitolul deceselor cauzate de boli cardiovasculare, după Bulgaria şi Ucraina.

”Peste 60% dintre decesele înregistrate anual la noi în ţară sunt cauzate de bolile cardiovasculare. Principalele cauze responsabile pentru apariţia a mai bine de 80% din aceste afecţiuni sunt alimentaţia nesănătoasă, fumatul şi sedentarismul. În acest context, orice acţiune dedicată prevenţiei şi promovării unui stil de viaţă activ este mai mult decât binevenită. Echipa condusă de prof. dr. Dumitru Zdrenghea îşi propune să responsabilizeze publicul cititor cu privire la propria sănătate şi la importanţa protejării inimii de cele mai nocive obiceiuri contemporane (alcoolul, fumatul, mâncarea nesănătoasă, stilul de viaţă sedentar)”, se menţionează în comunicat.

„Manualul inimii” abordează aspecte medicale precum ateroscleroza, dislipidemiile, colesterolul şi trigliceridele, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, fumatul, obezitatea şi obezitatea morbidă, măsurarea tensiunii arteriale şi recuperarea cardiovasculară.

Cu ocazia lansării cărţii, organizatorii lansează şi o invitaţie la mişcare în aer liber, prin inaugurarea câtorva circuite cardio – trasee care trebuie parcurse intr-un anumit interval de timp de către pacienţii cardiaci. De asemenea, în centrul oraşului va fi prezentat un program personalizat de exerciţii fizice utile în menţinerea sănătăţii inimii, iar participanţii la eveniment vor putea să facă o serie de teste gratuite: măsurarea pulsului, a tensiunii arteriale, a indicelui de masă corporală.

[/stextbox]