Poezie în pandemie. Un arheolog clujean a transpus absurdul crizei în versuri dadaiste

Aurel Rustoiu (foto) este cercetător ştiințific la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca. A publicat numeroase lucrări de arheologie și articole de specialitate, dar, până acum, nicio carte de literatură. În toamna anului de pomină, 2020, arheologul clujean surprinde cu o carte de poezie „Dadaism versus blablaism. Poezii de carantină”, scrise – evident! – în timpul pandemiei.

„Cine ar fi crezut că unul dintre cei mai cunoscuți arheologi români de astăzi se va apuca să scris poezie? La vreme de pandemie… Dar rezultatul acestui efort creativ este și mai surprinzător. O combinație ingenioasă de spirit ludic, ingeniozitate și lirism, care definește un poet adevărat. Citindu-l pe Aurel Rustoiu, ne-am putea gândi, din pespectiva istoriei literare, la o nuanță de Topârceanu sau de Sorescu, la alta de Urmuz ori de Gellu Naum, de Tzara și de Iv cel Naiv, toate încadrate între conturiloe proaspete și clare ale unei compoziții de Duanier Rousseau. Dar am greși dacă am recurge la asemenea categorisiri și etichetări, deoarece poetul nostru are un stil propriu, inconfundabil, pe care este imposibil să nu-l recunoști chiar și atunci când scrie englezește”, scrie Sorin Mitu pe coperta finală a volumului.

L-am întrebat pe Aurel cum și de ce a început să scrie poezie. „Primele, «scenariile» dadaiste, le-am scris chiar la începutul carantinei, determinat poate de absurdul situației”, mi-a răspuns el. „Poate că totuși, carantina m-a afectat la început. Apoi, restul au curs în următoarele două-trei luni. Au fost seri în care am scris și câte două. De obicei scriam seara. Mi-a făcut plăcere să le scriu. Și a fost ca un soi de terapie pentru suflet… Știi ce mai îmi vine în minte acum? Faptul că, în lunile în care am scris poezie, am înaintat mai bine și cu cercetarea. Cu studiile pe care le-am scris în arheologie, pentru programele de cercetare de la Institut. Poate că m-au ajutat să mențin un echilibru mental într-o vreme în care lumea întreagă nu s-a simtit atit de bine.”

Poezia lui Aurel Rustoiu sare din tiparele literaturii confortabile. Este proaspătă, îndrăzneață, ironică. Surprinde absurdul lumii în care am nimerit, dar cu o înțelegere subtilă, caldă. Aurel nu este ironic-acid, el se amuză, survolează peisajul uman cu seninătate. Se bucură de viață așa cum e, se joacă și râde cu ea. O simte, o înțelege. Arheologul sapă de data asta în miezul haosului prezent și scoate de acolo noile artefacte: blablaismele.

„În mod paradoxal pentru farsorul neastâmpărat care pare a fi Arustotel Cugiritul, temele abordate de el sunt de multe ori deconcertant de serioase, extrase din canonul modernist: istoria, creația, credința, mitul sau natura. Dar toate acestea sunt tratate cu o candoare desăvârșită, cu inocența unui copil-zeu care se zbenguie în gradinița postmodernismului (sau, dacă preferați, a blablaismului). Aurel Rustoiu este un dieu ridens, un creator care nu poate fi luat în serios decât atunci când se joacă. Haideți să ne jucăm și să ne înpoetăm împreună!”, ne îndeamnă spune Sorin Mitu.

Pandemia…

Mama-mia!!!
Nu e glumă,
Nici legumă,
E ca o nouă cutumă
Să ne ascundem toți sub dună
Ca un struț cu cap de prună
Ce mănâncă mătrăgună (…)
Pandemia…
Viață tristă!
Ca o faptă comunistă
Acțiune teroristă
Cu alură pesimistă
Și componență marxistă
Un virus de pe o listă
Care încă, mai persistă
Ca o rimă da-da-istă

Revolta culturală – mișcarea Dada

Apărută ca o reacție a artiștilor față de Primul Război Mondial, conflict planetar fără precent istoric la acel moment, mișcarea Dada a constat dintr-un grup de artiști plastici, scriitori și teoreticieni care refuzaseră logica, rațiunea și estetica societății capitaliste a timpului instaurând expresivitatea dată de nonsens, hazard, iraționalitate și protestul fățiș împotriva valorilor burgheziei.

Intelectualii, dezertorii, refugiații politici, toți revoltații împotriva absurdității traumatizante a conflictului tocmai încheiat, s-au reunit în jurul românului Tristan Tzara, care și-a asumat rolul de părinte al acestui curent-manifest. Vrând să răspundă absurdului prin absurd, ei își manifestă revolta mai curând prin provocare, decât prin idei estetice.