Alegerile din decembrie deschid calea unei partajări sănătoase a puterii, cum s-a întâmplat în Statele Unite

Vom avea aşadar alegeri în 6 decembrie. Indiferent câte victime ale Covid se vor număra până atunci, alegerile se ţin. Ne-o spune preşedintele ţării. Dacă americanii au ţinut alegeri pe timp de război, în 1944, şi românii pot să o facă.

În fond, cum aminteşte mereu domnul Iohannis, România chiar e în război. Inamicul nu e, cum s-ar crede, coronavirusul. O fi acesta vinovat pentru pandemie, dar e un animal politic util câteodată. Adevăratul duşman al ţării, identificat de domnul preşedinte, este PSD şi amintirea mincinoasă de guvernare cu o oarecare coerenţă care se insinuează în contrast cu deruta guvernului actual.

În România reală, doborâtă de boală, nu se găseşte vaccinul antigripal, esenţial în combaterea crizei sanitare. Pe timp de alegeri însă, politicienii nu se mai mişcă în lumea reală. Domnul preşedinte conduce frontul anticovid din lumea virtuală electorală, acolo unde orice pierdere e recuperabilă, cifrele sunt manevrabile şi orice victimă poate fi pusă pe seama moştenirii otrăvite lăsată de vechiul guvern. În acest teritoriu imaginar, PSD este de vină în criza vaccinului antigripal, pentru că a dat anul trecut posibilitatea fiecărui cetăţean să se vaccineze dacă doreşte, culmea, achiziţionând un număr mai mic de doze decât guvernul actual.

În matematică este imposibil ca dublul să fie inferior simplului, însă guvernul preşedintelui este certat de mult cu această disciplină neprofitabil de exactă. Asemenea materialelor sanitare luate la suprapreţ şi uitate în depozitele Unifarm, dozele contractate de vaccin antigripal vor sosi prea târziu şi vor sfârşi stivuite în cabinetele medicilor de familie, care nu au drept prin lege să vaccineze decât persoanelor din categoriile vulnerabile.

Or, urgenţa este vaccinarea antigripală în masă. Lipsa vaccinului antigripal poate avea consecinţe pandemice grave. Un cercetător clujean din Olanda, citat de o prestigioasă publicaţie ştiinţifică americană, a adus argumente convingătoare că vaccinul este eficient inclusiv în prevenirea Covid. Poate că pentru unii e doar statistică bună de manipulat, dar inabilitatea de a anticipa cererea şi neprofesionalismul (sau hoţia) celor care au încheiat contractele păguboase în privinţa livrării vaccinului antigripal efectiv vor costa vieţi. Dar pierderile nu interesează, ele vor apărea în statistici după ce alegerile se vor fi încheiat şi guvernul va fi liber să facă precum îi e pofta, fără opoziţie.

Multă vreme, antipesedismul prezidenţial a sunat fals. Mai ales cunoscând relaţia apropiată a domnului Iohannis cu PSD din perioadele când încă îşi căuta vehiculul politic potrivit ambiţiei de a ajunge preşedinte. Astăzi, el sună ameninţător. Cu trecerea timpului, vedem că faţa preşedintelui, care, atâta vreme nu a evidenţiat semne vitale (expresia unui cunoscut scriitor de român de spionaj), se însufleţeşte. Mai sunt câteva săptămâni. Preşedintele nu-şi mai ascunde nerăbdarea şi impulsul primar de a obţine ascultare deplină, o dorinţă legitimată de convingerea sinceră că alţii sunt de vină pentru nereuşitele în serie din exercitarea funcţiei prezidenţiale.

Cel mai probabil involuntar, preşedintele a adus în discuţie argumentul alegerilor ţinute de preşedintele american Franklin Delano Roosevelt în anul 1944. Erau alegeri sigure (cum trage nădejde şi domnul Iohannis), pe care preşedintele american, aflat în ultimele luni de viaţă şi victorios pe ambele fronturi ale războiului mondial nu avea cum să le piardă. Totodată, erau alegeri imorale. La finele lor, domnul Roosevelt devenea preşedintele SUA pentru a patra oară, după încă o încălcare a cutumei de a nu candida pentru mai mult de două mandate. Niciun preşedinte american nu mai făcuse aşa ceva, iar precedentul creat a condus la amendarea Constituţiei în sensul interzicerii unor asemenea abuzuri.

Pe bună dreptate, istoria simplificată îl reţine pe domnul Roosevelt ca preşedintele care a scos America din criza economică şi a câştigat războiul mondial. Atenţie, însă. Istoria critică îi reproşează tendinţele autoritariste manifestate pe timp de pace, ambiţia puterii depline, amiciţia cu Stalin pe fondul urii faţă de Germania şi erorile de judecată desprinse de aici în relaţia cu dictatorul sovietic şi cu ameninţarea comunistă. Moştenirea domnului Roosevelt, invocată de preşedintele român, este cea a unui politician obsedat de control. Şi de perpetuare în funcţie. Dacă e să găsim o corespondenţă actuală a acestei voinţe de putere, ea există şi se manifestă în apropierea României: preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, care tocmai s-a ales în funcţie în răspărul legii, o realizare care i-a fost se pare refuzată preşedintelui Trump.

În absenţa unor evenimente realmente excepţionale, e greu de întrevăzut posibilitatea ca preşedintele român să o poată lua pe calea autoritară, oricât şi-ar dori-o. Anumite evenimente, nu foarte îndepărtate, totuşi, reclamă o oarecare prudenţă. În interbelic, Ungaria şi Polonia au fost guvernate totalitar cu câţiva ani, dar nu mulţi, înaintea României. Istoria ne avertizează că, atunci când încrederea în democraţie se fisurează, în Europa şi pe glob, România poate că nu e în prima linie, dar sigur e pregătită înaintea altora să facă pasul spre autoritarism.

Nimic nu durează la nesfîrşit şi e posibil să privim, fără să ne dăm seama, apusul democraţiei. Poate că acesta e câştigul cel mai mare al victoriei lui Joe Biden, împărţită cu cea previzibilă a republicanilor în Senat: speranţa că America va redeveni o autoritate mondială blândă şi principială, favorizând o ordine internaţională care nu se defineşte prin diabolizarea duşmanului. Sunt premise să ne întoarcem, cu bune şi ceva rele, la o politică a dialogului şi pentru nu ştim cât timp, la o pace americană care să descurajeze avântul luat de regimurile autoritare.

În acest moment, nu se mai poate conta pe o amânare a alegerilor parlamentare din România. Niciun om decent nu poate să întrevadă perspectiva ca situaţia epidemiologică să se îmbunătăţească în trei luni dacă ea va continua să fie gestionată de actualul guvern. Criza sanitară, criza economică fac să crească importanţa alegerilor. Pentru mulţi, poate că ameninţările îşi găsesc un răspuns mai bun într-o guvernare cu mână forte. Dar vom vedea după alegeri pentru câţi români obiectivul este de a oferi o şansă profesionalizării actului de guvernare, de a conserva o sănătoasă partajare a puterii şi de a reinstitui dialogul democratic. Dacă vaccinul antigripal le-a fost refuzat, românii au, în decembrie, posibilitatea de a se vaccina împotriva tentaţiei autoritarismului. Să nu neglijăm însă magnitudinea mişcării antivaccin.