Roşia Montană sau în aşteptarea procesului

Sigur că sunt suspicios. Căci răbdarea oricărui om are limite. Eu, dacă aş fi şef la Roşia Montană Gold Corporation, mi-aş fi pierdut demult răbdarea şi aş trage un chef pe cinste cu ocazia împlinirii a 15 ani de la semnarea acordului de exploatare a aurului de la Roşia Montană. Aş lăsa naibii tezaurul aurifer şi pe mocofanii de români şi aş convinge-o pe Marioara Murărescu să-i tragă o ediţie pe cinste de „Tezaur folcloric” la Roşia. Aşa aş aniversa eu cei 15 ani de hârjoneală, tergiversări, de tras mâţa de coadă, de „dă-te soră dincoace-ncolo / c-am un pic de treabă acolo”, ca să citez o cântăreaţă de muzică populară. Răbdarea asta mi se pare cel puţin dubioasă.

După cum dubios mi se pare şi faptul că banii puţini sunt mai vocali decât banii mulţi. Căci cei care au pus la cale valul de proteste împotriva Proiectului de exploatare nu e de aşteptat să aibă mulţi bani, dar reuşesc să se facă văzuţi şi auziţi. Pe când RMGC a investit bani cu nemiluita în spoturi publicitere, cumpărarea de ziarişti cu ziare cu tot, tipărirea de fluturaşi, sponsorizarea de petreceri câmpeneşti şi spectacole folclorice cu ocazia „Zilei minerului”, influenţarea unor posturi de radio şi TV, cumpărarea de politicieni, cumpărarea de case şi terenuri, şi tot nu a reuşit să aibă măcar un lider de opinie sau un om politic, o personalitate cu vizibilitate, care să se declare, trup şi suflet, de partea proiectului.

Atitudinea celor care ar trebui să decidă e una tipic românească şi poate fi rezumată limpede prin sintagma „cu curu în două luntrii”. Exemplul tipic e chiar Victor Ponta, care se declara de partea proiectului, în calitate de prim-ministru, dar împotriva proiectului, în calitate de parlamentar.

Am citit cu atenţie Proiectul legii care a fost înaintat parlamentului spre dezbatere. Nu am râs decât la un singur articol. El prevede că banii care revin la buget din redevenţele de 6% încasate vor fi investiţi cu prioritate în (ţineţi-vă bine!) refacerea infrastructurii din zona exploatării. Asta ar veni cam aşa: un om are un motor, altul vine şi-i cere să şi-l strice ca să-i dea bani să şi-l repare. Sau altefel spus, cu vorbele lui Mihai Ursachi: „Un om din Tecuci avea un motor / dar asta nu i-a folosit la nimic”.

Eu mă declar împotriva exploatării miniere de la Roşia Montană. Nu din pricina cianurilor, nu din pricina redevenţei prea mici, nu din pricina distrugerii siturile arheologice şi a monumentelor naturii. Nu. Eu mă declar împotrivă pentru că dacă proiectul RMGC pică, va urma un proces răsunător: RMGC împotriva statului român. Şi atunci, la proces, Compania canadiană va face publice listele cu cei care au luat şpagă şi cât au luat. Eu zic că merita să aşteptăm 15 ani ca să se coacă buba şi să iasă puroiul.