Cumpărături de asediu. Dacian Dragoș: „Este posibil să fie trecute cu vederea achizițiile din această perioadă”

Pe perioada crizei pandemice, achizițiile publice au avut un regim special și s-au desfășurat rapid. Investiții masive în achiziționarea de materiale și echipamente medicale, servicii și produse au avut loc în ultimele două luni. Unele dintre ele au creat suspiciuni și au iscat dezbateri publice. Altele au fost exemple de eficiență și au atras aprecierea generală. Pentru a înțelege mai bine specificul achizițiilor în perioada de criză, ce neclarități a generat, care sunt riscurile sau posibilele abuzuri, ne-am adresat unui specialist în domeniu, Dacian Dragoș, profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai”.

Cumpărături de asediu. Dacian Dragoș: „Este posibil să fie trecute cu vederea achizițiile din această perioadă”

Dacian Dragoș este profesor universitar de Drept administrativ și european la Universitatea „Babeș-Bolyai”, specializat în achiziții publice.

– Dragă Dacian, te ocupi de drept administrativ și european și de problematica achizițiilor publice. Acum avem o situație deosebită, achizițiile publice în timpul pandemiei au avut un regim special. Te rog să ne explici, concret, care au fost principalele modificări legislative în domeniu.

– Principalele modificări legislative au vizat reglementarea posibilității de a achiziționa direct materiale și echipamente pentru lupta contra Covid-19. Cu alte cuvinte, s-a extins regimul achizițiilor directe și peste pragurile valorice prevăzute de legislația în materie, însă numai cu privire la acest tip de achiziții.

– Și care sunt beneficiile acestor proceduri speciale, dar și riscurile? Care sunt neclaritățile legislative sesizate?

– Beneficiile sunt discutabile, deoarece creează aparența de flexibilitate în realizarea achizițiilor, deși acest lucru era deja posibil pe baza reglementărilor deja existente. Mai creează și spectrul impunității celor care realizează achiziții, dată fiind situația de urgență. Însă și această percepție este eronată, deoarece numai anumite tipuri de achiziții au fost exceptate de la regulile obișnuite din legislație, oricum ele fiind ținute de obligația generală de publicitate și transparență.

– Aplicarea procedurii de negociere fără publicare nu implică un efort birocratic foarte mare, fiind aproape egal cu cel al unei achiziții directe off-line sau on-line. Dar cum pot fi ele urmărite, cine le va verifica și când?

– Aplicarea procedurii negocierii fără publicare este extrem de simplă: se invită unul sau mai mulți operatori economici se negociază prețul cu unul sau mai mulți dintre ei, se atribuie contractual și se publică un anunț de atribuire. Legislația secundară prevede și o notificare către ANAP cu privire la inițierea unei astfel de proceduri, tocmai pentru a se asigura un control ulterior al modului de utilizare a procedurii. Prin urmare, atribuirea trebuie să fie corectă, nediscriminatorie, transparentă și proporțională cu scopul urmărit, însă acestea sunt aspecte care se verifică ulterior (Curtea de conturi, Consiliul concurenței, autorități de management dacă sunt fonduri europene), exact cum se pot verifica și în cazul achizițiilor directe. Atribuirea este însă rapidă (poate dura și o zi), iar procedura conferă maximă flexibilitate. Efortul birocratic este minim.

– „Europa liberă” a centralizat peste 10.000 de achiziții, pentru a vedea cine sunt furnizorii care au câștigat cel mai mult în această criză. De la începutul anului până în prima săptămână a lunii aprilie, instituțiile de stat din România au cheltuit cel puțin 23 de milioane de euro, doar pe măști de protecție, mănuși și halate de unică folosință, în contractele de achiziție directă. Printre furnizori foarte multe firme care nu au nimic de-a face cu domeniul sanitar. Normele de bună practică ce spun în aceste situații?

– O cercetare de piață minimală ar fi exclus astfel de practici abuzive și corupte, pentru că pot fi identificați operatorii economici care pot aduce la preț corect materialele și echipamentele necesare a fi achiziționate. Dacă se pornește invers, de la operatorul economic care „trebuie” să câștige contractul, atunci se ajunge la livrarea materialelor prin intermediari, la prețuri umflate. Din păcate, acest ultim scenariu este destul de des întâlnit în această perioadă.

– De ce Oradea, bunăoară, e un exemplu unic la nivel național în achiziții în perioada stării de urgență?

– Municipalitatea din Oradea a realizat o cercetare de piață adecvată înainte de a derula achiziția, chiar și în timpul scurt avut la dispoziție, a identificat producătorii materialelor și astfel a putut să beneficieze de prețuri corecte și livrare corespunzătoare și la timp, direct de la sursă. Derularea cu bună credință și cu respectarea interesului public este cheia succesului în acest caz. E foarte simplu, totul pornește de la filosofia cu care este abordată achiziția.

– Procedura excepțională se aplică doar o perioadă scurtă, cât să permită autorităților contractante să deruleze proceduri competitive. Crezi că vor exista analize serioase pe această perioadă sau va fi tratată cu mai multă toleranță?

– Este posibil să fie trecute cu vederea achizițiile din această perioadă, deși mijloace legale de control există – Curtea de conturi, Consiliul concurenței, AM-uri.

– Grupul de state împotriva corupției a avertizat, la 21 aprilie, asupra riscurilor crescute de corupție în contextul urgenței sanitare provocate de pandemia de Covid-19. Sectorul sănătății este expus îndeosebi din cauza urgenței necesităților imediate de echipamente medicale și a simplificării regulilor referitoare la achizițiile publice. Crezi că verificarea în acest domeniu va avea parte de o atenție sporită, se va face la modul foarte serios?

– Depinde și de semnalul dat de Comisia Europeană în această direcție, dacă se va dori un audit la nivel european al achizițiilor în situații de urgență, România nu va fi ocolită.

– Cu câțiva ani în urmă am întrebat la Ministerul Sănătății dacă se face un audit în spitalele din România în contextul dezbaterii privind reformarea sistemului sanitar. Mi s-a răspuns că nu sunt bani pentru audit la nivel de țară. De unde ar trebui începută o analiză a sistemului?

– Europenizarea sistemului de sănătate publică este următorul pas, așa cum a fost cu finanțele europene după criza din 2008. UE va primi mai multe competențe în acest domeniu și, astfel, auditul s-ar putea să devină realitate. Dacă este să ne bazăm doar pe auditul intern, aceleași scuze vor fi proliferate în continuare.

– Se pot aplica proceduri excepționale pentru achiziția bunurilor, serviciilor sau lucrărilor care nu sunt necesare combaterii pandemiei, chiar dacă ne aflăm într-o situație specială? Se pot delimita ușor sau există riscul confuziei?

– Este discutabil cât de urgentă este, spre exemplu achiziția de echipamente IT sau de rețele de interconectare a unor autorități, în condițiile în care pandemia a impus trecerea tot mai accentuată la servicii online și telemuncă. În opinia mea, se poate folosi această oportunitate pentru astfel de achiziții, precum și pentru achiziții care vizează echipamente permanente de protecție a muncii în sediile instituțiilor publice. Însă achizițiile trebuie să fie pe perioadă determinată și în niciun caz acorduri-cadru pe mai mulți ani.