Jurnal din timpul epidemiei (50). Lingurița

Asistăm în ultima vreme la o dispută interminabilă pe o chestiune care aproape că nu exista până acum în spațiul public – distribuirea împărtășaniei în bisericile ortodoxe folosind aceeași linguriță pentru toți. Disputele în jurul linguriței au apărut după ce tot biserica recomanda folosirea lingurițelor de unică folosință pe timpul pandemiei. Dar reacțiile unor teologi și preoți au determinat Biserica să facă un pas înapoi și a retras propunerea. Subiectul a revenit în forță, când au apărut fotografii cu preoți de la Cluj care ofereau împărtășanie cu o singură linguriță, în plină pandemie. Și nu s-a mai stins nici până azi.

Deși pare o chestiune de igienă elementară, teologii prezintă lingurița unică ca pe o piesă indispensabilă ritualului. Îi dau o importanță exagerată și fac dintr-o practică obișnuită un fundament al sacralității. Se mută astfel greutatea ritualului de pe vinul și pâinea sfințite, împărtășania, pe instrumentul cu care sunt oferite. Și nu e în beneficiul bisericii.

Președintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române arată, într-o scrisoare publicată astăzi de Hotnews.ro, că „utilizarea unei singure lingurițe pentru sfânta împărtășanie, deși este o practică veche de nouă secole, nereglementată în niciun Sinod, nu poate fi schimbată nici în timp de pandemie, în ciuda cererilor medicilor epidemiologi.”

Ca urmare, Patriarhul arată că, dacă și ceilalți membri ai Sfântului Sinod vor fi de acord, „se va solicita autorităților de stat să permită doar participarea credincioșilor la Sfânta Liturghie, iar împărtășirea lor comună cu Sfânta Euharistie să fie hotărâtă la o dată ulterioară, după 1 iunie 2020, în consens cu celelalte Biserici Ortodoxe”.

Așadar, după ce s-a ajuns la  acest nivel, ce mai urmează? Pe cine mai întrebăm dacă împărtășitul cu o singură linguriță este bun sau nu? Pentru că, dacă e greu să ne dăm seama singuri, am putea să-i întrebăm pe copiii noștri. Lor le lăsăm decizia aceasta „complicată” precum și credința, bisericile, tradițiile, totul. Ei le vor duce mai departe sau le vor abandona. Haideți să ne imaginăm că avem în fața altarului 50 de tineri liceeni. Și vrem să-i împărtășim cu aceeași linguriță. Vor sta la împărtășanie sau vor pleca? Prin urmare, vreți ca biserica să reziste și mâine, să fie și biserica următoarelor generații sau nu?