Evoluţia Covid-19. Trei posibile scenarii şi o certitudine: pandemia este de „cursă lungă”. O analiză STAT

Concomitent cu eforturile de a înţelege mai multe despre Covid-19, epidemiologii scrutează viitorul pentru a estima cât timp omenirea se va confrunta cu noul (deja vechiul) coronavirus. Scenariile pe care ei le au în vedere diferă în privinţa unor detalii, cum ar fi cât de mult va scădea transmiterea bolii peste vară sau câţi oameni sunt deja infectaţi şi, presupus, imuni. Dar, aproape în unanimitate, oamenii de ştiinţă consultaţi de STAT (site american care aparține de Boston Globe Media fiind specializat pe teme din domeniul medical), sunt de acord că lumea nu va mai arăta la fel nici după ce focarul actual de Covid va fi pus temporar sub control.

„Octombrie 2020”, spune Amesh Adalja, expert în boli emergente, de la Centrul de Sănătate al Universității „Johns Hopkins”, „nu va arăta mai deloc ca octombrie 2019”.

Şi nici octombrie 2021, potrivit unei analize dată publicităţii de epidemiologul Michael Osterholm de la Universitatea din Minnesota şi de colegii săi, citată de publicaţia ştiinţifică americană. Autorii studiului au în vedere trei dezvoltări posibile ale pandemiei, descrise în vocabularul unui peisaj marin, înfăţişând valuri de intensităţi şi durată diferite care se apropie nevăzute de ţărm.

Într-un astfel de viitor posibil, focarul actual este primul şi ultimul val monstru al pandemiei; el va fi urmat de valuri de mai mică putere. După acest val, vor apărea focare de ceva mai mică intensitate la intervale de câteva luni, cu incidenţă scăzută, dar niciodată până la zero, a bolii.

În cel de-al doilea scenariu, actualul val monstru este urmat tot în acest an de un altul, chiar de două ori mai puternic şi mai de lungă durată. Acest al doilea val revine în toamnă şi tăria sa va fi consecinţa faptului că scăderea semnificativă a numărului de îmbolnăviri şi decese peste vară va determina oficialii şi populaţia să relaxeze distanţarea fizică. Neatenţi, oamanii nu vor lua în seamă semnalele de avertizare timpurie că un nou val pandemic se formează. După acest al doilea val uriaş, mare parte din populaţie va fi deja infectată. Marea se va calma, valurile următoare ale bolii vor fi ocazionale şi mici.

În cel de-al treilea viitor posibil, valul actual creează o nouă normalitate, focarele de Covid-19 păstrând intensitatea aproape egală cu a celor celor de acum. Această nouă normalitate impusă de boală ar urma să dureze până la sfârșitul anului 2022 sau, în cel mai bun caz, până când va exista un vaccin eficient. Dacă nu va fi produs un vaccin , atunci lumea va convieţui cu virusul până când cel puțin jumătate din populație se va infecta, fie că va manifesta sau nu boala.

Indiferent de scenariu, cercetătorii americani citaţi de STAT estimează că nu există aproape nicio şansă ca epidemia de Covid-19 să se încheie altfel decât la capătul „unui traseu lung”. „Nu vom scăpa de pandemie până când nu va exista o imunitate suficientă a populației”, ușor peste 50%, a declarat, la o sesiune de informare a Academiei de Științe din New York, epidemiologul Gabriel Leung de la Universitatea din Hong Kong.

Scenariul unu: valuri mici, cât poţi vedea cu ochiul

În acest prim scenariu, actualul vârf atins de epidemia de Covid-19 este succedat timp de doi ani de o alternanţă de valuri mici şi de mare calmă. Crestele atinse de aceste valuri nu se vor ridica la mai mult de jumătatea tăriei focarului din primăvară, dar situaţia se va agrava atunci când covid se va suprapune gripelor sezoniere. Factori precum apariţia unor focare aleatorii, insufienţa testărilor sau ghinionul de a avea un număr mai mare de purtători supercontagioşi pot cauza variaţii regionale ale dezvoltării pandemice.

Acest prim scenariu reflectă emergenţa unui consens asupra faptului că SARS CoV-2 are o anumită sezonalitate, dar că el nu va fi eliminat de vremea caldă și umedă.

„Consensul între oamenii de știință este că, cel mai probabil, clima nu va reduce substanțial Covid-19 pe parcursul verii anului 2020, deoarece populaţia va fi în continuare în proporţie mare vulnerabilă la virus”, a declarat Marta Shocket, biolog la Universitatea din California. Drept urmare, orice diminuare sezonieră a răspândirii virusului „nu va avea un efect prea mare” în pirvinţa epidemiei.

Acest lucru se datorează modului în care virusul se transmite. Căldura și umiditatea pot ucide virusul aflat pe suprafețe, dar vor fi în continuare o mulțime de oameni infectaţi care îl vor răspândi prin strănut, tuse, chiar şi atunci când vorbesc.

„Estimarea noastră este că vom constata o reducere cu 20% a transmisibilității peste vară”, a declarat epidemiologul Marc Lipsitch de la Harvard, care a ajutat la dezvoltarea scenariilor. „Dacă el este similar celorlalte patru coronavirusuri umane”, care provoacă răceli obișnuite, „înseamnă că vara nu îl va opri, doar îl va încetini”, a mai spus el.

Dar Osterholm estimează că scăderea cazurilor de îmbolnăvire va fi mare decât procentul de 20 la sută invocat de Lipsitch din pricina modificării de lungă durată a comportamentului populaţiei: indiferent cât vor relaxa sau înăspri autorităţile măsurile de izolare socială, oamenii vor avea propriul ritm în a practica distanțarea socială voluntară. Atunci când focarele reapar, oamenii se vor izola mai strict prin măsuri voluntare. Din această pricină, focarele se vor disipa. Mulţi vor considera apoi că sunt în siguranţă, distanțarea socială va deveni iarăşi mai puțin strictă şi o să o luăm de la început. Următoarele valuri vor lovi din nou şi din nou până când se va ajunge la imunizarea de turmă sau la producerea şi distribuirea unui vaccin.

„Continuu să le spun oamenilor, pandemia nu se va încheia cu acest val”, avertizează Osterholm, pregătind populaţia pentru o convieţuire îndelungată cu virusul.

Scenariul doi: istoria se repetă

Luna martie a anului 1918 a adus primul val moderat al gripei spaniole. Cazurile s-au împuţinat în acea vară, dar șase luni mai târziu, în toamnă, epidemia a explodat. Acest al doilea val a făcut ravagii şi a fost urmat de vârfuri epidemice mai mici înregistrate la începutul anului 1919. Apoi, pandemia a luat sfârşit. Pandemiile gripale din 1957 și 1958 și gripa porcină din 2009 au urmat un model similar, cu menţiunea că valul al doilea de gripă porcină a fost „îmblânzit” de producerea mai multor vaccinuri eficiente, unul dintre ele la Institutul Cantacuzino.

În acest al doilea scenariu, Covid-19 se va întoarce cu mai multă ferocitate la sfârșitul verii și în toamnă, urmând ca la un moment să se disipeze şi să se stingă. „Am asista la ceea ce am putea numi o cădere de pe faleză a numărului de cazuri”, a spus Osterholm.

Această încheiere precipitată a pandemiei ar avea două cauze. În primul rând, atât de mulţi oameni ar fi infectați în primul val moderat (cel de acum) și în al doilea val monstru (care va atinge vârful în jurul lunii octombrie), încât se va ajunge rapid la imunitatea efectivelor.

În al doilea rând, cel de-al doilea val, spune Osterholm, „ar prăbuşi sistemele de sănătate”. Chiar dacă spitalele folosesc perioada de calm din vară pentru a-şi pregăti stocurile de echipamente, probabil că nu vor face faţă la întoarcerea în forţă a bolii. „Dacă am avea și un sezon gripal rău, ar fi într-adevăr dificil pentru spitale să facă față”, spune şi Amed Adalja. Confruntate cu colapsul sistemului medical şi cu un număr copleşitor de victime, oficialităţile vor fi obligate să ia măsuri la fel de stricte cum au fost cele din Wuhan, ceea ce va însemna în mare parte sfârşitul virusului.

Va mai exista o transmisie la nivel scăzut, deoarece noul coronavirus ar continua să circule, la fel ca toate celelalte patru coronavirusuri umane. Dar cazurile ar fi atât de puține, încât cu greu vor fi considerate „focare”. Covid-19 va deveni o boală virală cu un număr restrâns de cazuri.

Scenariul trei: Cea mai proastă „zi a cârtiţei”

Termenul folosit de epidemiologi face trimitere la ceremonia ieşirii din bârlog a cârtiţei, care prin tradiţie prevesteşte venirea primăverii sau dimpotrivă prelungirea iernii. În acest al treilea scenariu, pandemia nu se încheie curând. Vor continua să apară focare de intensitate apropiată celei din primăvară. Într-o parte ele vor fi stinse, în altă parte vor reapărea, mai grave în unele locuri decât în altele datorită mai multor factori. Deoarece forţa valului pandemic nu o va atinge pe cea a valului monstruos din scenariul doi, populaţia nu a va dobândi imunitatea de turmă decât mult mai târziu.

Nicio pandemie antigripală nu a urmat vreodată acest tipar. Există două motive pentru care Covid-19 ar putea fi o excepţie, evidenţiază analiza STAT.

Primul este de ordin biologic: coronavirusurile, după cum arată cele patru epidemii anterioare, se încăpăţânează să nu dispară niciodată (face excepţie coronavirusul SARS de la la începutul anilor 2000).

Al doilea motiv este unul sociologic: societatea nu mai poate face faţă unei alte perioade de izolare şi închidere a economiei. Valurile pandemice succcesive ar necesita reimpunerea restricţiilor, dar e posibil ca oficialii şi populaţia să se opună. Spitalele, pe de altă parte, vor fi mai pregătite decât în primăvară, iar oamenii vor tolera creşterea numărului de îmbolnăviri, cu atât mai mult cu cât dezvoltarea unor tratamente eficiente va reduce mortalitatea coronavirusului.

Pe măsură ce virusul impune noi forme de convieţuire, societatea trebuie să arbitreze ceea ce Gabriel Leung numește un trio de nevoi concurente: menținerea la nivel scăzut a cazurilor și a numărului de decese, păstrarea locurilor de muncă și a activității economice și păstrarea bunăstării emoționale a oamenilor. „Este o luptă între ceea ce trebuie să facem pentru sănătatea publică și ceea ce trebuie să facem pentru economie și pentru bunăstarea socială și emoțională”, a spus el. Dacă acea componentă de sănătate publică pierde teren, atunci valurile pandemice vor continua să ne lovească până la sfârșitul anului 2022.

Este acest scenariu cel mai probabil? Michael Osterholm nu este sigur. „Acest virus are orarul său”, arată el în încheierea analizei făcute de STAT. „Ceea ce ştiu este că vom avea câteva luni grele înainte.”