Jurnal din timpul epidemiei (43). Ziua Muncii de acasă

Astăzi a fost 1 Mai. Ziua Internațională a Muncii. În mod normal se sărbătorea în stil proletar, cu mici și cu grătar. Dar acum, sincer, ar fi fost și cam jenant să sărbătorim Ziua Muncii după ce am lenevit atâta! Nu s-a ieșit la iarbă verde, nu s-au umplut câmpurile cu grătare, dar mici s-au vândut, carne de asemenea. Un producător spunea că, de când livrează carne la domiciliu, i-au crescut vânzările cu 60%.

Și mai e ceva ce nu s-a întâmplat anul acesta de 1 Mai: românii nu s-au mai dus la mare, nici la munte în stațiuni. Turismul de pe litoralul românesc, spun cei din branșă, a pierdut 60 de milioane de euro. Regretabil, dar va fi această criză o lecție și un prilej de reinventare pentru turismul de la noi? Pentru că cealaltă criză, cea din 2009-2010, nu a produs nicio schimbare în mentalitatea celor care se ocupă de așa ceva. După ce au plâns pe umerii statului atunci, că n-au avut clienți și au ținut hotelurile și pensiunile pustii, când lumea și-a revenit, ei au pus prețuri de nu te puteai apropia. Prețuri nesimțite pentru ce oferă. S-a stârnit un curent de bancuri și miștouri pe seama turismului românesc că, dacă aș fi lucrat în branșă, aș fi intrat în pământ de rușine.

România nu are de oferit obiective turistice precum Egiptul sau Grecia, nici palate și castele ca Franța sau Marea Britanie, nici arta din Italia, să fim realiști, cinstiți cu noi înșine. România are natură și pitoresc, dar pentru natură și pitoresc, tarifele exorbitante nu sunt justificate, nu au cum. Nu întreții o poieniță cu aceleași cheltuieli ca la Luvru. Muzeele noastre nu au vizitatori și pentru că nu avem expoziții celebre, nu s-a investit în achiziții de artă modernă, nu s-a investit în aproape nimic. Nici operele lui Brâncuși nu știm să le prezentăm. Dar tarifele pentru un sejur la Băile Herculane le depășesc de trei ori pe cele din Grecia, 6 nopți în Munții Apuseni sunt mai scumpe de patru ori decât 7 nopți pe insula Thassos, iar 5 nopți la Neptun te costă de trei ori mai mult decât 7 nopți în Grecia. Așadar, prețuri mai mari, dar servicii mai proaste. Nu are rost să dau aici exemple din propriile experiențe, sunt mii de comentarii pe această temă, în defavoarea turismului românesc.

Desigur, aroganța turismului românesc a fost hrănită și cu niște vouchere de stat ca să ne furăm singuri căciula, în stil absolut păgubos.

Nu din lipsă de patriotism spun mii de români că turismul nostru e irealist, ci pentru că ne-am dori să fie altfel.

Mi-aș fi dorit să văd și la noi cum am văzut în Grecia după criza din 2010, o schimbare majoră în turismul lor: prețuri decente și la cazare, și la mâncare și o atenție mult mai mare față de cum își serveau clienții, atenție față de condiții, curățenie și confort. Ba mai mult, incredibil dacă te gândești la tradiție, chiar au dat bon fiscal pentru orice am cumpărat sau consumat.

Pe când la Brașov, la o masă cu mai mulți operatori din turism, am ascultat uimită cum se învățau unii pe alții cum să fenteze statul și să-i ia vaucherele: în loc de prețul întreg, îi dai omului cam 2/3, el nu vine la tine, tu nu schimbi cearșafuri, nu cureți, dar te alegi cu niște bănuți fără să faci nimic.

Nu e bine și spun asta cu ochii în pliantul Vara 2020 care oferă 3 nopți la Bazna cu 109 euro și 7 nopți în Grecia cu 89 de euro.