Jurnal din timpul epidemiei (42) Spital, școală, spital
După această experiență, cred că tot mai mult va conta în decizia de a-ți alege domiciliul, nu locul de muncă, ci dacă în localitate este un spital bun sau nu. Acum s-a văzut mai bine decât oricând că sunt unele orașe cu spitale mai bune decât altele, sunt țări cu un sistem de sănătate mai bun decât altele. Și că acest lucru contează enorm.
Germania a avut un număr de decese destul de mic în comparație cu alte țări europene, ca de exemplu Franța sau Spania sau, ce să mai vorbim, Italia. Iată că acum și Marea Britanie își dezvăluie slăbiciunile sistemului sanitar. Ieri a raportat peste 4.000 de morți. Desigur, explicația nu stă doar în sistemul de sănătate, ci și în condițiile sociale, de călătorie, nivelul restricțiilor etc. Dar, dacă ne uităm la numărul de paturi de la terapie intensivă, la echipamentele de protecție, la numărul de vindecări, putem avea o imagine realistă a situației din Sănătate.
La microscară, dacă te uiți peste România și te gândești să te stabilești într-o localitate, ce alegi? La ce te uiți mai întâi? Până acum alegeai un oraș sau o localitate cu locuri de muncă sau cu chirii suportabile, cu școală sau cu locuri de agrement. De acum însă, logic ar fi să te uiți ce spital e prin zonă, dacă are saloane de terapie intensivă, dacă sunt medici specialiști sau dacă are salvare. Nu de alta, dar te-ai lovit cu capul de pragul de sus al spitalului.
Azi am vorbit cu o doamnă asistent medical la Munchen, plecată din Sighișoara. Spune că, acolo, la terapie intensivă sunt doar două cazuri, deși au 14 paturi pregătite. Că într-adevăr, sistemul de sănătate și educația sanitar-igienică a populației sunt mult mai bune decât în România, pentru că a lucrat în ambele țări, poate să facă comparația. Iar doamna de la Munchen recomandă prioritar investiția în sănătate și în școală, pentru că ele contează mai mult decât orice altceva. În timpul conversației îmi amintesc de mesajele românilor din străinătate către confrații lor ce voiau să vină în țară. Stați aici, le spuneau ei, măcar aici sunt spitale!