Călin Nemeș, file de poveste întoarse de Tiberiu Fărcaș

În Cluj-Napoca, circulația în intersecția de la „Conti” a fost blocată, din nou, în 21 decembrie, la ora 15.30, la fel ca în 1989. De data această, nu s-a ieșit în stradă pentru libertate, ci pentru a-i omagia pe cei care au murit pentru ea. Jurnalistul veteran Tiberiu Fărcaș și-a lansat volumul „Călin Nemeș. Povestea unui revoluționar” în același loc și la aceeași oră unde, acum 30 de ani, un grup de tineri declanșa Revoluția de la Cluj-Napoca.

Pe o măsuță pliantă sunt expuse două duzini de cărți cu coperta negru-lucios. Pe ea, Călin Nemeș, drapat în negru, cu papion alb, vorbește în fața unui microfon și arată cu mâna stângă semnul victoriei. Sprijinită de un picior al mesei, altă fotografie alb-negru, cu același Călin Nemeș, pe patul de spital. Între cele două imagini se întinde un tricolor găurit, din 1989, un pic decolorat și puțin zdrențuit. În spatele măsuței, are loc prezentarea de carte. Invitații stau în picioare. Se ține un moment de reculegere. E o iarnă caldă, ca și în 1989. Vorbesc scurt și la obiect directoarea editurii „Ecou Transilvan”, Nadia Fărcaș (nicio legătură cu autorul), primarul Emil Boc, istoricul Ottmar Trașcă. Profesoara de franceză a lui Călin, Voichița Ciobanu Maiorescu, îi face apoi un portret în cuvinte. Mai mulți revoluționari vorbesc emoționant, dar fără să cadă în patetism. Regizorul Lucian Tănase, aflat în primul rând al Revoluției, lângă Călin Nemeș și Lucian Matiș, face o notă distinctă și strigă: „Armata a venit azi aici, dar nu e îndeajuns. Armata vreau să-și ceară iertare pentru că a tras în propriul popor, în propriii copii”. Cei aproape 100 de oameni strânși în intersecție aplaudă, prima dată. Artistul Nucu Pandrea plânge de-a binelea și spune asta cu glas tare la microfon.

Galerie foto de Dan Bodea:

Spre final, vorbește autorul volumului, aflat la a treia carte. Spune că a scris o carte-document, o restituire, în memoria unui om pe care l-a cunoscut indirect și l-a admirat direct. „Au apărut noi mărturii, noi fotografii, așa că va exista și o ediție a doua, revizuită și adăugită”, promite jurnalistul. Apoi evocă anii 1980:„Era doar propagandă în TV, în radio, în ziare și un cenușiu din care nu mai vedeam luminița. Călin Nemeș și toți ceilalți, Lucian Matiș [și restul revoluționarilor], au aprins această luminiță, care s-a transformat într-o Revoluție autentică, cel puțin până în 22 decembrie”.

Ultimul cuvânt îl are editoarea cărții, Nadia Fărcaș, care alege să citească câteva fraze spuse de fiica lui Călin Nemeș, Patricia, care avea un an la Revoluție, și cinci, când tatăl său s-a sinucis:

„Nu există o bucurie mai mare decât ceea ce faceți pentru tata și vă mulțumesc. Voi, prietenii lui, la fel ca el, sunteți un exemplu pentru noi, cei mai tineri. În timpul Revoluției, după ce a început la Timișoara, tata nu a suportat nedreptatea și atunci s-a decis să facă ceva pentru morții nevinovați, împotriva sistemului corupt, comunist, de care aveam atunci parte (…) Sistemul era prea corupt pentru ca armata să își permită să nu acționeze la anumite ordine, astfel tata a fost împușcat, dar Revoluția a continuat și s-a răspândit în celelalte orașe, până când Ceaușescu a căzut și ne-am luat țara înapoi. Eu îl iubesc pe tata mai mult decât viața și a fost, este și va fi întotdeauna eroul meu”.

Cuvintele se regăsesc, scrise cu auriu pe fond negru, pe coperta a patra a cărții lui Tiberiu Fărcaș, ultima filă a poveștii lui Călin Nemeș, ediția de după 30 de ani.

Lansarea de carte s-a încheiat la 16.04, apoi circulația a revenit la normal.

Cartea are 201 pagini și costă 30 de lei.