Paul Celan se întoarce în limba română. George State: „Celan își îndeamnă cititorii să-i fie alături, să-i țină partea. I-am ținut partea, m-am potrivit cu Celan“

La lansarea volumului II și Opera poetică a lui Paul Celan. Au vorbit Andrei Corbea, Gabriel H. Decuble, Ion Pop și Andrei State.

Marți, 19 noiembrie, la Book Corner Librarium, a avut loc lansarea volumului Opera poetică (II), de Paul Celan, apărut în colecția „Biblioteca Polirom”, o traducere din limba germană făcută de George State, cu o postfaţă de Andrei Corbea. Gazdele lansării au fost reputații germaniști Andrei Corbea și Gabriel H. Decuble, academicianul filolog Ion Pop și traducătorul George State. În fața unei săli pline, invitații au încercat să ofere câte o perspectivă de intrare în universul liric celanian, adesea catalogat drept descurajator ermetism. Volumul, dincolo de efortul admirabil de traducere, reprezintă și reîntoarcerea poetului în limba română părăsită, cel puțin din punct de vedere liric, în 1947.

În postfața celui de-al doilea volum din Opera poetică a lui Paul Celan, germanistul Andrei Corbea citează întrebarea lansată de Peter Horst Neumann în numele celor care-și doresc să înțeleagă poezia celaniană: „Ce trebuie să știi ca să înțelegi?“. Prezentările volumului făcute de invitați și traducător au încercat, din diferite perspective, să ofere un răspuns la această întrebare pentru a media înțelegerea încifratei lirici celaniene de către publicul român.

Andrei Corbea, diplomat, filolog și profesor de literatură germană la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, a fost cel care a deschis discuțiile serii pornind de la caracterul „dificil“ al poeziei celaniene scrise într-o „germană a lui Celan“. „Germana celaniană a evoluat în timp, de la o „tonalitate rilkeiană târzie ce prezintă urmele clare ale unei anumite amprente culturale“ către o fracționare și contracție a limbii, vădită în procesul târziu de reducție a lexemelor, explică Andrei Corbea. Lupta poetului cu limba germană și raportarea contradictorie la ea pornesc de la tensiunea interioară suscitată de faptul că germana este limba în care s-au dat ordinele să fie uciși părinții evrei ai lui Celan, ordin pe care poetul îl evocă amintind de acea zi fatidică de 20 ianuarie 1941.

Totuși, de ce scrie Celan în germană? În locul poetului a răspuns germanistul ieșean, „deoarece nu poate altfel decât să scrie în limba germană, aceasta rămâne singura limbă care-i poate reda vocea“, deși, la fel de adevărat este și că limba în care s-au dat „ordinele morții“ rămâne o limbă în care Celan nu poate să încapă. O altă revelație celaniană a fost și că o întreagă zestre culturală, definitorie până la un punct pentru poetul din Cernăuțiul bucovinean, a fost neputincioasă în fața tentației terorii și genocidului.

„Celan vrea să scrie în limba germană despre vina germană și să dărâme iluzia simbiozei germano-evreiești. La final a venit această amuțire pe care poetul și-a asumat-o prin sinucidere. Sarcina traducătorului a fost aproape imposibilă. George State și-a dat examenul de maturitate, iar un traducător matur (de poezie) este un poet matur“, a mai spus germanistul Corbea.

Pentru Gabriel H. Decuble, directorul Departamentului de Limbi și Literaturi Germanice de la Universitatea din București, traducerea acestor volume de poezie reprezintă o piatră de încearce pentru orice traducător, necesitând de la acesta „competențe interculturale vii și asumate“. Avem de-a face, la Paul Celan, cu „o disecție a lexemelor cu scopul de a ajunge la resursele cele mai intime de sens“.

În fine, din partea Clujului a vorbit un pasionat de poezie, „un prizonier al fluidității limbii și poeziei germane“, academicianul și profesorul universitar Ion Pop. Pentru acesta, „cu Celan nu se poate proceda decât traducându-l cvasiliteral, deși trebuie forțate niște uși și încuietori ale limbii, ceea ce a dus la crearea unor combinații ingenioase din partea traducătorului George State. Poezia celaniană își contrage drama și suferința în niște abstracte și ținute foarte statuare. Vorbim despre un teritoriu poetic foarte tulburător și impresionant. Traducătorul, aici de față, a dat dovadă de o răbdare de benedictin, mânat de un gând care îndreaptă către poezia mare“, a concluzionat Ion Pop.

Traducându-l pe Celan

„Am fost ghidat și ajutat, ca să spun așa, nu am fost singur, așa că mă simt copleșit de cuvintele auzite în această seară. Pot să spun că după ce am tradus Celan am învățat mai multă română. În contra a ceea ce se crede despre traducerile literale, la Celan, încercarea de a rămâne cât mai fidel textului te constrânge să fii cât mai creativ. Tomul secund, mai pur sau mai epur? Eu mă simt mai atașat de cel de-al doilea volum. Ceea ce se spune mai rar despre lirica celaniană este faptul că aceasta are un pronunțat conținut emoțional. Celan își îndeamnă cititorii să-i fie alături, să-i țină partea, iar la această solicitare am căzut și eu. I-am ținut partea, m-am potrivit cu Celan“, a mărturisit traducătorul George State, doctor în filosofie, care a și purces apoi la lectura unora dintre poeziile sale preferate.

Redăm aici poeziile Solve și Coagula, respectând intenția celaniană de a le citi și înțelege împreună, în complicitatea lor de sens alchimico-istoric care vizează dizolvarea și recompunerea lumii.

Solve

Arbore funerar dez
estizat, des-
picat în lobde arzînd:

pe lîngă venin-
atele palatinate, domuri,
în aval, în
amonte plutind

de la infim-văpăiatul,
de la
liberul semn
de punctuație al
salvatei scripturi,
refugiate
în fără
număr numitele, de ne-
rostitele
nume.

Coagula

Rana ta,
Rosa, și ea.

Și lumina de coarne a
bivolilor tăi românești,
în locul stelei de deasupra
patului de nisip, în
grăitorul, roșu-
cenușă de-nverșunatul
alambic.

***

Unul dintre spiritele care au marcat gîndirea poetică europeană a secolului XX, Paul Celan (Paul Antschel) s-a născut la Cernăuţi, în 1920, într-o familie de evrei vorbitori de limbă germană. Studiile universitare le începe la Tours, unde pleacă în 1938; revine în România înaintea izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial. După 22 iunie 1941 este mobilizat în detaşamentele de muncă obligatorie pentru bărbaţii evrei la Rădăzani, Fălticeni şi Tăbăreşti; părinţii mor succesiv în lagăre din Transnistria, unde fuseseră deportaţi în iunie 1942. În aprilie 1945 Celan se refugiază la Bucureşti, unde va locui pînă în decembrie 1947, cînd părăseşte definitiv România. După şase luni petrecute la Viena, se stabileşte la Paris. Studiază la Sorbona, iar din 1959 ocupă postul de lector de limba germană la École Normale Supérieure. Poet de limbă germană, Celan publică primul volum de versuri, intitulat Nisipul din urne, la Viena, în 1948; patru ani mai tîrziu apare Mac şi memorie, cartea care i-a adus recunoaşterea criticii, urmată, rînd pe rînd, de volumele ce l-au consacrat drept unul dintre cei mai importanţi poeţi ai secolului XX: Din prag în prag (1955), Gratii de vorbă (1959), Roza Nimănui (1963), Schimbare de suflu (1967) sau, postum, Ograda timpului (1976). De asemenea, va traduce în germană din, printre alţii, Paul Valéry, Henri Michaux, René Char, Osip Mandelştam, precum şi prima carte franceză a lui Emil Cioran. Paul Celan primeşte în 1958 Premiul Literar al Oraşului Bremen, iar în 1960 i se decernează Premiul Georg Büchner. Bolnav, se sinucide în 1970.