A fost inaugurată Casa memorială Iuliu Maniu. O zi mai lungă decât veacul

<

►

>

Foto | Lorand Vakarcs

Foto: Loránd Vakarcs

„I-a fost greu părintelui Borz să ducă toată lucrarea aceasta la bun sfârșit, dar a reușit pentru că nu s-a descurajat. Dar și muncitorii au fost oameni buni, n-au plecat de la lucru nici când părintele mai întârzia cu plata pentru că nu avea bani. Dacă trăia, tata s-ar fi bucurat enorm să vadă ce s-a întâmplat astăzi aici”, ne mărturisește Mirica Pop, născută Man.

„Unele obiecte mai erau prin casă, câteva sobe rotunde, din fontă, extraordinar de frumoase, care apar în fotografiile vremii, le-am identificat la şcoală. Între timp, am recuperat şi alte lucruri. Avem aici bastonul lui Maniu, cu care a fost arestat, a suferit un pic, a fost folosit între timp, dar are o poveste foarte interesantă. Un ofiţer politic al închisorii de la Sighet încerca, la sfârşitul anului 2007, să-l vândă pe piaţa neagră, împreună cu pălăria, o batistă şi un descălţător de cizme, o mariţă, cum i se spune pe la noi, făcut special în puşcărie de un deţinut pentru domnul Maniu. Un jurnalist din Sighet îl descoperă şi anunţă procuratura de la Cluj, care a început o anchetă penală. Întrebat fiind de ce nu le-a predat până atunci, el a spus că nu l-a întrebat nimeni. Mai mult, a cerut chirie pe ele, cinci lei pe zi, din 1947 şi până în 2007. Nu a primit, de bună seamă. În 2008, ele au ajuns la Bucureşti, de la Cluj-Napoca, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte şi abia în 2012 am reuşit să le aducem la Bădăcin. Obiectele au început să vină spre noi. Acum doi ani am primit un telefon din Baia Mare. Un domn, pe patul de moarte, i-a mărturisit preotului că are un covor din casa din Bădăcin şi vrea ca acest covor să ajungă înapoi la casa lui. Preotul m-a sunat şi m-am dus după el. Am mai recuperat un ceas, semnul de identitate cu care a luptat în primul război mondial, două batiste cu monogramă de la familia Boilă, câteva linguriţe şi ele cu monogramă, un potir inscripţionat, o faţă de masă şi ceva de care m-am bucurat mult: «Liturghierul» lui Timotei Cipariu, îmbrăcat în piele, care a aparţinut capelei din casa Maniu. Era la o bătrână din sat”, povesteşte preotul greco-catolic Cristian Borz, despre cum a recuperat obiectele expuse in Casa Memorială Iuliu Maniu, inaugurată astăzi, 12 octombrie.

Foto: Loránd Vakarcs

Foto: Loránd Vakarcs

„Şi dulapurile acelea au o poveste frumoasă. În 1910, doamna Clara Maniu le-a comandat unui meşter maghiar din Şimleu. Când au venit comuniştii, sora Cecilia îi spune meşterului să vină să ia de acolo mobila că e făcută de el şi poate comuniştii îi dau foc. Meşterul a luat-o la el în casă şi a păstrat-o în bune condiţii. După revoluţie, cineva i-a oferit nepotului acestuia 2.500 de euro pe ele, dar nepotul meşterului a zis: «nu, nu pot să le vând, au fost plătite o dată». Apoi a vrut să înapoieze dulapurile casei de unde le-au luat, dar casa era ocupată de Centrul pentru copii. Omul s-a dus la biserică şi i-a zis preotului de atunci să ia dulapurile înapoi. Preotul care nu avea unde să le pună a zis: «vinde-le şi dă-ne banii». «Nu pot» a zis iar omul, ele au fost plătite o dată! Aşa că le-a mai ţinut la el o vreme şi, când s-a ivit ocazia, să fie aduse în subsolul bisericii, la adăpost, le-a adus. Uf, cât mă bucur, a zis, că vor ajunge iar în casa lui Gyula bacsi (nenea Iuliu, în maghiară)!”. Unul dintre dulapuri nu mai are blatul de marmură. Nepotul n-a avut alte posibilităţi şi a făcut din ea cruce de mormânt mamei lui. „Şi Gyula bacsi ar fi dat-o pentru aşa ceva”, spune preotul de azi. Dulapurile sunt astăzi expuse într-una din odăile casei muzeu.