Călin Dejeu, biolog şi activist pentru mediu: “Microhidrocentralele distrug râul mai mult decât hidrocentralele”

La începutul lunii august, Ministerul Apelor şi Pădurilor a propus un proiect de Hotărâre de Guvern „pentru aprobarea criteriilor de selectare și listelor sectoarelor de cursuri de apă unde se interzice sau se restricționează realizarea de noi lucrări și activități care pot afecta starea ecologică a apelor”. Mai exact, s-a stabilit un criteriu, cel al altitudinii. Astfel, sunt excluse lucrări pe cursurile de apă aflate pe sectoare localizate la altitudini mai mari sau egale cu 1500 mdMN (unde mdMN înseamnă metri desupra Mării Negre) şi sunt restricţionate lucrări pe cursurile de apă aflate pe sectoare localizate la altitudini între 800 şi 1.500 mdMN. Aşa cum prevede proiectul, „în sectoarele cu restricție sunt permise, fără a afecta starea ecologică a apelor, realizarea de noi lucrări și activități care vizează asigurarea siguranței și sănătății oamenilor și animalelor și prevenirea catastrofelor naturale”.

Apare atunci întrebarea ce se întâmplă cu apele de la altitudini de sub 800 mdMN? Rămân total neprotejate, după cum afirmă biologul şi activistul Călin Dejeu. Tot el spune că situaţia râurilor de la noi din ţară e la fel de gravă sau poate chiar mai gravă decât cea a defrişării pădurilor, iar această criză nu pare să aibă vreo rezolvare atât timp cât instituţia menită să aibă grijă de această resursă naturală, Apele Române, mai degrabă ajută la distrugerea ei decât la conservarea şi protejarea acesteia. Avizarea construirii de microhidrocentrale ar fi una dintre principalele probleme pentru că energia produsă de acestea este infimă faţă de deranjul pe care îl provoacă râului şi, implicit, terenului din zonă, mai expus la alunecări de teren sau inundaţii.

Călin Dejeu, biolog şi activist pentru mediu | Foto: romaniacurata.ro

Călin Dejeu este biolog și economist, cu peste 20 de ani de activitate în societatea civilă de mediu, cu experiență profesională inclusiv în ONG de mediu și în Ministerul Mediului, militant pentru protejarea patrimoniului natural, în special a râurilor. Implicat în salvarea Râului Alb, a Defileului Jiului și a râurilor Nera și Bistra.

Reporter: De ce militaţi împotriva acestei hotărâri?
Călin Dejeu: Pentru că această hotărâre trebuia să ajute la protejarea râurilor şi de fapt nu ajută, doar se vrea să se creeze impresia că protejează ceva, când în realitate nu protejează nimic pentru că la peste 1.500m oricum nu se făcea nimic. De protecţie este nevoie la sub 800m altitudine şi această hotărâre nu se referă la cursurile de apă sub 800m. Acolo sunt marile presiuni, acolo se fac regularizări, acolo vrea Hidroelectrica să continue proiectele ceauşiste. Vor să capteze Bistra din Banat, vor să distrugă Defileul Jiului şi toate aceste proiecte sunt la sub 800m altitudine.

R: Dacă cineva care nu cunoaşte neapărat domeniul se uită pe această hotărâre ar spune că e totul în regulă, există nişte pasaje care fac referire şi la râurile aflate la sub 800 mdMN.
C. Dejeu: Dacă ar citi cu atenţie şi ar vedea că de fapt ce e la 800m altitudine nu se protejează deloc, nu ştiu dacă s-ar mai gândi că e chiar în regulă, ci mai degrabă ar fi indus în eroare dacă s-ar uita la anexe şi ar vedea listele acelea imense cu râuri, s-ar gândi că „wow, câte zone sunt protejate şi ce fantastic este”. Textul, dacă îl citeşti cu atenţie, îţi dai seama că e o aberaţie pentru că altitudinea nu este un criteriu de conservare. Să se declare arii protejate în funcţie de altitudine e un non-sens, ca şi cum am declara rezervaţii numai peste o anumită altitudine. Sau ca şi cum am proteja numai pădurile de conifere sau jnemenişurile în materie de păduri. E o aberaţie, dar pentru ei e foarte simplu şi le acoperă interesele.

R: Ce interese? Cine ar avea de câştigat? Mici afacerişti locali?
C. Dejeu: Mai puţin. Marii câştigători sunt cei de la Hidroelectrica. Acolo se vrea continuarea tuturor proiectelor ceauşiste. E o companie care nu a fost reformată absolut deloc de la revoluţie încoace. Ei chiar cred că fac energie verde. E halucinant ce se întâmplă. Şi Apele Române. Pentru că ei vor să regularizeze toate râurile, acum chiar pe bani europeni vor să producă un masacru. De exemplu, proiectul din Defileul Jiului înseamnă secarea Jiului pe 33km, pe toată lungimea din Parcul Naţional, care e declarat pentru protejarea lui până la urmă, deci Parcul Naţional nu-şi mai avea sensul dacă ştiau ce vor să facă. Pe lângă Jiu, şi afluenţii sunt distruşi, Bratcu şi Dumitra. Proiectul din Banat presupune devierea râului Bistra spre Barajul de la Poiana Mărului. Proiectul de la Răstoliţa presupune distrugerea a şapte cursuri de apă de pe versantul sudic al Călimanilor, care vor fi toate deviate spre lacul de acumulare de la Răstoliţa. Continuarea proiectului de pe Buzău presupune secarea Bâscăi Mari, care, din nou, va fi deviată în galeria de aducţiune, şi Bâsca Mare chiar este un râu fantastic, poate cel mai valoros turistic pe care îl mai avem în ţară pentru că dacă ar fi să comparăm cu Jiul, de exemplu, Jiul e mare, spectaculos, dar Jiul, din păcate, e plin de gunoaie din cauza localităţilor din amonte care aruncă gunoiul în râu. În schimb, Bâsca Mare este un râu absolut curat, un râu superb, chiar recent au venit nişte englezi şi l-au coborât cu caiacul în premieră şi chiar nu merită să fie distrus. E doar o captare laterală dintr-un proiect gigantic, va produce o cantitate infimă de energie, dar la noi nu se înţelege că pentru o captare laterală distrugi un râu. Cum s-a întâmplat în cazul Vâlsanului, unde dispare o specie endemică de peşte pentru o amărâtă de captare laterală. E vorba de asprete. Şi ar trebui să fie un simbol naţional. Romanichthys valsanicola. Şi numele îi sună foarte bine şi nu că refuză, nici măcar nu s-a făcut vreun demers ca Hidroelectrica să oprească acea captare laterală. Nu se ştie dacă a dispărut specia, e cumva la limită, s-ar putea să mai fie câteva exemplare. Din cauza captării se pune problema dispariţiei speciei, pentru că râul acela are un debit mult sub debitul natural, peştii au nevoie de apă, nu trebuie să fii specialist să-ţi dai seama.

R: Construierea de microhidrocentrale afectează şi fauna râurilor?
C. Dejeu: Distrug râurile complet. S-a tot încercat să se inoculeze ideea că aşa zisele microhidrocentrale ar fi mai acceptabile, pentru că, teoretic, ar putea să supraviţuiască şi râul dacă s-ar respecta un debit de servitute care s-ar calcula corect şi aşa mai departe, dar practica a arătat că, din contră, microhidrocentralele sunt mai rele decât hidrocentralele mari pentru că şi distrug râurile, dar produc o cantitate infimă de energie, deci se distruge enorm pentru o cantitate de nimic.

R: Aţi intentat câteva procese. De ce a fost nevoie de intervenţia unui judecător?
C. Dejeu: Pentru că autorităţile de mediu se comportă întotdeauna ca nişte avocaţi ai distrugătorilor mediului. Şi eu, iniţial, am fost naiv şi am încercat să merg pe procedură, să fac observaţii la deciziile de încadrare a acordului de mediu, dar mi-am dat seama că nu are absolut niciun sens pentru că ei niciodată nu renunţă la deciziile lor ilegale, chiar şi în faza de proiect, chiar dacă le vii cu argumente legale. Ei ştiu că trebuie să dea acord de mediu, aia e politica, aşa e ordinul şi doar în instanţă poţi să-i opreşti, ei niciodată nu se opresc singuri. E vorba de Agenţia de Protecţia Mediului (APM). La Apele Române e şi mai şi, acolo nici nu poţi să încerci nimic pentru că ei nu postează niciodată, avizele de gospodărirea apelor sunt secrete, nu este nicio transparenţă, nu sunt supuse dezbaterii publice, doar când ajunge la APM proiectul afli că au de nu ştiu când un aviz de gospodărire a apelor şi dacă îl ceri nu ţi-l dau. O dată chiar mi-am făcut timp şi i-am dat în judecată ca să cer o copie a avizului şi nici măcar judecătoarea nu a citit legea şi mi-a respins, că ea nu făcea distincţie între informaţia de interes public în general şi informaţia de mediu la care nu trebuie să justifici vreun interes pentru că e logic că oricine e afectat de problemele de mediu şi oricine, persoană fizică sau juridică, are dreptul să aibă la dispoziţie date legat de mediu. Şi am pierdut. În cele din urmă am făcut rost de acel aviz şi nici nu mi-ar fi folosit la nimic pentru că eu voiam să ştiu debitul de servitute, care nici măcar nu era trecut în el. Deci m-am agitat degeaba. Erau acolo orice fel de date în afară de esenţial.

R: Cum ar putea fi rezolvată această situaţie, mai este vreo rezolvare în cazul în care Hotărârea de Guvern e aprobată?
C. Dejeu: Fiind o Hotărâre de Guvern, orice alt guvern o poate schimba, dar în domeniul apelor avem, cred, cele mai denaturate autorităţi şi efectiv nici nu poţi comunica cu ei. Apele Române este o instituţie care ar trebui complet reformată, dar nu văd în viitorul apropiat un demers în acest sens şi, din păcate, nici de la Comisia Europeană nu aşteptăm nimic, pe probleme de ape nu ştiu de ce implicarea e zero. Deci ei efectiv înghit orice date le dau Apele Române. „Aşa au zis Apele Române? Bine, noi nu ne băgăm că nu avem vreme”, cam asta e atitudinea. În alte domenii, pe protecţia naturii, hai că au mai deschis un infringement, dar pe ape, mai ales de vreo 3 ani, nu mai fac absolut nimic.

R: Riscă România să intre într-o criză, la un moment dat, din cauza unor politici din acestea împotriva naturii?
C. Dejeu: Avem deja o criză de mediu pe care o vedem cu toţii pentru că de râuri depind şi pădurile. Sunt destule studii care arată clar că pe o vale de munte râul depinde de pădure şi invers, plus că dacă e să mergem la acele regularizări, pe care sigur le vor face Apele Române, ele mai degrabă accentuează pericolele în caz de inundaţii, sunt metode total primitive, anacronice şi ele măresc pericolul, nu-l micşorează. De exemplu, ele transmit spre aval riscul şi-l amplifică, cum ei betonează râurile va curge mult mai repede viitura şi în aval efectul va fi şi mai mare. Sau digurile, toată lumea ştie că digurile mai devreme sau mai târziu cedează. Nici americanii nu au reuşit să facă diguri suficient de puternice, de aceea trebuie să laşi spaţiu suficient râurilor. Această politică din toată lumea civilizată, de a lăsa spaţiu cât mai mare râurilor, nu e din motive de iubire pentru natură, ci pentru că şi-au dat seama că dacă nu laşi spaţiu suficient râului digul acela va ceda mai devreme sau mai târziu şi vor muri oameni.

R: Ce situaţii avem în judeţul Cluj?
C. Dejeu: În judeţul Cluj avem Someşul Rece pe care vor să facă microhidrocentrale. Au început lucrările în 2013, a murit un om că era noiembrie, erau deja condiţii de iarnă şi ei lucrau din greu ca să pară că au început în termenul legal lucrările, ceea ce nu făcuseră, le-au început când deja le expiraseră documentele şi atunci s-au oprit, probabil din cauza Inspecţiei Muncii, apoi am înţeles că nu au mai avut bani şi după aceea Federaţia Română de Pescuit la Muscă a deschis un proces, au câştigat pescarii în primă instanţă şi acum urmează apelul, deşi a fost mutat procesul la Alba, nu am înţeles de ce. Acolo aveam şi un custode bun, care putea să intervină, dar acum custozii au fost eliminaţi, deci nu ştiu sigur nici cu Someşul Rece ce se va întâmpla. Oricum la Someşul Rece doar zona din amonte mai există pentru că în aval sunt două captări şi râul e o amintire pe cea mai mare lungime a lui. Pentru că debitul este deviat spre Someșul Cald prin aducțiune și mai rămâne un pârâu jalnic din afluenții din aval pentru că strict la captări nu lasă debit de servitute.

R: Cine construiește, de obicei, microcentralele?
C. Dejeu: Particulari, care urmăresc certificate verzi, aici e miza afacerii, din care câștigă sume enorme. Microhidrocentralele, aşa cum am mai spus, produc foarte puțin curent și nu le-ar renta investiţia doar din curent, şi atunci vânează certificatele verzi, de acolo se îmbogățesc. Sunt acelea pe care le plătim noi toți fără să ne fi cerut cineva părerea dacă suntem de acord să sponsorizăm distrugerea naturii.

R: Poate fi comparată situaţia râurilor cu cea a pădurilor?
C. Dejeu: Se poate compara și chiar mă gândeam că toată lumea are impresia că e mai gravă situația la păduri fiind mai mediatizată, dar nu e adevărat, râurile sunt într-o stare mult mai gravă decât pădurile. În primul rând că râul e afectat oricum de tot ce se întâmplă în bazinul hidrografic, inclusiv cu pădurile, iar râurile noastre sunt într-o stare deplorabilă și dacă mai vii și le distrugi direct, premeditat cu hidrocentrale sau regularizări nu mai au nicio șansă. La păduri, dacă distrugi o pădure virgină e ireversibilă refacerea, dar o pădure care nu e virgină, teoretic, crește într-o sută de ani, cu condiția să nu plantezi specii introduse, dar râurile secate de hidrocentrale vor fi secate pentru totdeauna. Hidroelectrica nu are nici un gând să dărâme vreun baraj, deși în toată lumea se dărâmă sute, mii de baraje, ei vor să construiască altele, niciunul nu s-a gândit să dărâme vreunul sau să naturalizeze un râu, deci planurile lor de a menține acele albii secate sunt pentru totdeauna. Situația la râuri este mult mai gravă decât la păduri, dar nu se înțelege asta, noi nu conștientizăm în ce hal arată râurile noastre. Eventual, da, când vezi imagini cu tone de gunoaie pe lacul Izvorul Muntelui sau Vădeni, atunci da, se mai șochează opinia publică, dar de regularizări chiar nu am văzut să existe o reacție normală, unii au rămas cu o educație comunistă și își închipuie că ce frumos e râul cu malul de beton.

R: Unde se poate ajunge dacă se lucrează la sub 800m la un râu?
C. Dejeu: În principiu, dacă distrug râul la sub 800m el va fi afectat și în amonte pentru că râul e ca un organism viu, e ca și cum ai spune că protejezi un copac, dar numai spre vârful coroanei, restul îl tai și îl duci la gater. Dacă iei o piatră din albia râului deja ai stricat un echilibru pentru că din amonte va veni altă piatră ca să ocupe locul și așa merge ca un domino până la izvor. Orice ai face afectează râul și în amonte și în aval.

Sursă video: TVR Cluj

Distribuie:

Nu există Comentarii

Postaţi un comentariu