Ficatul gras sau „Fatty Liver Disease” – o problemă de sănătate tot mai frecventă în zilele noastre

Steatoza hepatică sau ficatul gras este o afecţiune care semnifică acumularea de grăsime în ficat. Ficatul gras este o afecţiune destul de frecventă în ultima vreme, care nu are simptome specifice, dar care nedescoperită şi netratată la timp poate duce la ciroză şi insuficienţă hepatică severă.

Este cea mai frecventă boala a ficatului în ţările dezvoltate (20-30% din populaţia adultă), fiind considerată o „boală a civilizaţiei”.

Ce simptome pot să apară?

În general, ficatul gras nu prezintă semne şi simptome specifice, poate să apară durere în partea dreaptă a abdomenului superior, stare de slăbiciune, astenie fizică marcată, oboseală persistentă, în stadii avansate apare îngălbenirea ochilor şi pielii, scădere în greutate şi topirea masei musculare.

Care sunt cauzele apariţiei ficatului gras?

Ficatul gras apare atunci când ficatul nu reuşeşte să mai metabolizeze eficient zaharurile şi grăsimile în exces din sânge, ceea ce duce la acumularea lor în ţesutul hepatic, cu lezarea structurii sale, care poate merge de la fibroză la necroză şi în final la ciroză.

Care sunt factorii de risc?

• Nivele crescute de grăsimi în sânge (colesterol şi trigliceride);
• Obezitatea, mai ales cea abdominală, asociată cu sedentarismul;
• Alimentaţia de tip fast food, consumul de alcool şi băuturi carbogazoase;
• Sindromul de apnee în somn;
• Diabetul zaharat de tip 2;
• Hipotiroidia;
• Scăderile bruşte urmate de creşteri bruşte în greutate.

Cum putem diagnostica aceasta afecţiune?

Diagnosticul de ficat gras este unul destul de uşor de pus, cel mai frecevent prin ecografie abdominală. Pentru completarea diagnosticului de certitudine şi stabilirea tratamentului corect de specialitate, este nevoie însă şi de:

• Analize de sânge care ajută la identificarea sau excluderea altor posibile afecţiuni hepatice concomitente.
• Imagistica, atunci când se impune – Fibroscan, computer tomograf (CT) sau rezonanţă magnetică nucleară (RMN).
• Puncţie biopsie hepatică – mai rar, în cazul în care se suspicionează evoluţia către fibroză şi ciroza hepatică, pentru a se institui un tratament adecvat.

Diagnosticul precoce este foarte important având în vedere asocierea cu sindromul metabolic.

Tratament

Nu există un tratament specific pentru steatoza hepatică incipienta. Cel mai important tratament rămâne controlul factorilor de risc: renunţarea la consumul de alcool, tratarea diabetului, obezităţii, dislipidemiei etc., care se face printr-o dietă corectă, sănătoasă şi echilibrată, de protecţie şi regenerare hepatică. Scăderea în greutate, acolo unde este cazul, alături de activitate fizică practicată regulat şi o alimentaţie corectă, sunt cele mai eficiente modalităţi de tratament.

 

Câte tipuri de ficat gras există?

Există două tipuri: ficatul gras non alcoolic şi ficatul gras datorat consumului de alcool.

Ficat gras non alcoolic (NAFLD) se asociază cu sindromul metabolic.

Ce este sindromul metabolic şi care sunt complicaţiile sale?

Sindromul metabolic reprezintă asocierea mai multor afecţiuni care cresc riscul de diabet zaharat şi boala cardiovasculară (accident vascular cerebral, infarct miocardic).

Care sunt criteriile de diagnostic pentru sindromul metabolic?

– Obezitate abdominală (adică circumferinţa taliei mai mare de 80 cm pentru femei şi 94 cm pentru bărbaţi);
– Trigliceride mărite (≥ 150 mg/dl);
– HDL colesterol scăzut (< 50 mg/dl la femei, < 40 mg/dl la bărbaţi);
– Hipertensiune arterială (adică ≥ 130/ ≥85 mmHg);
– Glicemie a jeun (≥ 100 mg/dl).

Se consideră că factorul central responsabil pentru acest sindrom este rezistența la insulină (adică organismul nu mai răspunde adecvat la insulina din sânge).

Insulina este un hormon care este secretat de pancreas după mese şi a cărui funcţie este scăderea glicemiei (zahărului din sânge). Sub acţiunea insulinei, glucoza este introdusă din sânge în muşchi şi ficat (sub formă de glicogen) şi în celulele adipoase (sub formă de grăsime). Atunci când există rezistenţă la insulină, pancreasul trebuie să producă o cantitate mai mare de insulină pentru a menţine glicemia normală. Aceasta va duce la dislipidemie (trigliceride mărite, colesterol „bun” scăzut), creşterea tensiunii arteriale şi obezitate.

Care sunt persoanele cu risc crescut de sindrom metabolic?

– Un diagnostic de boală cardiovasculară (infarct miocardic, accident vascular) sau hipertensiune arterială;

– Sindrom de ovar polichistic;

– Steatoză hepatică nonalcoolică;

– Diabet în timpul sarcinii sau intoleranţă la glucoză;
– Stil de viaţă sedentar;
– Greutate mai mare (persoane supraponderale / obeze);
– Rude apropiate care au avut diabet zaharat de tip 2, hipertensiune, accident vascular cerebral sau infarct miocardic.

Steatoza hepatică alcoolică este o afecţiune reversibilă, ce apare în urma consumului excesiv de alcool.

Ficatul este un organ extrem de rezistent, fiind capabil să se regenereze, însă consumul excesiv şi prelungit de alcool reduce capacitatea de regenerare a ficatului. Aşadar, apar astfel daunele permanente la nivelul ficatului.

Riscul aportului de alcool depinde de doza de alcool, de durata şi modalitatea consumului. Aportul de alcool zilnic este mai periculos decât aportul de alcool intermitent. Toţi cei care consumă alcool în exces (peste 60 g/zi) dezvoltă steatoza hepatică, necroza inflamatorie, iar fibroză apare în o treime din cazuri, în timp ce 10% evoluează spre ciroză şi 1-2% dezvoltă hepatocarcinom (cancer hepatic).

Ştiaţi că… Femeile sunt mai susceptibile de a dezvolta steatoza hepatică din cauza unor doze mai mici de alcool decât bărbaţii (datorită estrogenilor şi contraceptivelor orale şi cantitatea alcool dehidrogenazei – enzima ce degradează alcoolul)?

Steatoza hepatică apare la peste 90% dintre băutorii cronici dar poate apărea şi la băutorii ocazionali.

La un consum de 60 g alcool pe zi, steatoza hepatică se instalează în 2 până la 4 săptămâni, dar depozitarea de grăsimi începe din prima săptămână.

Steatoza hepatică alcoolică este de obicei benignă şi reversibilă (în absenţa fibrozei).

Tratamentul steatozei alcoolice constă în primul rând în sistarea alcoolului, scăderea ponderală prin dietă, tratarea bolilor asociate (diabet zaharat). Dacă se opreşte consumul de alcool se obţine reducerea grăsimilor din ficat şi hepatomegaliei în 4-8 săptămâni.

În cazurile severe, în care pacientul a dezvoltat deja ciroză, singurul tratament este transplantul de ficat. Transplantul de ficat presupune renunţarea definitivă la consumul de alcool.

Pentru a preveni apariţia complicaţiilor ficatului gras este bine să fie diagnosticat la timp, aşadar e bine să vă prezentaţi la medicul gastroenterolog pentru consult şi ecografie abdominală în cazul în care prezentaţi oricare dintre simptomele/caracteristicile descrise mai sus.

Vă dorim multă sănătate!

Pentru o programare la un consult din specialitatea Gastroenterologie, vă stăm la dispoziţie la 0264 933.

Dr. Florentina Mihalache – medic primar gastroenterolog