Din Țara Lalelelor în patria problemelor: „Birocrația este imensă”

Olandezul Jan Steenstra, un fost consultant în afaceri devenit colecționar/ Foto: Vasile Mihovici

Primele idei despre România și le-a făcut în 1972, ca locuitor al orașului olandez Zutphen, care tocmai se înfrățise cu municipiul Satu Mare. În 1981 a venit pentru prima oară în țara noastră și, în ciuda unei prime impresii deloc plăcute, a continuat să revină în fiecare an. În 1991 s-a căsătorit cu o sătmăreancă, iar în 2007 a hotărât să se stabilească definitiv în Satu Mare. Vorbim despre olandezul Jan Steenstra, un fost consultant în afaceri devenit colecționar împătimit, care a lucrat mai bine de 30 de ani pentru guvernul olandez. Privit prin ochii lui, Satu Mare pare un oraș cu multe elemente atractive dar și cu defecte de neînțeles pentru mentalitatea unui vest european.

Spre deosebire de majoritatea pensionarilor români, ale căror singure activități au rămas cumpărăturile, bârfa și butonatul telecomenzii, Jan Steenstra are o viață extrem de activă. Imediat după pensionare a început o activitate de genealogie, reușind să reconstituie arborele genealogic al propriei familii până la generațiile din secolul al XV-lea. Comercializarea timbrelor rare și îmbogățirea propriei colecții de antichități îi ocupă acum majoritatea timpului. Este membru al Companiei Regale Olandeze de Filaterie, având o colecție de peste 500.000 de exemplare. Pe lângă acestea, spune că a vândut până acum, doar în România, peste 200.000 de timbre. „Mă ocup de comercializarea timbrelor mai mult din dorința de a-i ajuta pe filateriștii români. Mai degrabă pot spune că le facilitez achiziționarea din Occident a unor timbre rare, greu de găsit pe piața din România”, spune olandezul sătmărean.

Pasiunea lui Jan: obiectele vechi

Una dintre vechile pasiuni ale lui Jan este colecționarea de obiecte vechi, autentice. Din acest punct de vedere, Satu Mare este un adevărat paradis pentru un om cu resursele financiare ale fostului angajat guvernamental olandez. „Cumpăr aproape orice obiect vechi autentic. Din fericire pentru mine, piața obiectelor vintage din România este încă una tânără. Acest lucru înseamnă că, spre deosebire de Occident, aici încă se pot găsi o sumedenie de obiecte valoroase la prețuri foarte mici. Chiar dacă nu sunt un om religios, am o mulțime de icoane ortodoxe, pictate pe sticlă sau pe lemn. Sunt niște obiecte foarte frumoase care nu merită să fie abandonate prin poduri prăfuite”, spune colecționarul batav. În acest sens a oferit ca exemplu o icoană pictată pe o tăbliță de lemn. A cumpărat-o cu 3 euro, a recondițiant-o, iar acum ar putea să o vândă, dacă ar dori, cu peste 1.200 de euro.

Spre deosebire de noii săi concetățeni, Jan Steenstra, nu se ferește să cumpere obiecte ale epocii comuniste, pe care să le etaleze în locuri vizibile ale colecției sale. „Nu sunt comunist, nici măcar socialist, dar perioada comunistă face parte din istoria țării în care eu trăiesc acum și nu cred că trebuie dată uitării. Nu mă feresc să cumpăr obiecte comuniste, am chiar și tablouri cu Nicolae Ceaușescu. Totodată, în urmă cu mulți ani am intrat în posesia unui tablou care odinioară era preferatul lui Adolf Hitler, iar asta nu înseamnă că sunt nazist”, afirmă Jan Streestra, dovedind modul liber de gândire al poporului olandez.

Unul dintre cele mai importante artefacte aflate în posesia colecționarului olandez este un vechi radio, cu magnetofon, pick up și bar încorporat. Doar șase asemenea obiecte au fost fabricate, în anul 1956, pentru tot atâția prim-secretari de partid de la începutul erei comuniste.

Dansează ceardaș și bea vin românesc

Una dintre primele impresii plăcute despre Satu Mare a avut-o în 2007 , ca proaspăt locatar al unei străzi din Satu Mare. Spre deosebire de Olanda, unde a avut vecini cu care nu schimbase nici măcar un salut vreme de decenii, în Satu Mare a avut surpriza să fie salutat de toți vecinii încă din primele zile.

„Cel mai mult în Romania îmi plac dansurile populare. Am învățat să dansez ceardaș în 1987, iar de atunci nu ratez nicio ocazie să practic acest dans. Ascult și foarte multă muzică populară românească, în special melodiile vechi din anii ’50. Nu pot să omit aici mâncarea tradițională, berea și mai ales vinurile românești. Este incredibil ce vinuri bune poți cumpăra aici cu doar câțiva euro”, spune olandezul românizat.

Despre mediul de afaceri sătmărean, fostul consultant financiar spune că acesta ar fi mult mai atractiv pentru investitorii străini dacă afaceriștii sătmăreni ar fi mai preocupați de infrastructură și dezvoltare decât de înșelarea partenerului de afaceri. Deși laudă mâncarea și băuturile românești, Jan blamează modul în care se face servirea în restaurantele sătmărene. El spune că în Olanda „un chelner are mereu privirea îndreptată către client. Este destul să faci un mic gest ca să vină la masa ta. În Satu Mare trebuie să aștepți întâi ca ospătarii să-și încheie discuțiile telefonice și abia după aia să faci gesturi largi pentru a le atrage atenția”. Toate aceste defecte ale societății românești în general nu l-au făcut pe Jan Streesta să regrete niciun moment decizia de a se muta definitiv în orașul de pe malul Someșului.

[stextbox id=”custom” caption=”România, precum Panama”]

Spune că a văzut tot mapamondul. Ca delegat al guvernului olandez a avut ocazia să cunoască diverse culturi, însă îi este foarte greu să nominalizeze o țară a cărei realități să corespundă cu cele ale României. „Dintre toate țările vizitate de mine, paradoxal, Panama mi s-a părut cea mai apropiată de România. În 1989 panamezii au scăpat de dictatura lui Noriega, românii de cea a lui Ceaușescu. Atât în ochii panamezilor cât și în cei ai românilor de dinainte de ’89 am citit aceeași frică, de neînțeles pentru mine, un cetățean al unui stat democratic. Poate doar în perioada tinereții, în primii ani de după război. Similitudinile dintre cele două popoare se păstrează și acum. Din punct de vedere economic au cam aceleași venituri, aproximativ 250 de dolari pe lună. Ambele popoare sunt latine, la fel de vesele și au capacitatea de a glumi chiar și în cele mai grele momente”, spune globetrotterul Jan Streestra.

Întrebat despre elementele negative observate în România, răspunde fără ezitare: clasa politică și administrația locală. „Am crezut că am văzut tot la viața mea. România m-a învățat că încă nu le-am văzut pe toate. Despre politicienii români nu pot înțelege două lucruri. Primul: cum pot să-și facă timp pentru propriile afaceri din moment ce dețin funcții importante în stat? Al doilea lucru care m-a frapat în privința lor (n.r. politicienilor români) este că, indiferent de suspiciunile care planează asupra lor, nimeni nu-și dă demisia niciodată. Despre administrația din Satu Mare nu pot spune prea multe lucruri pozitive. Birocrația este imensă. Pentru orice hârtie ai nevoie de alte cinci acte. Nimic nu se rezolvă până nu aduni vreo zece ștampile de la zece persoane diferite. Și, culmea, aceste persoane se simt foarte ofensate atunci când le întrerupi discuțiile din jurul unei cești de cafea. Ca să-ți înființezi o firmă în Satu Mare ai nevoie de bani destul de mulți și de mult mai multă răbdare. În Olanda ai nevoie doar de trei euro, rezolvi actele în câteva minute și poți începe munca”, afirmă dezamăgit, Jan Streestra.

[/stextbox]