Banii viitorului sau viitorul banilor? Criptomonedele

de Mădălina Kadar / in January 13, 2018, 06:01 la 6:22 pm /

Criptomonedele precum Bitcoin sau Ethereum permit efectuarea plăților anonime pe Internet și afișează aceste tranzacții într-un blockchain, un registru digital care înregistrează tranzacțiile făcute în diverse monede criptice, în mod cronologic. Acest lucru se întâmplă fără implicarea vreunui intermediar sau vreunei bănci, fiind astfel complet independentă de sistemul bancar central. Acest lucru permite utilizatorilor să evite taxele, în special atunci când se plătesc sume mari.

Oamenii au avut întodeauna o relație complexă și complicată cu banii. Toată lumea pare să își dorească să aibă cât mai mulți. Încă de la apariția primelor monede, banii au fascinat și au subjugat omenirea. Apoi, mai este aurul, ”dragostea dintâi” a omenirii, care a făcut la fel de multe ”victime”. În secolul 19, goana după aur devenită celebră a schimbat vieți, destine, a mutat din loc în loc mulțimi mari de oameni, a îmbogățit pe unii și i-a nenorocit pe alții. Dar fascinația față de acest metal galben a fost mai puternică decât orice instinct de conservare, uneori.

Astăzi, goana după aur a fost înlocuită de goana după criptomonede – monede virtuale. Însuți procedeul prin care se obțin acestea este similar, cel puțin ca descriere: minare. Doar că, de data aceasta, nu se minează în măruntaiele pământului, ci pe internet.

Noua goană după aur

Această nouă modă, a criptomonedelor, este comparată de unii cu apariția cardurilor bancare. Aceste mici bucăți de plastic ne oferă posibilități aproape nelimitate: cumpărături în magazin sau online, primite la ușă după ce am dat un ”clic” simplu în locul potrivit, cash scos de la bancomate la orice oră, plăți online, cheltuieli mai mari decât veniturile pe care le avem, fizic.

Ca în cazul oricărei noutăți, și criptomonedele au avocați și detractori, opinii și argumente pro și contra. Monedele virtuale se pot cheltui ușor, tranzacțiile se pot face fără comisioane, fără control, în anonimitate și fără intermediari, spun entuziaștii. Tocmai asta e problema, spune tabăra cealaltă: nu există control, iar asta oferă șansa posesorilor de criptomonede să cumpere orice marfă interzisă, de la droguri și arme, la ființe umane, pe așa-numitul ”dark web”.

Să o luăm de la început, încercând să înțelegem, în primul rând, ce sunt aceste criptomonede – monede digitale, monede virtuale, valută digitală, valută virtuală, sau criptovalută. Ce este clar: reprezintă cel mai revoluţionar sistem de plată care există în acest moment. Ce trebuie să fie clar: nu este o monedă în adevăratul sens al cuvântului, pe care să o poți ține în mână. Termenul ”criptomonedă” vine din englezescul ”cryptocurrency” și desemnează o ”avere” digitală, o valoare virtuală, folosită ca mijloc de plată. Există și o platformă specială, numită blockchain, unde se fac tranzacțiile cu monede virtuale – cele mai cunoscute fiind Bitcoin, Ethereum, Ripple, Litecoin, Bytecoin și așa mai departe.

Ce este un blockchain?

Foarte adesea auzim sau citim despre blockchain că este noul internet. Încercările de a înțelege sau de a explica acest concept pot fi complexe și intimidante, pentru că, de cele mai multe ori, conțin termeni tehnici, familiari celor din domenii precum cibernetică sau matematică. Cel mai simplu, putem să explicăm conceptul ”blockchain” printr-o comparație cu internetul – pentru că este chiar o rețea complexă, unde sunt distribuite informații.

Altfel, putem să definim blockchain-ul printr-o comparație cu un registru uriaș, cu o bază de date ori cu un document Excel (pentru cunoscători) – acolo unde sunt scrise tranzacții, vânzări și cumpărări, o listă nesfârșită, care nu se pierde. Intrările, înregistrările din blockchain nu se pot modifica, nici chiar de către cei care le-au inițiat.

Această definiție, asemănarea cu un registru uriaș, este valabilă mai ales în cazul tranzacțiilor cu criptomonede, acesta fiind scopul pentru care blockchain-ul a fost creat. Satoshi Nakamoto se numește cel care a creat bitcoin-ul și blockchain-ul, însă nimeni nu știe dacă este vorba despre o persoană sau un grup de persoane. Cei mai abili internauți au încercat să îi afle identitatea și au avansat mai multe ipoteze, însă Nakamoto a continuat să susțină că este un japonez născut pe 5 aprilie 1975. A susținut, de asemenea, că a început să lucreze la moneda virtuală, sau criptomonedă, cum mai este denumită, în 2007. A dezvăluit primul software bitcoin, care a lansat rețeaua și primele criptomonede, pe 9 ianuarie 2009. Nakamoto a creat domeniul bitcoin.org și a continuat să lucreze la software alături de alți pasionați de bitcoin până în anul 2010 – de atunci încoace, această lume parcă a căpătat o viață proprie și s-a dezvoltat încontinuu, într-un mod absolut uluitor. În 2010, japonezul a transferat mai multe domenii importante și codul sursă al softului către mai mulți membri marcanți ai comunității bitcoin, cel mai important fiind Gavin Andresen, un informatician american.

Cum se obțin criptomonedele?

Totul a început în noiembrie 2008, când Satoshi Nakamoto a postat pe internet documentul “Bitcoin – A Peer – to – Peer Electronic Cash System” (“Bitcoin: Un sistem electronic peer-to-peer cu bani”), prin care detalia modul cum se pot face bani virtuali cu ajutorul conexiunilor dintre calculatoare şi prin puterea lor de procesare. Însuși termenul ”bitcoin” este compus din ”bit” și ”coin” (”monedă”), deci l-am putea traduce ”moneda din biți”. Apoi, în ianuarie 2009, a implementat și a lansat software-ul bitcoin. Satoshi însuși a obținut primele 50 de monede virtuale,după ce a ”minat” primul bloc, intitulat ”blocul genezei”. Criptat în acest bloc se afla un text: ”The Times 03/Jan/2009 Chancellor on brink of second bailout for banks.” (“The Times 3 ianuarie 2009 Cancelarul aproape de momentul unui al doilea bailout pentru bănci”). Acest mesaj a fost interpretat atât ca o metodă de a marca data la care s-a născut moneda, cât și ca o critică la adresa instabilității cauzate de sistemul bancar bazat pe rezerve fracționate.

Unul dintre primii entuziaști și susținători ai bitcoin, care a fost și prima persoană care a tranzacționat moneda, a fost programatorul Hal Finney. Finney a descărcat software-ul bitcoin în ziua în care a fost lansat și a primit 10 bitcoins de la Nakamoto drept răsplată. Printre primii susținători s-au numărat și programatorul Wei Dai, creatorul b-money, un precursor al bitcoin, și Nick Szabo, care a creat, la rândul său, o proto-monedă digitală numită bit gold.

Se estimează că în primele luni de la lansarea sistemului, Nakamoto a ”minat” peste 1 milion de bitcoin. La început, valoarea monedei în interiorul tranzacțiilor dintre utilizatori era negociată de aceștia, iar prima tranzacție care a ajuns pe prima pagină a ziarelor a avut loc în 2010, când un utilizator a cumpărat două pizza cu prețul de 10.000 de bitcoin.

Ethereum era cotat pe 3 ianuarie 2018 la 880 de dolari per unitate, în timp ce pe 3 ianuarie 2017 prețul său era 10 dolari per unitate. Până la sfârșitul lui 2018, unii specialiști preconizează că Ethereum va valora între 5000 și 10.000 de dolari.

Cum se obțin? Ce înseamnă ”minarea”?

Am pomenit deja termenul ”minare”, procedeul prin care (teoretic) oricine poate să obțină criptomonede. Fiecare bitcoin, de exemplu, este câștigat în urma rezolvării unei probleme criptografice care necesită resurse mari de procesare. ”Minerii” știu exact timpul și resursele necesare rezolvării, dar acestea devin din ce în ce mai lungi cu fiecare bitcoin deja produs. Așadar, e din ce în ce mai greu să produci, pe măsură ce înaintezi – iar numărul monedelor bitcoin este limitat la 21 de milioane. Până acum au fost produși circa 16 milioane de bitcoin, iar numărul maximum, 21 de milioane, va fi atins peste 25 de ani.

Când se face o tranzacție online, de exemplu un transfer de bani, tranzacția este transmisă întregului sistem (toate calculatoarele care au un program special ce păstrează registrul public).

Această tranzacție este pusă laolaltă cu alte tranzacții, formând un bloc (block). Acest bloc încă nu este adăugat la registrul public, aici intervine minarea. Utilizatorul (calculatorul acestuia) care rezolvă o ecuație matematică ce validează tranzacția, pentru a fi adăugată registrului, este recompensat cu monedă digitală. Practic, minarea presupune rezolvarea unor ecuații matematice foarte complexe, care validează o tranzacție.

Dar, un singur nod (calculator sau grupuri de calculatoare) din rețea poate face înregistrarea tranzacției. Nu este posibil ca două noduri să înregistreze simultan un bloc, să adauge simultan un bloc la blockchain. Primul care rezolvă ecuația are dreptul să adauge block-ul la blockchain și primește răsplata. Așadar, putem vorbi despre o cursă, în care calculatoarele lucrează cât de repede pot, pentru a găsi răspunsul la o problemă de matematică, primind drept recompensă monedă digitală.

Prin urmare, principala condiție pentru a reuși să ”minezi” cu succes este să ai un computer rapid, sau te poți grupa cu alte calculatoare din rețea, în grupuri numite ”mining pools”.

La începutul apariției bitcoin, ecuațiile se puteau rezolva folosind procesoarele calculatoarelor obișnuite. Apoi a devenit tot mai dificil. În prezent, se folosesc cip-uri special create (ASIC-uri) pentru minarea criptomonedei, care sunt foarte rapide și nici nu consumă atâtea resurse.

Dezavantajele criptomonedelor

În zilele noastre, ”producția” de monede virtuale este o afacere ca oricare alta – costă echipamente, salarii și excesiv de mult curent. Majoritatea bitcoinilor sunt produși acum în China, de câteva ”ferme” foarte mari.

Dezavantajul major al acestor afaceri este faptul că se consumă mult prea multă energie în timpul ”producției”. Specialiștii au făcut o comparație cu tranzacțiile făcute prin cardurile Visa: dacă Visa face până la 60.000 de tranzacţii pe secundă, maximul de tranzacţii cu Bitcoin a fost de 7 pe secundă, pentru că atât poate suporta sistemul. Dar, pentru acele 7 tranzacţii, Bitcoin a consumat de 35 de ori mai multă energie decât Visa cu cele 60.000.

Sau, un alt exemplu practic: moneda Ethereum generează un consum de energie similar Republicii Moldova (aproximativ 3 milioane de locuitori), în timp ce moneda Bitcoin are un impact similar Turkmenistanului (5,1 milioane locuitori) sau Siria (17 milioane locuitori în anul 2014). Dacă ar avea statutul de ţară, Bitcoin ar fi pe locul 81 din punct de vedere al consumului de electricitate.

Un alt dezavantaj mare al sistemului blockchain este faptul că nu există un sistem rezervă, așa cum se întâmplă în cazul sistemului clasic, în care, atunci când ai uitat o parolă sau un PIN, le poți recupera. În cazul criptomonedelor, identificarea se face printr-un cod dintr-un dispozitiv, fără a exista o cale secundară. Dacă dispozitivul pe care utilizatorul avea cheia de tranzacţionare este pierdut sau distrus, se pierde tot. Se estimează că 23% din toată masa de Bitcoin este blocată din acest motiv, respectiv circa 3 milioane de monede, pierdute de persoane care fie şi-au uitat parola, fie nu mai deţin cheia privată a sistemului folosit pentru minare. În cazul în care posesorii nu recuperează parola şi cheia privată, monedele sunt pierdute definitiv, neexistând alte mijloace de recuperare.

Un caz celebru deja este cel al lui James Howells, un galez care şi-a aruncat hard disk-ul calculatorului folosit pentru minarea a 7.500 de monede Bitcoin, care în ziua de azi ar fi valorat circa 100 de milioane de dolari. El a pierdut aşa-numita cheie secretă de identificare şi nu poate dovedi că este posesorul de drept al monedelor respective.

Problema vine chiar din marele avantaj pe care moneda virtuală îl promite: eliminarea intermediarilor. Neexistând o bancă ce ţine evidenţa, utilizatorul este singurul care deţine mijloacele (parola şi cheia secretă) prin care dovedește că este titularul de drept.

Principalii rivali ai Bitcoin

Rivalul lui Bitcoin, criptomoneda Ethereum, a fost lansată în 2015 și numele său se referă la tehnologia pe care o utilizează – cunoscută sub numele de Ether. Ca și în cazul Bitcoin, Ethereum permite efectuarea plăților anonime pe Internet și afișează aceste tranzacții într-un blockchain.

“Ethereum este o platformă descentralizată pentru aplicații care rulează exact așa cum au fost programate, fără nicio șansă de fraudă, cenzură sau interferență a vreunei terţe părţi”, se arată pe site-ul oficial al proiectului Ethereum. La fel ca Bitcoin, Ether este cunoscut pentru siguranța și protecția împotriva fraudei și a furtului. Diferența între cele două ar fi că Bitcoin este o monedă criptică, dar Ethereum este, de fapt, o platformă, ceea ce înseamnă că poate face mai mult: descrie înregistrări ale tranzacțiilor mai rapid decât Bitcoin și unii dintre utilizatorii săi consideră că această eficiență facilitează utilizarea. Iar dacă blockchain-ul Bitcoin a fost gândit pentru a fi un sistem uriaș peer-to-peer pentru transferuri de bani, blockchain-ul Ethereum este ca un Windows, gândit să ruleze aplicații descentralizate. Printre aceste aplicații se numără cele de crowdfunding, sisteme de votare, asigurări, aplicații descentralizate și chiar rețele sociale.

Până de curând, Ethereum era considerat a fi singurul rival adevărat al Bitcoinului; însă, la începutul anului 2018, o altă criptomonedă are o creștere fantastică: Ripple, o monedă digitală care, spre deosebire de restul, nu este creată printr-un proces de minare descentralizat, ci a fost creată dintr-o dată, iar o mare parte este deţinută de compania-mamă drept rezervă strategică.

Ethereum și Bitcoin sunt cele mai importante criptomonede în acest moment, alături de Litecoin, Monero, Neo, Cardano sau Ripple.

Această modă sau ”avânt” al criptomonedelor este comparat de economiști cu ”bula” imobiliară și mulți așteaptă o ”spargere” a acesteia – adică prăbușirea monedelor virtuale. Până atunci, însă, apar tot mai multe, iar sistemele sunt tot mai complexe, mai diferite, cu multiple aplicații și utilizări. Există și un sistem de start-up-uri care încurajează apariția unor noi criptomonede și le finanțează prin strângere de fonduri – așa-numitele ICOs (Initial Coin Offering). Prin urmare, atâta timp cât va exista interes și cerere, după ce tot mai multă lume va înțelege ce înseamnă criptomonedele și care e scopul lor, e puțin probabil ca acestea să dispară, pur și simplu.

Cum a crescut Bitcoin

În octombrie 2009, la câteva luni după lansare, valoarea unui bitcoin era infimă. Cu un singur dolar, un internaut îşi putea cumpăra 1.309 bitcoini. Pe atunci nu se putea face mai nimic cu această monedă. Puţinii oameni care o „exploatau“ făceau schimburi între ei, de dragul sistemului. Pe 22 mai, 2010, „laszlo“, un utilizator al unui forum bitcoin, s-a oferit să plătească pentru o pizza în bitcoin, oferind 10.000 de monede (aproximativ 25 de dolari pe atunci) – astăzi ar fi fost milionar în dolari. Luni, 8 ianuarie 2018, un bitcoin valora 14.656 de dolari sau 56.774 de lei.

[stextbox id=’custom’]

Top 10 cele mai bune criptomonede din 2017, după capitalizarea de piață, potrivit mineweb.net: