Emanuel Ungureanu: „Lucan oferă posibilitatea unui restart a sistemului medical”

Scandalul din lumea transplantului care a zguduit lumea medicală continuă. După o serie de dezvăluiri făcute de deputatul USR Emanuel Ungureanu, atât în fața procurorilor DIICOT, cât și public, vizavi de medicul Mihai Lucan, cercetat sub control judiciar pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, Lucan contraatacă, dându-l, la rândul său în judecată pe denunțătorul său. Cum evoluează acest scandal, ce amănunte au ieșit la iveală vizavi de administrația locală din Cluj, dar și ce aduce bun scoaterea la lumină a practicilor săvârșite de-a lungul anilor de acest „dumnezeu medical”, aflați în cele ce urmează, de la Emanuel Ungureanu, președintele Asociației pentru Solidaritate și Empatie „Delia Grădinaru”, cea care se ocupă de îngrijirea copiilor și tinerilor dependenți de dializă.

Reporter: Cum comentezi faptul că medicul Mihai Lucan ți-a întors „favorul”, dându-te la rândul său în judecată pe motiv că ai compromis interesele justiției, fiind colaborator cu acte în regulă al DIICOT?

Emanuel Ungureanu: Eu nu pot fi intimidat. Este un aspect foarte important pe care trebuie să îl rețină domnul profesor Lucan. Îmi amintesc încercările lui de a mă intimida de pe vremea când eram asistent social pe secția de Nefrologie Pediatrică, mai exact după ce am făcut mai multe plângeri după anul 2003, când am plecat de la institut. Am făcut o plângere la Cotroceni și una la Ministerul Sănătății, înainte de a merge la DIICOT Cluj. După ce am mers la DIICOT Cluj, el, prin managerul de atunci al Spitalului de copii, Ioan Figan, a încercat să pună niște doamne asistente sociale să facă un referat prin care să mă denigreze, că nu îmi fac datoria de serviciu și așa mai departe. Mai mult decât atât, în vara anului 2004, mi-a fost vandalizată mașina.

Mi-a fost vopsită, iar pe poarta viitorilor mei socrilor, pentru că eram luat în spațiu atunci, a apărut mesajul: „Mori, jigodie!”. Eu am bănuit că el este în spatele acestei acțiuni și mi-am dus mașina vandalizată în curtea Institutului de Urologie. Medicii de atunci își amintesc că Lucan a avut o ieșire nervoasă. A vrut să vină jos și să îmi spargă cauciucurile, dar apoi s-a răzgândit. Mașina a stat în curtea institutului fără să se atingă de ea mai bine de o săptămână. Eu doar am vrut să îi transmit atunci că știu și că nu mă poate intimida.

Ce se întâmplă acum, este din nou o încercare de intimidare. Eu nu pot fi intimidat pentru că singura imunitate pe care o are cu adevărat parlamentarul român, e cea pe vorbe. Cuvintele mele au această putere, care e dată de suferința unor bolnavi. Eu nu vorbesc în numele meu, ci în numele a mii de oameni, care de ani de zile au tăcut de frica acestor tipuri de intimidare. Au mai fost persoane care au încercat să vorbească, dar care au fost oprite de procese. Victimele lui Lucan au ajuns să fie agresate de acesta cu plângeri penale. Acesta este stilul lui mafiot de lucru, stilul lui de a intimida. Lumea trebuie să înțeleagă că așa cum nu mă las eu intimidat, nu trebuie să se lase nimeni. Fac un apel public către toți cei care au de făcut plângeri împotriva lui, să le facă, pentru că există un avocat în Cluj care s-a oferit să sprijine pro bono victimele în instanță.

Câți pacienți au vorbit până în momentul de față?

Eu la DIICOT am dus o listă de 150 de pacienți care au fost mutați de la privat la stat și înapoi, explicând în felul acesta, prin mărturiile lor, procesul de delapidare. Situațiile sunt multiple. Eu nu am nicio rezervă să vorbesc în spațiul public pentru că eu nu am cum să influențez ancheta procurorilor sau pe judecători, atâta timp cât am vorbit despre delapidare în spațiul public încă de când s-a vorbit despre cazul gripei porcine. Am vorbit despre acest aspecte atât procurorilor, cât și publicului larg. Faptele lui Lucan sunt arhicunoscute în comunitatea din Cluj. Ceea ce face el este confirmat de pacienți, de personalul medical și cred eu că va fi confirmat și de justiție. Eu reprezint la această oră vocea poporului, unitatea celor care au fost șantajați emoțional și mințiți că nu există aparatură la stat și așa mai departe. Dau exemplul doamnei care a venit cu bebelușul de șase luni și i s-a spus că la Institutul de Urologie nu se pot face anumite manopere, fapt pentru care trebuie să  meargă cu copilul la privat. A trebuit să plătească 6.000 de euro pentru trei operații consecutive. Banii au fost plătiți prin virament bancar, sunt probe clare. S-a încălcat protocolul medical. Nu se poate ca după anestezie să duci un bebeluș de șase luni învelit în pături, dintr-un loc în altul, pentru a reduce costurile la maxim.

O altă persoană în scaun rulant a plătit 1.500 de euro la privat, dar a fost dusă în acea seară la stat. Vorbim aici despre tratamente inumane, nu numai despre delapidare. Probabil că procurorii nu au găsit încă toate încadrările juridice corespunzătoare faptelor lui Lucan. Mesajul meu este foarte clar, atât pentru victime, cât și pentru ceilalți: dumnezeii medicali trebuie îndepărtați cu viteză rapidă! Sper ca Parchetul General și procurorii din județ să se aplece asupra lucrurilor care se aud acum în spațiul public, pentru că nu vorbim numai despre lucanul de Cluj, ci despre lucanii României, care au crescut și pe fondul fricii noastre. Noi avem o frică colectivă de reacție sănătoasă și consecventă în fața unui rău evident. Oamenii care luptă de 14 ani, nu pot fi opriți cu nicio plângere penală. În calitatea mea de demnitar, de vicepreședinte în Comisia de Sănătate, de om preocupat de politici publice, separarea sistemului privat de cel de stat și găsirea unor punți de colaborare legale, devin o prioritate a mandatului meu.

Susții deci separarea sistemului de sănătate privat de cel de stat? Cum vezi lucrurile exact?

Nu trebuie să inventăm nimic. Avem în Europa modele de succes. Nu poți să interzici unui medic care are o meserie liberală să lucreze în mai multe locuri, acesta fiind un drept constituțional. Însă, pacientul nu poate intra la spital într-o capcană. Medicul trebuie să aibă la spital toate condițiile necesare să opereze în baza asigurării de sănătate, trebuie să existe standarde minime de calitate. În același timp, trebuie să fie o alegere. Cei care doresc să lucreze la stat să aibă salarii corespunzătoare pentru a nu ne întâlni cu situații în care să își dorească toți să plece de la stat, pentru că sunt mai bine plătiți în privat. Trebuie să ne uităm sincer la mijloacele de control, care dacă își făceau treaba din timp și în cazul Lucan, lucrurile stăteau altfel.

De exemplu, contractul cu Casa de Asigurări de Sănătate era făcut ilegal, pentru că Institutul de Urologie, nu mai presta manopere chirurgicale, având în proporție de 80% îngrijiri, deși este un institut chirurgical. E foarte important să separăm statul de privat, dar să o facem înțelept, în așa fel încât să nu încălcăm dreptul constituțional al medicilor și în același timp prin evitarea capcanelor în care sunt prinși pacienții: că nu există aparatură la stat și că ar fi bine să meargă la privat. Lucrurile nu pot fi schimbate peste noapte. Trebuie luată legislația și separate cele două lumi, bazându-ne pe realitatea din România. Statul trebuie să fie cinstit cu medicii și aceștia trebuie să fie cinstiți cu statul. Managerii spitalelor de stat ar trebui să intre în concurență cu cei de la privat, iar cei de la stat să asigure o salarizare bună, aparatură de calitate. Dacă noi îl obligăm pe medic să aleagă între un sistem sau altul, iar spitalele de stat rămân fără medici, avem o altă dramă. Trebuie ca ambele sisteme să asigure condiții decente, iar între cele două să fie concurență. Trebuie să vedem cum arată realitatea. În aceste zile foarte mulți medici, văzând cazul Lucan, s-au gândit care e calea mai bună. Lucan oferă posibilitatea unui restart a sistemului medical. Unii medici au ales deja, ori statul, ori privatul.

Să ne așteptăm la o lege în acest sens?

Cu siguranță în luna februarie voi veni cu un proiect de lege, va fi o dezbatere publică, o dezbatere în Comisia de Sănătate și sper să găsim o cale bună pentru bolnavi.

Ai declarat înainte de a fi deputat că prioritatea ta va fi, în cazul în care ajungi în Parlament, schimbarea legii transplantului. Spuneai recent că vei propune o lege pe baza sistemului spaniol. Ne poți explica ce presupune exact acest aspect?

Eu nu voi inventa o lege. Sistemul spaniol de sănătate este unul dintre cele mai performante din Europa. Directivele europene sunt clare. Orientarea ONU este la această oră pe un acord informatic. Acordul prezumat nu mai este de actualitate. Vorbim despre principii care există în spațiul european modern, de alocare a organelor în mod transparent. Vorbim despre transabilitatea organelor din momentul în care se declară moartea celebrară, până se efectueză transplantul efectiv. Există sistemul euro transplant care este funcțional, ușor de verificat, care este sub controlul statului. Toate acele principii și valori sunt înglobate într-o lege pe care eu o pregătesc, dar pe care nu o pot promova atâta timp cât în dezbatere publică este un proiect de lege susținut de mafia transplantului, care a permis ca rinichii unui copil de 10 ani să meargă la Victor Socaciu.

Care sunt portițele legale care au permis acest lucru?

Voi da un exemplu concret pentru a explica acest lucru. Timp de un an am susținut prin campanii publice plecarea în străinătate a doi copii minori din Cluj: Răzvan Suciu și Cosmin Fizeșan, pentru ca ei să aibă o șansă la viață în Spania. Ani de zile au stat pe lista de așteptare aici. Starea lor de sănătate este foarte gravă, astfel că am găsit soluții să relocăm aceste două familii din România în Spania. Răzvan a intrat pe lista de așteptare acum câteva zile pentru că acolo nimeni nu își poate imagina că rinichiul unui copil poate fi dat unui adult. Pur și simplu, principiile care guvernează un transplant acolo nu permit nicio formă de discriminare. În Spania, românii au făcut transplant, la fel ca cetățenii nativi, pentru că sunt încadrați într-un sistem de contribuții care le permite accesul la viață.

Ce anume din noul proiect de lege, care e acum în dezbatere publică împedică acest lucru?

Decizia este tot în mâna „dumnezeului medical”, care se poate consulta, doar dacă vrea, cu colegii lui, asupra celui care va beneficia de transplant. Decizia este din nou în mâna unui singur om și nu pe baza unor criterii pe care acesta să nu le poată ocoli. Așa nu ajungem nicăieri.

Cum se întâmplau lucrurile înainte să existe acest proiect de lege? Ce prevedea legea?

Înainte de acest proiect exista un amalgam de ordine neclare, neaplicate niciodată. În rapoartele de control din 2011, 2012, 2013, 2014 se tot vorbea că nu există registru unic, că Agenția Națională de Transplant care ar trebui să controleze și să coordoneze activitatea de transplant, nu o face. Rapoartele arată că nu există niciun fel de progres în anii 2012, 2013, dar nici în 2016.  Raportat la ceea ce constata președintele comisiei de atunci, Raed Arafat și apoi unul dintre membri, Bodog, nu există progres. Florian Bodog, ministrul Sănătății, știa de problemele de acolo de atunci. Din 2011 până în 2017, singurul ministrul al Sănătății care a vrut să facă ceva în acest domeniu și care a fost ulterior linșat mediatic, a fost Vlad Voiculescu. Doar el a dat rapoartele făcute de Corpul de Control procurorilor.

Bodog le-a văzut, dar le-a acoperit. Pe lângă eforturile pe care le-am făcut eu în acest an în domeniul echității transplantului, singurul partener real pe zona de legislație modernizată de transplant a fost Vlad Voiculescu. Am vorbit cu acesta pe vremea când era ministru. Am fost într-o audiență la doamna secretar de stat, Monica Althamer și i-am explicat încă de atunci că îmi doresc o legislație modernă. Atunci au început controalele serioase. Ceea ce am reclamat verbal, s-a dovedit în urma controalelor. Au început apoi atacurile la adresa lui Vlad Voiculescu, acesta fiind acuzat că dezmembrează cadavre pentru a da organele străinilor și toate celelalte mizerii care s-au spart în capul lui.

Încercarea de intimidare prin plângeri penale nu a început cu Lucan. E o practică a lor. Eu sunt pregătit de luptă și aștept această bătălie de 14 ani.

Lumea trebuie să se obișnuiască cu un alt tip de parlementar: cel care nu intră și iese de la DIICOT cu rușine, ci cu capul sus. Parlamentarul care denunță faptele de corupție, nu care merge la DNA pentru că este denunțat pentru fapte de corupție. Eu am intrat acolo să le arăt procurorilor fapte grave de corupție. Am sprijinit această anchetă și o voi face cu toată energia și de acum încolo.

Vom avea un proiect de lege și în ceea ce privește reforma legii transplantului?

Da. Depinde de dinamica zonei penale. Cred că se va face lumină și în această zonă.

Va fi un proiect realizat în colaborare cu Comisia de Sănătate sau pe cont propriu?

Eu am o promisiune din partea membrilor Comisiei de Sănătate că vor accepta un proiect de lege după modelul spaniol care să facă abstracție de ceea ce este acum în dezbatere pe site-ul ministerului. Eu voi propune un alt proiect de lege în care s-ar putea să se regăsească și multe lucruri bune care sunt cuprinse în actualul proiect din dezbaterea publică.

Ceea ce vedem acum este doar vârful icebergului. Implicațiile sunt foarte mari și „caracatița” își întinde tentaculele în diferite zone, inclusiv în administrație. Ce alte nume sunt implicate?  

Din păcate nu pot să spun momentan mai multe lucruri despre alte dosare, dar ce trebuie să știe lumea e faptul că voi sprijini DIICOT permanent. Voi denunța și alte fapte de corupție și la DNA și la DIICOT despre alți doctori, despre oameni de afaceri. Lumea trebuie să se obișnuiască că parlamentarul intră la SRI, la DIICOT să denunțe posibile fapte de corupție și să caute parteneriatul unor instituții care trebuie să își facă datoria în slujba cetățeanului.

Eu nu m-am dus la SRI să îmi fac pile. Am mers acolo și voi cere controlul activității acestei instituții pentru ceea ce nu a făcut pe zona de trafic de organe, pe care eu am reclamat-o ca asistent social încă din 2003. Oamenii aceia trebuie să răspundă. E treaba lor cum își fac serviciul intern, dar e și treaba noastră ca acele persoane care au sprijinit grupuri infracționale să dispară. Nu pot să stea liniștiți la pensie când au închis ochii la traficul de organe. Eu îmi fac datoria. Lumea nu ar trebui să se minuneze atât de mult că cineva își face datoria pentru care este plătit. Eu pentru asta am fost votat. Să curăț sistemul de „lucani”.

Mai avem „lucani” în Cluj?

Da, mai sunt. Pe unii i-am nominalizat când am fost la SRI, voi reveni cu înscrisuri. Însă voi deveni mult mai discret de acum înainte, pentru a lăsa autoritățile să își facă treaba. Foarte mulți ani, pe lângă ceea ce am spus, au fost lucruri pe care nu le-am spus public pentru interesul anchetei. Cu toate acestea, în referatul procurorilor scrie că Lucan avea informații despre numele procurorului de caz și nu de la mine. E clar că rețeaua aceea de sprijin l-a susținut și acum și i-a dat inclusiv numele procurorului de caz, obținând de asemenea timp să ascundă probe. Judecătorul de drepturi și libertăți ar trebui să se uite foarte bine la convorbirile lui telefonice și la ceea ce scrie în agenda lui. Nu eu pun în pericol ancheta, cine ascunde fapte și probe este Lucan. Eu nu am făcut decât să aduc lucrurile la lumină, dar justiția a închis ochii ani de zile. E responsabilitatea lor.

Spuneai la un moment dat că nu ești suficient de sprijinit în demersul tău. La cine te refereai mai exact? Sunt pe listă 150 de nume ale pacienților care se presupune că vor da mărturii în fața anchetatorilor.

Eu mă refer la singurătatea celor care vorbesc în raport cu cei care bârfesc. Sunt foarte mulți oameni care vorbesc despre Lucan pe Facebook. I-am rugat să vorbească în fața procurorilor și în fața presei. Suferința este a lor, eu vorbesc în numele lor, dar trebuie să mă alătur lor, nu pot vorbi în locul lor. Sunt persoane adulte care pot vorbi despre suferința prin care au trecut. Societatea nu se poate reforma prin oameni lași. La DIICOT au fost depuse numele celor 150 de persoane. Ei trebuie să vină să vorbească. Unii au venit, alții vor veni. Mulți au început să vorbească după ce au văzut că există cineva care le apară drepturile. Aceasta este motivul pentru care am ieșit eu. Oamenii se temeau. De aici și justificarea procurorilor de arestare. Un individ ca Lucan care intimidează un deputat este un pericol și pentru persoanele care nu au imunitatea pe care o am eu. Aceasta este motivul pentru care judecătorul ar trebui să reflecteze la această încercare de a se pune presiune pe mine.

Cum comentezi implicare domnului Boc în acest caz?

Domnul Boc are o implicare morală și una legală în această poveste. Partea legală trebuie să fie deslușită de procurori. Din ce am studiat eu legea, asocierea dintre Primăria Cluj-Napoca și Lukmed, după schimbarea numelui în Lukmed Pro este ilegală. Este treaba procurorilor să vadă dacă ceea ce spun eu se susține sau nu. Iar în ceea ce privește moralitatea, ceea ce a acceptat să facă Boc din anul 2006 încolo, de când a fost operat de Lucan, este strigător la cer. I-a dat lui Lucan o uzină de făcut bani, uzină care producea vindecare gratuită doar pentru el și apropiații săi. Ca să nu spun de exercițiile de imagine pe care le-a făcut inaugurând Lukmed-ul, anunțarea publică a operației pe care urma să o facă acolo, o imagine bună de PR, dar și numirea lui Lucan în funcția de consilier pe probleme de sănătate, făcută ulterior. Lucan nu poate fi desprins de Boc. Nu eu îl lipesc de Boc. Boc s-a lipit de el ani de zile. În perioada aceea eu i-am transmis foarte clar anturajului lui Boc că ar fi bine să se îndepărteze de influența lui Lucan. Eu l-am avertizat în 2005.

Prin anturajul său. Lucan a mințit o colaboratoare de-a domnului Boc cu privire la un diagnostic pe care l-a exagerat voit. Dincolo de asocierea care s-a făcut în detrimentul municipiului, Boc este și el una dintre victimele lui Lucan, deși el vrea să pozeze acum în victima mea. Eu îi aduc aminte că în 2006 eram asistent social și apelam la Primăria Cluj-Napoca pentru asociația mea, pentru copiii dependenți de dializă, ca voluntar, pentru ca ei să meargă la mare, iar el era pe cai mari cu Lucan, în multiple calități, în calitate de primar, apoi de prim ministru. Erau toartă în toartă. Domnul primar dă la această oră explicații în fața procurorilor, dar apoi va trebui să dea explicații în fața clujenilor.

În mandatul lui Funar s-a realizat prima formă de asociere cu Lukmed, iar apoi, în mandatul lui Boc, s-a schimbat firma, care a devenit Lukmed Pro, cu alt obiect de activitate. În 2006, piața imobiliară era în plin avant, iar el facilitează prin HCL, în complicitate cu consilierii locali, măsuri de asociere mai favorabile decât în 2004. Se scoate obligativitatea ca în momentul asocierii, Consilul local să fie informat și să își dea acordul. Lukmed Pro se asociază cu Hyperdia și apare marele business de un milion de euro pe an. A doua mizerie care se face e aceea că asocierea se prelungește pe toată durata existenței contrucției. Dacă pe perioada lui Funar era pe 45 de ani, apoi s-a făcut până la existența clădirii. Din 2006, primăria se predă unui privat care și-a schimbat domeniul de activitate complet și cu consecințe dramatice asupra bugetului local. Trebuie să vedem exact cum a fost prejudiciat bugetul primăriei.