Arteriopatia cronică obliterantă – o boală arterială periculoasă, dar tratabilă

Este o boală arterială determinată de îngustarea arterelor membrelor inferioare, ducând la limitarea circulaţiei fluxului sangvin în acest teritoriu. Boala arterială periferică, bolile cerebrovasculare şi boala coronariană sunt cele trei sindroame majore ale aterotrombozei. Diagnosticul de arteriopatie periferică este considerat indicator al aterosclerozei sistemice.

Doctor Crina Bercian, Medic primar cardiolog la Polaris Medical

 

 

 

Care sunt cauzele

Cauza cea mai frecventă este ateroscleroza. Boala se manifestă mai frecvent la bărbaţi, cu o prevalenţă de aproximativ 5% după 50 de ani.

Cei trei factori majori de risc sunt: vârsta înaintată (peste 60 de ani), fumatul şi diabetul zaharat. Fumătorii au un risc de mortalitate, boală avansată şi amputarea membrelor de cel puţin două ori mai mare decat nefumătorii. Alţi factori importanţi de risc pentru boala arterială periferică sunt dislipidemiile şi hipertensiunea arterială.

Cum se manifestă

Boala poate persista multă vreme într-un stadiu asimptomatic, însă, pe măsură ce se dezvoltă stenoze semnificative, apare manifestarea tipică – claudicaţia intermitentă, definită ca durere sub formă de crampă musculară, la nivelul membrelor inferioare, cel mai frecvent la nivelul gambei, care apare la mers şi care dispare la scurt timp după încetarea efortului. Iniţial apare la distanţe mari, putând rămâne stabilă perioade lungi de timp. Ulterior, odată cu agravarea gradului stenozei, claudicaţia apare la distanţe tot mai mici limitând activitatea zilnică a pacientului, iar în cazuri şi mai avansate durerea apare în repaus, iniţial nocturn apoi cvasipermanent, şi se poate însoţi de apariţia tulburărilor trofice (reducerea pilozităţii, ulcere cutanate ischemice, gangrene).

Boala afectează în primul rând arterele mari de la nivelul membrelor inferioare. Atunci când este implicată aorta terminală, vorbim despre sindromul Leriche. În acest caz, simptomatologia afectează ambele membre inferioare, iar la bărbaţi se adaugă şi disfuncţia sexuală.

Prezenţa diabetului zaharat determină o afectare mai difuză, mai distală şi, în general, cu răspuns parţial la tratament fără resurse pentru tratamentul intervenţional/chirurgical.

Diagnosticul

Se stabileşte pe baza:

• Examenului clinic – evaluarea întregului sistem vascular, cu înregistrarea intensităţii pulsului şi examinarea membrelor inferioare pentru observarea leziunilor cutanate;
• Investigaţiilor imagistice (ecografie Doppler vasculară, angiografie CT cu substanţă de contrast, angiografie RMN);
• Examenele de laborator sunt necesare pentru detectarea dislipidemiei, a diabetului sau a altor anomalii metabolice (insuficienţă hepatică sau renală). Este necesară şi efectuarea unei electrocardiograme (EKG).

Diagnosticul de arteriopatie periferică se stabileşte foarte exact pe baza calculării indicelui glezna-braţ, prin metoda Doppler. Acest indice trebuie calculat la orice pacient aflat în una dintre următoarele situaţii:

• Prezintă simptome de claudicaţie;
• Vârsta peste 70 de ani;
• Vârsta între 50 şi 69 de ani, dar este cunoscut cu diabet sau este fumător;
• Vârsta sub 49 de ani şi are diabet, plus un alt factor de risc (fumat, hipertensiune arterială, colesterol crescut);
• Pulsul modificat la nivelul membrelor inferioare;
• Este cunoscut cu boală aterosclerotiăa (coronariană, carotidiană pe arterele renale).

Tratament

Combaterea factorilor de risc se face prin:

• Încetarea fumatului încetineşte progresia bolii, reduce apariţia ischemiei critice de repaus şi scade rata amputaţiilor;
• Tratamentul adecvat al diabetului zaharat, al hipertensiunii arteriale şi dislipidemiilor (scăderea colesterolului opreşte progresia bolii şi reduce simptomele).

Tratamentul medicamentos

Se face prin tratament antiagregant cu aspirină /clopidogrel medicaţia vasodilatatoare (ex. pentoxifilina, prostaglandine), antiagregante plachetare (aspirină, clopidogrel, ticlopidina), medicaţie hipolipemiantă.

Tratamentul intervenţional de revascularizare

Acesta presupune implantarea unui stent la nivelul regiunii stenotice şi restaurarea fluxului sangvin la nivelul teritoriului afectat.

Tratamentul chirurgical

Se face prin by-pass (cu proteza vasculară artificială sau naturală), este preferat în cazurile intens simptomatice, care nu sunt eligibile pentru angioplastie percutană.

Amputaţia membrului inferior

Se practică doar în cazurile extrem de avansate, cu ischemie şi gangrenă, când toate celelalte metode de tratament au eşuat sau nu pot fi efectuate.

Tratamentul durerii

Se face doar când boala este severă, cu durere de repaus.

Terapia fizică

O recomandare importantă se referă la exerciţiile de mers. Se indică mersul pe jos până la apariţia claudicaţiei, urmat de oprire şi de reluarea exerciţiului. Practicate sistematizat, exerciţiile de mers ameliorează simptomele, prelungesc distanţa parcursă şi timpul până la apariţia clauducaţiei, contribuie într-o măsură la reducerea gradului de ischemie, prin stimularea dezvoltării circulaţiei colaterale şi îmbunătăţesc calitatea vieţii.

Cel mai mare beneficiu se obţine atunci când pacientul face 3 până la 5 şedinţe de exerciţii pe săptămână, fiecare cu durata de 30-45 minute, timp de minimum 12 săptămâni.

Îmbunătăţirea simptomelor apare la mulţi pacienţi în aproximativ 2 luni. Beneficiul exerciţiului fizic se diminuează când se opreşte antrenamentul.

Igiena optimă a piciorului

Aceasta este foarte importantă, în special la diabetici. Din cauza irigaţiei insuficiente a ţesuturilor, orice leziune nou apărută are un risc mult crescut de extindere, suprainfectare, respectiv o vindecare mult mai lentă.

Nu în ultimul rând, trebuie eliminat orice factor care ar putea favoriza infecţia: traumatismele membrelor inferioare prin încălţăminte inadecvată, tratarea corectă a leziunilor interdigitale, a unghiilor încarnate, a micozelor, tratarea corectă a suprainfecţiilor.

Vă dorim multă sănătate şi recuperare uşoară!