Un nou fenomen social. De ce se mută românii de la oraş la sat

Presa a titrat: criza îi mută pe români de la oraş la sat. Tot mai mulţi se mută în mediul rural ca să-şi poată găsi resurse. Într-adevăr, fenomenul există, l-au sesizat şi sociologii, dar el este mai profund decât pare la prima vedere. Nu doar nevoia de supravieţuire îi împinge pe români de la oraş la sat, ci şi o altă concepţie de viaţă, o altă mentalitate. Este, în fond, adevărata desprindere a românilor, de comunism, de viziunea sumbră asupra ruralului. Cei care migrează acum la sate sunt oameni instruiţi, cu dorinţa de a schimba modul lor de trai, dar şi mediul unde se stabilesc. Sunt fermentul pentru o nouă economie şi de ce nu, pentru o nouă Românie. 160 de mii de români s-au mutat la sat în 2011. În judeţul Cluj s-au instalat la sate anul trecut, 6.714 persoane mai mulţe decât în oraşul Cluj, unde au venit 6.097 noi locuitori.

Alex s-a născut într-un sat de lângă Cluj unde a făcut și primele opt clase, apoi s-a mutat la oraș, unde a studiat telecomunicațiile și a urmat cursurile facultății de sport. Ca și fotbalist promitea multe. Dar, cu toți cei 18 ani trăiți la oraș și studiile superioare finalizate, deși timp de șapte ani a desfășurat în Cluj o afacere care mergea bine, Alex alege să revină la sat și să devină agricultor. Este mulțumit de alegea făcută, deși este conștient că i-a schimbat viața. Și mai mult decât atât, și-a convins și soția, orășeancă, să renunțe la viața citadină.

„Mi-am dat seama că lucrez în fiecare zi și la sfârșit de lună tragi linie și ai plătit tot ce ai făcut. Nu am lăsat Clujul chiar brusc. Eu lucram aici și seara plecam în oraș. Lucram terenuri, am vreo 7-8 hectare de terenuri ale mele cu ale bunicului, fac comerț cu cereale, asta e partea de bază a veniturilor pe care le am, în perioada asta cu îngrășăminte și animale. Am crescut și cresc animale, viței, porci și mai nou și găini, un soi pentru ouă. Eram alt eu când ajungeam aici. Am ajuns, la un moment dat, într-un parc și am pășit pe iarbă. Am simțit un șoc, nu mai simțisem chestia aia de mult. De când m-am mutat aici probleme de sănătate nu cunosc, deși când eram în oraș mai apăreau. De când ne-am mutat aici ne-am dat seama că nu ne lipsește absolut nimic”, spune Alex.

„Este o tendinţă pe care am sesizat-o câţiva ani la rând şi care nu are drept cauză doar criza, este ceva mai profund: mutarea românilor la sat arată că satul se transformă, este vorba de urbanizarea ruralului. Mai mult, se transformă şi oamenii, îşi schimbă mentalitatea. Satul din 2013 nu mai este satul din anii `90 şi nici românii nu mai sunt aceiaşi, au alte concepţii de viaţă”, Marius Lazăr, sociolog.

Tot ceea ce a realizat a făcut pe banii săi, nu a aplicat pentru fonduri europene. Alex speră să se dezvolte ca și agricultor, până una alta și-a îndeplinit visele inițiale când, la oraș fiind, avea două dorințe: să-și întemeieze o familie și să reușească să o întrețină. Nu l-a demoralizat obstacolul cel mai des întâlnit în comercializarea produselor sale, respectiv importurile care au preț mai mic decât culturile autohtone. Își amintește prima dată când i-a avut concurență directă pe catofii din Polonia, care, după cum a aflat Alex ulterior, aveau certificat că sunt comestibili deși erau furaje pentru animale. „Acum e drept, și omul este tot un animal ( n.red. râde ). Totul e să ai răbdare, nu trebuie să te arunci să vinzi nebunește. Eu am avut răbdare și am așteptat prețul corect. Trebuie să fii un pic comerciant în orice faci, iar un comerciant bun știe să speculeze”, sfătuiește tânărul.

Afacerea lor depinde doar de internet

Alina (26 de ani) şi Paul (29 de ani) au decis să se mute la ţară. Decizia au luat-o în urmă cu aproximativ doi ani când au moştenit o casă la Finteuşu Mare, localitate aflată la aproximativ 18 kilometri distanţă de municipiul Baia Mare. Cu toate că sunt orăşeni „get-beget”, mutarea nu-i sperie. „Suntem născuţi şi crescuţi la oraş, dar am decis că este mai bine să ne mutăm la ţară. Sutem căsătoriţi de patru ani şi locuim cu părinţii mei. Decât să ne băgăm în credite pe care să le plătim toată viaţa ca să ne permitem o locuinţă a noastră, mai bine ne mutăm la ţară”, povesteşte Alina. Au început deja amenajările la casă dar mai au câte ceva de lucru şi se vor putea muta abia vara viitoare. Şi-au aranjat-o pe gustul lor şi sunt foarte încântaţi de rezultat. „Ne-am făcut planurile şi am început să investim încă de acum două veri. Avem toate utilităţile, singurul lucru care ne lipseşte deocamdată este apă curentă, dar până la anul viitor, când vrem să ne mutăm, vom rezolva şi acest aspect”, a mai adăugat băimăreanca.

Nu-i sperie nici naveta pentru că drumul îl parcurg în 20 de minute cu maşina. Alina va face naveta pentru că predă limba şi literatura română la o şcoală din Baia Mare, iar Paul se poate ocupa de afacerea familiei şi de acasă. „Afacerea familiei depinde doar de Internet şi Paul o poate administra de oriunde”, spune Alina. Mai mult, perspectiva de a locui la ţară îi încântă şi pentru că au o grădină de legume şi zarzavaturi, legume pe care Alina s-a grăbit să le transforme în conserve şi cu care şi-a umplut deja cămara. „Nu se poate compara aerul de ţară cu cel de la oraş. La fiecare sfârşit de săptămână sau clipă pe care o avem liberă dăm fuga acolo. Ne încărcăm bateriile într-un fel în care n-o putem face în altă parte”, mai adaugă băimăreanca.

Taxe mai mici, condiţii ca la oraş

La fel ca Alina şi Paul sunt zeci de băimăreni care aleg să se mute la ţară. Mulţi dintre ei aleg să se mute de la oraş pentru taxele şi impozitele care sunt mult mai mici, dar şi pentru liniştea pe care o oferă traiul departe de traficul din oraş. Piaţa imobiliară care este în cădere liberă de câţiva ani i-a determinat pe mulţi băimăreni să plece în localităţile limitrofe municipiului. „Mi-am vândut apartamentul cu 45.000 de euro şi mi-am cumpărat casă în Mocira. Cu aşa bani nu mi-aş fi permis niciodată o casă în oraş şi am exact aceleaşi condiţii ca şi la oraş: apă, gaz, internet, tot ce am nevoie. Ajung în oraş în maximum 20 de minute”, a precizat George S., un băimărean de 32 de ani.

A dat fabrica de mobilă pe o pescărie la țară

Gheorghe Miclea este doar unul dintre mulții sătmăreni care s-au horărât să abandoneze aglomerația și poluarea orașului pentru traiul tihnit și sănătos al satului. S-a hotărât asupra acestui pas în 2001 pe când lucra în domeniul prelucrării lemnului în municipiul Satu Mare și a ales ca loc în care să-și întemeieze o familie localitatea Gerăușa, un sat retras la aproximativ cinci kilometri depărtare de Ardud.

Cheltuielile mari necesare traiului de zi cu zi l-au îndemnat pe Gheorghe Miclea să lase confortul de la oraș pentru a se muta la țară, la Gerăușa, un sat retras la aproximativ 15 kilometri depărtare de municipiul Satu Mare. Chiar dacă a ales un mod de viață în care munca pare că nu se termină niciodată, fostul orășean nu regretă deloc decizia luată. „Sunt aici din 2001 și încă nu am găsit în acest sat niciun lucru care să mă nemulțumească major. Am început cu zece oi, câteva găini și o mică grădină de legume.

Acum, după după 12 ani, chiar dacă nu m-am îmbogățit financiar pot spune că sunt mai bogat spiritual. Am trei copii frumoși și sănătoși pe care îi cresc într-un mediu sănătos și lipsit de pericolele orașului”, ne-a spus Ghiță Miclea.

Bun şi sănătos

În momentul de față, fostul locuitor al orașului are peste 250 de oi, o mulțime de păsări de curte și o grădină de legume care produce îndeajuns pentru consumul propriu al familiei. La acestea se adugă o pescărie, de dimensiuni medii, pe care o folosește nu doar pentru agrement ci și pentru consumul de pește. „Sunt un pescar împătimit. La un moment dat mi-am dat seama că este mult mai rentabil și mai plăcut să ai propria pescărie. Prin urmare, am cumpărat un teren pe care mi-am amenajat propria baltă de pescuit. În momentul de față este locul preferat de petrecere al timpului liber atât pentru mine și familie, cât și pentru prietenii noștri. Ca să nu mai vorbim că astfel ne procurăm gratuit carne sănătoasă de pește, lipsită de toate chimicalele din magazine”, a adăugat Ghiță Miclea.

Respect faţă de tradiţii

Un element inedit, pe care îl regăsim nu doar în cazul lui Ghiță Miclea, ci în a majorității celor mutați de la oraș la sat, este respectul pentru obiectele autentice țărănești. Mulți dintre așa numiții „țărani autentici” consideră că obiectele moștenite de la bunici și străbunici reprezintă simple vechituri al căror loc este la groapa de gunoi. Din contră, Ghiță Miclea a preferat nu numai să le păstreze ci chiar să le recondiționeze și să le ofere o utilitate practică. Prin urmare, pe proprietatea lui nu am găsit scaune de plastic sau mese de sticlă ci lădoaie și mese vechi. Totodată, foișorul rustic, sania și căruța țărănească, la care se adaugă piticii de grădină și sutele de plante cu flori crează o rezidență de care majoritatea celor de la oraș se bucură doar în perioada concediilor.

Copiii redescoperă viaţa la ţară

În 2011, tinerii intre 20-34 ani au fost cei mai mobili (valoarea maximă a fost de 48.200 persoane pentru grupa 20-24 ani), după vârsta de 35 ani nivelul schimbărilor de domiciliu fiind mult mai redus, cu tendinţa evidentă de scădere la persoanele vârstnice (60 ani şi peşte). Numărul cel mai mare de persoane care şi-au schimbat domiciliul s-a consemnat la grupa de vârsta 30-34 ani (19.100 persoane) pentru bărbaţi şi la grupa de vârsta 20-24 ani (32.400 persoane) pentru femei. Din cele 278.000 persoane în vârstă de 14 ani şi peste care şi-au schimbat domiciliul, 40, 7% erau absolvenţi ai învăţământului liceal. În acelaşi timp, 46 de mii de copii şi-au urmat părinţii în mediul rural şi învaţă în şcolile de la sate.

„Este important de spus că 13.000 de tineri fermieri se vor instala printr-o măsură specială din PNDR 2007-2013 în mediul rural şi vor beneficia de fonduri pentru a-şi începe o activitate în mediul rural. Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) este cel mai accesat program, peste 50% din fondurile aflate la dispoziţia României sunt în conturile fermierilor şi a celor interesaţi”, Daniel Constantin, ministrul Agriculturii.

Un număr de 9.413.027 locuitori aveau locuinţele conectate la sistemele de canalizare, la 31 decembrie 2012, reprezentând 44, 2 la sută din populaţia României, cu 93.799 persoane mai mult decât în anul 2011, conform Institutului Naţional de Statistică. Comparativ cu 2012, lungimea reţelei de canalizare s-a extins cu 1.652, 6 kilometri, în 2013, respectiv cu 512, 3 kilometri în mediul urban şi cu 1.140, 3 kilometri în mediul rural.

13.599 de localităţi, respectiv 99, 8% din gospodăriile din România au acoperire în reţele mobile care permit furnizarea de internet de mare viteză.

[stextbox id=”custom” caption=”Satul trebuie să devină oraş, nu invers”]Sociologul Marius Lazăr consideră că fenomenul migraţiei spre sat este mai complex decât pare la prima vedere şi mai vechi decât credeam noi. Este efectul schimbării mentalităţii tinerelor generaţii care au fost şi au făcut agricultură în străinătate şi care au căpătat abilităţi şi percepţii asupra muncii la câmp altele decât cele inoculate de comunism. „Practic, spune Marius Lazăr, acum se face adevărata desprindere de comunism, când românii arată că au înţeles să facă o agricultură capitalistă şi să ridice satul la nivel de oraş, nu să părăsescă satul pentru oraş. România este încă rurală, în comparaţie cu alte ţări, dar corect ar fi ca satele mai dezvoltate să se unescă şi să formeze comunităţi urbane pentru că statisticile arată că unele dintre ele au un nivel de trai aproape de cel din Sectorul 1 din Bucureşti. Satul s-a schimbat, urmează să se schimbe economia lui şi percepţia generală asupra ruralului. Este şansa lui, dar şi a ţării, pentru că resursele satului sunt multe, există un potenţial cert pentru agricultură eco, dar este nevoie de un plan naţional, de politici coerente care să prindă acest trend şi să pluseze, să accentueze avantajele mutării tinerilor în mediul rural. Este un moment important care nu trebuie ratat, de aceea salut atenţia presei faţă de subiect, aici e cazul că opinia publică să înţeleagă şansele pe care le au anumite momente în istoria socială a unei ţări!”[/stextbox]

Text: Ruxandra Hurezean,  Ovidiu Mortan,  Simona Munteanu,  Diana Mesaroș