Sulina, un colţ de rai la capătul lumii

Dacă doriţi o destinaţie liniştită, dar în acelaşi timp exotică de vacanţă, Sulina este cu siguranţă o alegere inspirată. Cum puteţi ajunge acolo?

Transport

Destul de greu dacă alegeţi să nu călătoriţi cu maşina personală. Singurul tren Cluj-Tulcea face nu mai puţin de 23 de ore! Autocare directe nu sunt, dar traseul poate fi împărţit în două, cea mai accesibilă variantă fiind Cluj-Bucureşti, Bucureşti-Tulcea. Din Tulcea spre cel mai estic oraş al României, puteţi călători cu vaporul “de stat” care face patru ore şi jumătate până la destinaţie sau cu o cursă rapidă, care poate traversa distanţa de 17 kilometri dintre Tulcea şi Sulina într-o oră şi jumătate. Ca preţ, între cele două mijloace de transport nu este decât o diferenţă de 10 lei, cursa rapidă fiind în mod evident mai scumpă. Pentru a merge cu o astfel de cursă însă, trebuie să vă rezervaţi locul din timp, cu cel puţin o zi înainte şi să vă sincronizaţi cu orele de plecare din portul Tulcea al operatorului ales, pentru că fiecare îşi stabileşte propriul orar după bunul plac.

Cazare și masă

În ceea ce priveşte variantele de cazare, aveţi de unde alege. Există un hotel, un hotel plutitor, zeci de pensiuni, un hostel, dar şi diverse variante de cazare în gazdă. Preţurile pornesc de la 10 euro pe noapte în cadrul hostelului, dar pot trece lejer de 50 de euro, chiar şi în extra sezon în funcţie de gradul de confort dorit. Cele mai multe unităţi de cazare nu oferă masă, fiind doar câteva locaţii unde puteți opta, contra cost, pentru mic dejun. În schimb, există diverse terase cu meniu bogat în peşte, dar şi în alte preparate specifice zonei, locuitorii fiind în mare parte crescători de porci şi vaci.

O masă de prânz costă în medie 40-50 de lei. Serviciile lasă de dorit în sensul că timpul de aşteptare al meniului poate depăşi lejer o oră, dacă nu iei atitudine, la fel şi nota de plată. În schimb, după ce ai reuşit să dai comanda, mâncarea ajunge numaidecât la masă, gata să te încânte cu gusturi delicioase, rar întâlnite în alte părţi.

Iar acum că avem burta plină, haideţi să vedem ce putem face în Sulina. Locul este bine îmbibat de istorie. Ca punct de plecare pentru descoperirea acesteia este Farul Vechi, transformat în urmă cu 20 de ani în muzeu.

Puțină istorie

Localitatea Sulina, deşi modestă ca dimensiuni, era la sfârşitul secolului al XIX-lea, unul dintre cele mai prospere oraşe din România. A beneficiat în perioada 1870-1931 de regimul scutirilor de taxe. Dezvoltarea spectaculoasă, economică şi urbanistică s-a datorat Comisiei Europene a Dunării, organism creat în urma hotărârilor Congresului de Pace de la Paris din anul 1866 pentru a reglementa condiţiile de navigaţie la Dunărea de Jos şi care şi-a desfăşurat cea mai mare parte a activităţii în localitate.

În vara anului 1927 a fost inaugurată plaja, Sulina devenind staţiune balneară.

Refăcută atât din punct de vedere economic, cât şi urbanistic, după distrugerile provocate de acţiunile militare din timpul Primului Război Mondial, activitatea oraşului port, dar şi cea a CD au fost serios afectate de Marea criză economică din anii 1920-1933. România a preluat principalele atribuţii ale CED, iar când personalul acestui organism internaţional s-a repatriat, viaţa economică a oraşului a fost extrem de afectată. În timpul regimului comunist nici politica de industrializare şi nici reorganizare a portului liber nu au reuşit să reactiveze urbanismul sulinean.

Bogata istorie a prezenţei Comisiunii Europene a Dunării în Sulina poate fi găsită în clădirea Farului, construit în 1870, dar şi în cimitirul oraşului.

Farul este o mărturie a  înaintării uscatului în mare, deoarece acesta, situat odinioară chiar la contopirea apelor Dunării cu marea, se află astăzi la o distanţă considerabilă de gura de vărsare. Farul poate fi vizitat de marţi până duminică. Intrarea costă 8 lei. Din far se poate admira marea, Dunărea, dar şi oraşul care se întinde preţ de câteva străzi în spatele falezei.

Din “centru” până la plajă este o distanţă de 2 kilometri.

Drumul poate fi parcurs pe jos, cu microbuzul sau cu unul dintre multele taxiuri care există în Sulina. Preţul unei călătorii cu taxiul este de 8 lei. Plaja imensă, are un aspect semisălbatic. Există două terase deschise până în jurul orei 4, dar aici se pot consuma exclusiv băuturi. Există şezlonguri şi umbreţuţe, iar costul unei şezlong pe zi este de 15 lei.

Pe plajă este linişte. Pescăruşii sunt singurii care se luptă cu vântul în speranţa că îşi vor face auzită prezenţa. Când marea este agitată, aceasta aduce pe plajă meduze imense, caracatițe, raci, scoici și melci încă vii, o pradă delicioasă pentru pescărușii care stau la pândă. Plaja este „accesorizată” puternic cu ciulini de mare, cunocuți și drept draci de mare, acestea fiind fructele uscate ale plantei cu același nume, o plantă care crește în apele dulci și line. Cum ajung aceștia pe plajă? Dunărea este la doar o aruncare de băț.

Faleza din centrul orașului este în sine un spectacol, atât în timpul zilei, cât și în timpul nopții. Cei care doresc să exploateze Delta și să vadă flora și fauna specifică, pot face acest lucru la bordul unei ambarcațiuni private. Pe această zonă există câțiva zeci de operatori. Afișele lor cu trasee și numere de telefon se găsesc la tot pasul. Trebuie doar să îți alegi traseul preferat și să îți faci o rezervare cu o zi înainte. Excursiile sunt împărțite pe două categorii: cele care vizează Delta de Nord și cele care vizează Delta de Sud.

Dintre cele din prima categorie, nu trebuie ratate excursiile la Grindul Letea (50 de lei + 20 de lei transportul cu mașina safari), la Gura de Vărsare a Dunării  (40 de lei), care are o durată de trei ore, fiind efectuată de obicei la apus și cea din Golful Musura, unde pot fi admirați sute de pelicani. În ceea ce privește excursiile din cea de-a doua categorie, sunt de văzut lacurile din Deltă, pot fi circuite pentru șapte lacuri sau mai multe, la cerere sau chiar circuite complet care pot dura o zi și excursia în satul Sfântul Gheorghe. Cei care își doresc un plus de adrenalină, le pot cere ghizilor trasee personalizate, prin zone mai puțin accesibile publicului larg. Opțional, aproape toate excursiile au inclus, contra cost, un prânz pregătit de localnici.

M-a impresionat satul C.A. Rosetti, singurul sat de români din Grindul Letea, un sat în care locuitorii mănâncă pește doar o dată pe săptămână, contrar așteptărilor, fiind înconjurați de uscat. Aici, cele câteva sute de suflete trăiesc din agricultură, cresc porci și vite, iar cei mai descurcăreți plimbă turiștii în mașinile safari din dotare. Se trăiește greu, mai ales pe timpul iernii când gerul acaparează zona. Aici însă sezonul se încheie doar la sfârșitul lunii octombrie.

Pentru a ajunge la pădurea Letea, trebuie să apelezi la localnici. Pădurea este împrejmuită. Doar ghizii dețin cheia singurei porți de acces. Gardul este menit să protejeze pădurea de animale. Aici pot fi întâlniți caii sălbăticiți, despre care s-a scris în nenumărate rânduri, în mod eronat, că ar fi cai sălbatici. Caii au aparținut localnicilor, care odată cu desființarea CAP-ului au decis să îi schimbe cu caii putere, abandonându-i.

În Pădurea Letea, care face parte din Patrimoniul UNESCO, există, pe lângă faimoșii cai, în jur de 6.000 de șacali. Aceștia sunt responsabili de numărul mic de câini enot care există în prezent. Pădurea are aspect tropical. Aici, tornadele nu mai sunt o noutate. Chiar de curând, câțiva copaci au fost distruși din cauza acestui fenomen. Nisipul fin de pe poteci, animalele vizibile doar la primele ore ale dimineții sau după apusul soarelui, când numărul de turiști este redus, plantele exotice, fac din acestă pădure o adevărată oază în mare de nisip care o înconjoară, o oază ce merită să fie descoperită.  

În timpul excursiilor, pe canalele Dunării se pot observa o multitudine de nuferi: albi, galbeni sau roz, dar și diverse păsări. Recomandarea noastră este să optați pentru un ghid bine informat, care să vă ajute să descoperiți secretele Deltei, secrete care se ascund ce cele mai multe ori în vegetația bogată și care au nevoie de un ochi bine format pentru a ieși la suprafață. Atenție însă la extreme! Există și ghizi atât de îndrăgostiți de Deltă, de floră și faună, încât te vor certa dacă nu ai mers acolo cu lecțiile făcute!